Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2204/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2204/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 2204/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2204/2015
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Asistent Judiciar: G. T.
C. T.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare cauza-litigiu de muncă având ca obiect drepturi bănești – dobânda legală, formulată de către reclamanții C. F., C. T., G. L., P. E., G. Ș., P. G., D. ( C. ) D., T. M., P. C., M. M., A. M., C. A., I. S., A. A. prin S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. SPECIALĂ NR.14 TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, chemați în garanție, M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE (FOST M.E.N.) cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, și M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic B. Ș. pentru reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părții prezente admisibilitatea în principiu a cererilor de chemare în garanție a M. Educației și Cercetării Științifice (fost M.E.N.) și M. Finanțelor Publice, formulate de pârâtă prin întâmpinare, interpelând partea prezentă și cu privire la oportunitate disjungerii acestora dată fiind întârzierea soluționării cererii principale.
Consilierul juridic al reclamanților, având cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiu a cererilor de chemare în garanție a M. Educației și Cercetării Științifice (fost M.E.N.) și M. Finanțelor Publice, cât și în privința disjungerii, menționează că lasă la aprecierea instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul și asupra fondului cauzei.
Reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar Tulcea, având cuvântul, solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data rămânerii irevocabile a sentinței prin care au fost câștigate drepturile salariale.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
P. cererea adresată acestei instanțe la data de 10 iunie 2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul S. Învățământ Preuniversitar Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat C. F., C. T., G. L., P. E., G. Ș., P. G., D. ( C. ) D., T. M., P. C., M. M., A. M., C. A., I. S., A. A., a chemat în judecată pe pârâta Școala G. Specială nr. 14 Tulcea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanți a dobânzii legale calculată pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.01._10, începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1926/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin sentința civilă menționată, pârâta a fost obligată, în esență, la reîncadrarea reclamanților începând cu data de 01.01.2010, conform prevederilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și O.U.G. nr. 1/2010, precum și la calcularea și plata către aceasta a drepturilor salariale cuvenite reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate pentru perioada 01.01._10, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
S-a mai arătat că, reclamanții nu au beneficiat în timp util de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, fiind deci evident că li s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani dispuse de tribunal, în plus și prejudiciul creat inițial în patrimoniul lor prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin prevederile legale menționate.
Totodată, s-a mai învederat că, în privința daunelor-interese datorate de
pârâtă pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii, ale Codului civil (Noul cod civil – art. 1530, art. 1531, art. 1535), O.G. nr. 13/2011 (art. 2), de unde rezultă că, daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă -
aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuie îndeplinită la data
stabilită prin contractul individual de muncă.
Au mai menționat reclamanții că, în acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul B. - Secția I Civilă care, prin Sentința civilă nr. 852/08.10.2014, pronunțată în Dosarul nr. 1691/114/ 2014, a constatat că “dobânda legală, circumscrisă noțiunii de daune-interese moratorii, se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadentă si independent de existenta sau inexistenta culpei debitorului. Astfel că, existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești”. În mod similar s-a pronunțat și Tribunalul T. - Secția I Civilă prin Sentința
Civilă nr. 2235PI/29.09.2014, pronunțată în Dosarul nr._, instanță care a reținut că “prin neexecutarea integrală a creanțelor la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât si în daune-interese la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru neexecutarea integrală a creanțelor.”
Au mai precizat reclamanții că, în sensul celor de mai sus, s-a pronunțat în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată în dosarul nr. 21/2013, prin care a statuat că “în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/ 2011, cu modificările și completările ulterioare.”
Reclamanții au apreciat că acordarea dobânzii legale se impune pentru
neplata la scadență a sumei datorate, creditoarea fiind privată de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Astfel că, daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 148 și următoarele, art. 194, și art. 517, alin. (4) din Noul Cod de procedură civilă, ale art. 161, art. 166, alin. (4), art. 268 și art. 278, alin. (1) din Codul Muncii, ale art. 2 din O.G. nr. 13/2011, ale art. 1530, art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod Civil și ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
În probatoriu, s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv: tabelul nominal cu membrii de sindicat, sentința civilă nr. 1926/13.03.2013 a Tribunalului Tulcea, Decizia RIL nr. 2/17.02.2014, obligatorie, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 21/2013, în extras, hotărârile judecătorești menționate ca practică judiciară. De asemenea, a depus la dosar concluzii scrise.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei Școala G. Specială nr. 14 Tulcea, care a formulat întâmpinare și cerere de chemare a în garanție a Ministerului Educației Naționale și a Ministerului Finanțelor Publice.
