Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 771/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 771/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 771/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 771/2015
Ședința publică de la 12 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L.-D. P.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă formulată de reclamanții P. V., domiciliat în Tulcea, ., ., ., H. G., domiciliat în oraș S., . nr. 105, ., V. G. N., domiciliat în mun. B., ., ., ., C. F., domiciliat în ., jud. Tulcea, Ș. T., domiciliat în orașul S., . nr. 282, ., jud. Tulcea, M. V. G., domiciliat în ., B. C., domiciliat în orașul Măcin, ., jud. Tulcea, B. G., domiciliat în Tulcea, .. 306, . și T. A. M. (moștenitoarea defunctului P. T.), domiciliată în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta R.A. ADMINISTRAȚIA Z. LIBERE S., cu sediul în S., ., jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 09 februarie 2015, înregistrată sub nr._, reclamanții P. V., H. G., V. G. N., C. F., Ș. T., M. V. G., B. C., B. G. și P. T. – decedat – prin moștenitor T. A. M. au chemat în judecată pe pârâta R.A. ADMINISTRAȚIA Z. LIBERE S., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante constând în:
alocație de hrană, cheltuieli de transport, drepturi salariale pentru cei
disponibilizați, plata orelor suplimentare pentru prestarea serviciului
pe timp de noapte, în timpul sâmbetelor și duminicilor și în zilele de
sărbători legale.
În ședința publică din data de 1 aprilie 2015 reclamanții au precizat că solicită acordarea drepturilor băneștii pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, au fost încadrați ca personal navigant la R.A. AZL S. și, la data formulării acțiunii, doar Ș. T. mai era angajat, o parte dintre reclamanții fiind indisponibilizați la data de 1.09.2013 și trecuți în șomaj, iar alții transferându-se la alte societăți.
S-a mai arătat că, întotdeauna au fost probleme cu salarizarea, înregistrându-se întârzieri la plată sub diverse pretexte, iar când își manifestau nemulțumirile, conducerea societății pârâte îi detașa la diferite societăți, care aveau grave probleme financiare și de fiecare dată munceau și nu erau retribuiți.
Reclamanții au menționat că, în anul 2009, au fost detașați la S.C. STS NAV SHIPPINF S.R.L. C. și S.C. ARGOS S.A. Cernavoda, iar pentru perioada detașărilor au fost nevoiți să se înscrie la masa credală cu drepturile bănești neîncasate în ceea ce o privește pe debitoarea S.C. STS NAV SHIPPINF S.R.L. C., în dosarul nr._ al Tribunalului C., însă nici până la data formulării acțiunii nu au primit banii.
S-a susținut, de către reclamanți, că invocarea lipsei veniturilor pentru plăți compensatorii este nefondată și falsă și se datorează managementului defectuos practicat de conducerea societății.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 268 și următoarele din Codul muncii, iar în dovedire au depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: carnetele de muncă, răspunsurile de la ITM Tulcea, tabelul cu creanțele din dosarul de insolvență, copii de pe foile colective de prezență, tabele cu alocația de hrană și cheltuieli de transport, actele de identitate.
În apărare, la data de 27 februarie 2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile de natură salarială și a plăților compensatorii pentru disponibilizare datorate anterior datei de 09.02.2012 și excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește drepturile de natură salarială ale reclamantului M. V.-G. pentru perioada 2009-2013, având în vedere sentința civilă nr. 136/26.01.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ . Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că, referitor la plățile compensatorii pentru disponibilizare, solicitate de toți reclamanții care nu mai sunt angajați ai regiei, conform art. 21 alin. (l) din Contractul Colectiv de Muncă „părțile convin ca la desfacerea contractului individual de munca din inițiativa unitatii, in condiții de restructurare, dupa posibilitățile financiare existente la data respectiva, salariații sa primeasca o indemnizație dupa cum urmeaza:pana la o vechime de 5 ani in unitate - un salariu negociat; peste o vechime de 5 ani in unitate doua salarii negociate”.
Pârâta a menționat că, reclamanților B. C., M.
V.-G., V. G. N. și C. F. nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (1) din contractul colectiv de muncă, întrucât contractele individuale de muncă ale acestora au încetat în temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii, prin acordul părților.
S-a mai arătat, de către pârâtă, că reclamanților H.
G., Bohaciuc G., Ș. T., P. V. și P. T., toți disponibilizați la data de 01.09.2013, în temeiul art.168 din Codul muncii,
nu le-au fost plătite compensații la disponibilizare întrucât prin art. 21 din contractul colectiv de muncă s-a condiționat acordarea acestor
drepturi de posibilitățile financiare existente la data disponibilizării, iar la acea dată regia avea datorii restante la bugetul de stat, neexistând fonduri peatru acordarea plăților compensatorii.
S-a mai menționat că, în ceea ce privește celelalte drepturi de natură salarială solicitate de reclamanți, din evidențele pârâtei rezultă că numai reclamanții B. G., H. G., M. V. și Ș. T. au, pentru perioada ultimilor trei ani de dinaintea promovării acțiunii, drepturi de natură salarială neîncasate, respectiv alocație de hrană și cheltuieli de transport, drepturi pe care pârâta este de acord să le plătească.
Pârâta a anexat întâmpinării situația drepturilor de natură salarială cuvenite și neachitate, conform evidențelor regiei și Contractul Colectiv de muncă aferent anului 2013.
În data de 1 aprilie 2015, pârâta a depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 136/2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea, iar la data de 29 aprilie 2015, pârâta a depus la dosar următoarele înscrisuri: situatia incasarilor si plăților in lunile iulie si august, situația datoriilor la data de 31 august 2013; balanțele de verificare pentru lunile iulie si august 2013 și concluzii scrise.
Excepția prescripției dreptului la acțiune va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere că în ședința publică din data de 01 aprilie 2015 reclamanții au precizat că solicită acordarea drepturilor bănești pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Față de excepția autorității de lucru judecat, instanța reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 04.11.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul M. V.-G. a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă Administrația Z. Libere S., județul Tulcea pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 7.202,50 lei reprezentând salarii, alocații de hrană și cheltuieli de transport pentru perioada 2009-2013.
Tribunalul Tulcea a pronunțat la data de 26 ianuarie 2015 sentința civilă nr. 136/2015 prin care a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești pentru anul 2009 și până la 03 noiembrie 2011, ca fiind prescris și a obligat pârâta la plata sumei de 6.585 lei către reclamantul M. V. G., reprezentând drepturi bănești aferente perioadei 04 noiembrie 2011- iunie 2013.
Potrivit art. 431 alin 1 din N.C.P.C., „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect.”
Având în vedere că reclamantul M. V. G. a mai solicitat instanței să fie obligată pârâta Regia Autonomă Administrația Z. Libere S., județul Tulcea la plata alocațiilor de hrană și a cheltuielilor de transport aferente perioadei 2009-2013 și, întrucât prin sentința civil nr. 136/2015 Tribunalul Tulcea a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului drepturile bănești restante pentru alocația de hrană și cheltuielile de transport, instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat și a respinge acțiunea formulată de reclamantul M. V. G. în ceea ce privește drepturile din alocația de hrană și cheltuieli de transport pentru autoritate de lucru judecat.
Examinând acțiunea pe fond, instanța reține următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei.