A arătat pârâta că reclamantul a solicitat instanței obligarea sa la calcularea și plata dobânzii legale aferentă drepturilor salariale datorate în baza Sentinței Civile nr. 1926/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția Civilă de C. Administrativ în dosarul nr._ .
Reclamantul a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată că a fost prejudiciat întrucât a fost lipsit de sumele de bani dispuse de tribunal și că este îndreptățit la plata de daune care constau în plata de dobândă, întemeindu-și cererea pe dispozițiile OG nr. 13/2011.
Apreciază pârâta ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. de învățământ Preuniversitar Tulcea, motivat de invocarea, ca temei legal al cererii de chemare în judecată, a Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, iar ordonanța se limitează, așa cum se specifică în titlul actului normativ, doar la dobânzile în domeniul bancar.
Ordonanța nr. 13/24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, prevede în art. 1: „(1) Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.
P. alin. (3) al art. 3 din OG nr. 13/2011 se specifică faptul că „în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.”
Profesioniștii sunt prin natura activității lor obligați să respecte cu mai multă rigoare termenele de plată asumate, însă nu se precizează dacă autoritățile sau instituțiile publice care contractează bunuri și servicii sunt expuse plății de daune moratorii conform alin. 2 sau potrivit alin. 3 ale articolului de lege menționat.
Conform alin. (2) dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie, iar alin. (3) din ordonanță prevede: dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
În ceea ce privește trimiterea la Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/17.02.2014, arată pârâta și își însușește opinia reprezentantului procurorului general, potrivit căreia: „nu pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, întrucât, pe de o parte, pentru trecut, executarea parțială, potrivit tranșelor de eșalonare, nu reprezintă un fapt ilicit, iar, pe de altă parte, pentru viitor, obligațiile de plată nu sunt ajunse la scadență, ca efect al moratoriului legal instituit prin actul normativ special”.
Chiar dacă reclamanții au solicitat plata dobânzii legale aceasta reprezintă o obligație de plată pentru viitor, fără a fi ajunsă la scadență.
Conform art. 249 din Codul de procedura civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, prin urmare reclamanții ar trebui să facă dovada neplății dobânzilor cât și cuantumul acestora.
La calculul sumei totale datorate a fost avută în vedere și dobânda legală, motiv pentru care acțiunea reclamantului e neîntemeiată.
Menționează pârâta că sumele calculate pentru reclamantul S. de învățământ Preuniversitar Tulcea menționate în Sentința Civilă nr. 1926/13.03.2013, au fost achitate eșalonat conform O.U.G 92/2012 prin care s-a stabilit plata drepturilor salariale etapizat în acord cu cotele procentuale stabilite în actul normativ invocat.
De asemenea, referitor la dobândă este de relevat că, prin Decizia nr. XI/2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii s-a statuat că penalitățile de întârziere prevăzute într-un contract nu pot fi cumulate cu dobânda contractuală sau legală.
Întrucât s-a statuat, de către instanța supremă că acordarea de dobândă nu se cumulează cu penalitățile, se apreciază că acest „principiu” poate fi aplicat și în speța, deoarece, dacă prin dispozitivul Sentinței Civile nr. 1926/13.03.2013, s-a dispus ca sumele plătite să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective (aceasta reprezentând practic o penalitate pentru neplata la timp a drepturilor), acordarea și de dobânzi, după ce s-a aplicat indicele de inflație, ar însemna o dublă despăgubire.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect chemarea în garanție a Ministerului Educației Naționale și a Ministerului Finanțelor Publice, se arată că potrivit prevederilor art. 72 din codul de procedură civilă partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
Cererea formulată este admisibilă întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de art. 73 alin. 3) din cod, dispozițiile textului de lege prevăd că cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar cererea noastră se încadrează în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării.
Potrivit prevederilor art. 101 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară.
Art. 102 și art. 103 din lege dispun că finanțarea învățământului preuniversitar de stat, se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii, iar M. Educației, are drept de inițiativă în domeniile politicii financiare și resurselor umane din domeniul educației și colaborează cu alte ministere, cu autorități locale, structuri asociative reprezentative ale autorităților administrației publice locale.
În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. 2) din lege. finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Însăși alin. 5) al art. 104 prevede că finanțarea de bază, deci cea care cuprinde plata drepturilor salariale, aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene.
Deci finanțarea de bază se face de la bugetul de stat, din sumele defalcate din TVA, motiv pentru care pârâta a înțeles să cheme în garanție M. Finanțelor Publice.
Art. 105 alin. 2) din același act normativ prevede că din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, se asigură finanțarea complementară, finanțare care se referă la cheltuieli care privesc investiții, subvenții și alte categorii de cheltuieli care nu vizează drepturi salariale.