Din situația drepturilor cuvenite reclamanților, depusă la dosarul cauzei (fila 171) de către societatea pârâtă, rezultă că reclamantul B. G. are de încasat suma de 2.130 lei reprezentând alocație de hrană și cheltuieli de transport, reclamantul H. G. are de încasat suma de 1.154, 36 lei reprezentând alocație de hrană, iar reclamantul Ș. T. are de încasat suma de 145 lei, reprezentând alocație de hrană
Potrivit art. 159 alin. (1) din Codul muncii, „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă,” iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Art. 160 din Codul muncii prevede că „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Având în vedere aceste aspecte, situația drepturilor cuvenite reclamanților depusă la dosarul cauzei de către societatea pârâtă, instanța urmează a obliga pârâta să plătească drepturi bănești restante în favoarea reclamanților astfel: către reclamantul B. G. suma de 2.130 lei; către reclamantul H. G. suma de 1154,36 lei și către reclamantul Ș. T. suma de 145 lei.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă al Regiei Autonome Administrația Z. Libere S. pentru anul 2013, părțile au convenit ca la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa unității, în condiții de restructurare, după posibilitățile financiare existente la data respectivă, salariații să primească o indemnizație reprezentând un salariu negociat pentru cei care au o vechime de până la 5 ani în unitate și două salarii negociate pentru cei care au o vechime în unitate de peste 5 ani.
Reclamanții H. G., B. G., Ș. T., P. V. și P. T. au fost disponibilizați conform hotărâri Consiliului de Administrație al Regiei Autonome Administrația Z. Libere S. nr. 262/1 din 23.05.2013 și hotărârii Consiliului Județean Tulcea nr. 95/28.07.2013.
Având în vedere că acești reclamanți erau îndreptățiți să primească compensații la disponibilizare și întrucât pârâta nu le-a achitat acestora drepturile bănești cuvenite, instanța urmează a obliga pârâta să plătească în favoarea reclamanților, B. G., H. G., Ș. T., P. V. și P. T. drepturile bănești constând în compensații la disponibilizare.
Întrucât reclamanții H. G. și Ș. T. nu au de încasat drepturi bănești reprezentând cheltuieli de transport, instanța urmează a respinge ca nefondat, capătul de cerere formulat de aceștia privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cheltuielilor de transport.
De asemenea, instanța va respinge ca nefondat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata alocației de hrană și a cheltuielilor de transport în favoarea reclamanților B. C., P. T., P. V., V. G. N. și C. F., având în vedere că din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că acești reclamanți au de încasat drepturi bănești reprezentând alocația de hrană și cheltuieli de transport.
Nefondat este și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești constând în compensații la disponibilizare către reclamanții V. G. N., C. F., M. V. G., B. C. întrucât contractele individuale de muncă ale acestora nu au încetat prin disponibilizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca fiind rămasă fără obiect.
Admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea formulată de reclamantul M. V.-G. in ceea ce privește drepturile din alocația de hrană și cheltuieli de transport pentru autoritate de lucru judecat.
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanții P. V., domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., H. G., domiciliat în orașul S., . nr. 105, ., județul Tulcea, V. G. N., domiciliat în municipiul B., ., ., ., C. F., domiciliat în ., județul Tulcea, Ș. T., domiciliat în orașul S., . nr. 282, ., județul Tulcea, M. V. G., domiciliat în ., B. C., domiciliat în orașul Măcin, ., jud. Tulcea, B. G., domiciliat în municipiul Tulcea, .. 306, ., ., județul Tulcea și T. A. M. (moștenitoarea defunctului P. T.), domiciliată în municipiul Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta R.A. ADMINISTRAȚIA Z. LIBERE S., cu sediul în oașul S., ., jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
Obliga parata sa plătească drepturi bănești restante în favoarea reclamanților, astfel: către reclamantul B. G. suma de 2.130 lei; către reclamantul H. G. suma de 1.154,36 lei și către reclamantul Ș. T. suma de 145 lei.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamanților B. G., H. G., Ș. T., P. V. și P. T. drepturi bănești constând în compensații la disponibilizare.
Respinge restul pretențiilor reclamanților, ca nefondate.
Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L.-D. P. C. T. G. T.
GREFIER,
A.-I. L.
Redactat asistent judiciar C.T./28.05.2015
Tehnoredactat grefier A.I.L./G.R./10.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 355/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