Susține pârâta că art. 110 alin. 3) potrivit căruia finanțarea unităților de învățământ special, a claselor de învățământ special, a elevilor din învățământul special, a liceelor speciale se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor județene și ale sectoarelor municipiului București, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.
Se solicită admiterea cererilor de chemare in garanție si obligarea chemaților în garanție să vireze sumele către bugetul local al județului Tulcea pentru Școala G. Specială nr.14 - Tulcea.
M. Educației și Cercetării Științifice a formulat întâmpinare și, pe cale de excepție, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, arătând că aceasta nu respectă forma impusă de art. 73 din Codul de procedură civilă și nu îndeplinește condițiile prev. de art. 72 din Codul de procedură civilă. Aceasta, deoarece M. Educației și Cercetării Științifice nu are calitate de angajator pentru personalul didactic din sistemul național de învățământ și nici calitatea de ordonator de credite.
Cu argumentul că între părți nu există un raport de muncă, prin aceeași întâmpinare a fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării Științifice.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, s-a arătat că prin art. 1 alin. 3 din O.UG. Nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceeea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013 se specifică în mod clar accesoriile ce vor fi plătite, dobânda legală neregăsindu-se printre acestea.
Ministerului Finanțelor Publice a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că este terț față de raportul juridic dedus judecății.
De asemenea, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocând prevederile art. 2517 din Codul civil și dispozițiile art. 164 din Codul muncii.
În privința fondului cererii de chemare în judecată, Ministerului Finanțelor Publice a arătat că drepturile pretinse sunt neîntemeiate, solicitând a fi respinse ca atare. S-a arătat, în principal, că obligațiile ce se doresc a fi instituite prin hotărâre judecătorească se fondează pe dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind Finanțele Publice.
Examinând acțiunea, în raport de probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1926/2013 din data de 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 838/CM/02.10.2013, depusă în copie la dosar, instanța a obligat pârâta la reîncadrarea salarială a reclamanților începând cu data de 01.01.2010, potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 calculat cu aplicarea Legii nr. 221/2008.
De asemenea, a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin reîncadrare in sensul mai sus arătat și drepturile salariale acordate pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010.
P. cererea de chemare în judecată, reclamanții au precizat că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1926/13.03.2013, respectiv de la data de 02.10.2013, până la data plății efective.
Relativ la executarea sentințelor civile definitive și irevocabile legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 34 % din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 3 decembrie 2012, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu”
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 1535 alin. 1 Noul Cod Civ. conform căruia „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Este evident faptul că, prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
Pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Existența unui prejudiciu care trebuie acoperit a fost constatat și prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii prin care instanța supremă admițând recursul a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Referitor la cererile de chemare în garanție a M. Educației și Cercetării Științifice (fost M.E.N.) și M. Finanțelor Publice, formulate de pârâtă prin întâmpinare, reținând că, prin art. 74 alin. 2 cu referire la art. 64 alin. 4 din N.C.P.C., legiuitorul a stabilit obligația suspendării cereri principale până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, în speță fiind invocată o atare excepție, cum cererea principală este în stare de judecată, iar soluționarea lor împreună ar fi contravenit principiului soluționării cu celeritate a unui conflict de drepturi, tribunalul reține necesară aplicarea prevederilor art. 74 alin. 4 din N.C.P.C., care reglementează posibilitatea disjungerii cererii de chemare în garanție a până la soluționarea cererii principale.
Față de considerentele arătate, tribunalul urmează a admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamanți a daunelor interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 1926 pronunțată la data de 13.03.2013, în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea irevocabilă prin Decizia civilă nr. 838/CM/2.10.2013 a Curții de Apel C., începând cu data de 2.10.2013 și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
In temeiul art. 74 alin. 4 din N.C.P.C. dispune disjungerea cererii de chemare în garanție a M.E.N. și M.F.P. formulată de pârâta Școala G. Specială Nr. 14 Tulcea.
Admite acțiunea formulată de reclamanții C. F., C. T., G. L., P. E., G. Ș., P. G., D. ( C. ) D., T. M., P. C., M. M., A. M., C. A., I. S., A. A. prin S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. SPECIALĂ NR.14 TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a daunelor interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 1926 pronunțată la data de 13.03.2013, în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea irevocabilă prin Decizia civilă nr. 838/CM/2.10.2013 a Curții de Apel C., începând cu data de 2.10.2013 și până la data plății efective.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.11.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
L. N. G. T., C. T.
Grefier,
M. D.
Red. jud. N.L../02.12.2015
Tehnored. D.M./17.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
