Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 822/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 822/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 822/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 822/2015
Ședința publică din data de 22 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. R.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: E. G.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă, privind pe contestatorul Z. D., domiciliat în ., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimata S.C. A. M. SRL Tulcea, cu sediul în Tulcea, ., incintă, jud. Tulcea, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Cele consemnate în încheierea din data de 06 mai 2015, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2015, ulterior la 22 mai 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 08 septembrie 2014 și înregistrată sub nr._, contestatorul Z. D. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 99 din 08.08.2014 emisă de intimata S.C. A. M. SRL Tulcea, solicitând aplicarea art. 67 și art. 65 din Codul muncii. În motivarea contestației, s-a arătat că, demisia i-a fost impusă nu din vina sa ci pentru reducerea activității societății intimate, astfel că trebuia să i se acorde șomaj tehnic, salarii compensatorii, deoarece contractul de muncă era pe perioadă nedeterminată și trebuia să i se asigure desfășurarea activității conform pregătirii profesionale, lucru care nu s-a întâmplat.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii.
În dovedirea contestației, s-au depus la dosar, în copii, următoarele înscrisuri: carte de identitate privind pe contestator, decizia nr. 99/08.08.2014, contract individual de muncă ne. 216/11.03.2014, adeverința nr. 14/08.07.2014, adeverința nr. 30/08.08.2014.
La data de 24 septembrie 2014, contestatorul a formulat precizări prin care a arătat că, din vina societății intimate s-a redus activitatea și nu a mai avut de muncă începând cu data de 15.06.2014 precizând că solicită salarii compensatorii pentru faptul că nu i s-a oferit de muncă precum și daune corespunzătoare prejudiciului suferit.
S-a mai arătat că, din data de 20 octombrie 2013 până la data de 20 decembrie 2013, a fost chemat să lucreze în probă de lucru fără a i se încheia contract de muncă, fără a fi plătit, neasigurându-i-se materia pentru finalizarea lucrărilor, fiind prejudiciat în acest sens fiind nevoit să facă naveta.
La data de 03.03.2014 și-a reluat activitatea la societate, însă contractul de muncă a fost încheiat cu data de 11.03.2014, acesta înmânându-i-se după trei luni, când a și aflat că este angajat cu salariul minim pe economie în cuantum de 850 lei după o vechime de 36 ani, deși a prestat o muncă calificată, asigurând mentenanță și reparații, secția funcționând foarte bine și realizând producție, în condițiile în care timp de luni de zile a lucrat câte 10 ore /zi, orele suplimentare nefiind însă plătite.
În continuare, contestatorul face referire la dispozițiile art. 16, art. 17, art.4 și art. 67 din Codul muncii, atașând copie de pe fișa postului electromecanic.
La data de 09 octombrie 2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca nefondată.
S-a susținut prin întâmpinare că, reclamantul a fost angajat cu data de 12.03.2014 la societatea pârâtă pe funcția de electromecanic, încheindu-se contractul individual de muncă nr. 216/11.03.2014.
La data de 08.08.2014, reclamantul a solicitat încetarea activității începând cu data de 08.08.2014, cererea care a fost aprobată de către administratorul societății, cu aceeași dată, motiv pentru care s-a emis Decizia nr. 99/08.08.2014.
Arată intimata că, reclamantul se află în eroare atunci când denumește cererea de încetare a contractului individual de muncă pe care a formulat-o ca demisie, aceasta fiind de fapt o încetare la înțelegerea părților iar în ceea ce privește cererea precizatoare cu referire la aplicarea prevederilor art. 67 Codul muncii, acordarea salariilor compensatorii și a daunelor corespunzătoare prejudiciului suferit, o apreciază ca fiind nefondată.
Astfel, art. 67 din Codul muncii își produce efectele în condițiile existenței concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului și anume concedierea în baza art. 65 sau art. 68 din Codul muncii. Însă, în speță nu se regăsește o astfel de situație, ci desfacerea contractului individual de muncă a avut loc la cererea salariatului.
Mai arată intimata că, acordarea salariilor compensatorii are loc în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în condițiile contractului colectiv de muncă, însă în speță nu se regăsește această situație și nici contractul colectiv de muncă nu prevede acordarea salariilor compensatorii pentru concedierea în baza art. 65 din Codul muncii.
Referitor la daunele solicitate, a subliniat intimata că acestea trebuie să aibă legătură directă cu fapta reținută, să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, să existe vinovăție și să existe legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, adică cererea să îndeplinească condițiile răspunderii civile delictuale.
Intimata a depus la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri, în copii: adresa nr. 9/25.04.2014, adresa nr. 45/08.10.2014, cererea salariatului privind încetarea contractului individual de muncă din 08.08.2014, înregistrată sub nr. 231, decizia nr. 99/08.08.2014, extras contract colectiv de muncă nr. 36/05.03.2014.
La data de 10 octombrie 2014, contestatorul a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată învederând că a rezolvat problemele în ce privește concedierea, cerere asupra căreia a revenit la termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2014, solicitând continuarea judecății și contestând semnătura de pe cererea privind încetarea activității din data de 08.08.2014.
La data de 09 decembrie 2014, contestatorul a formulat cerere precizatoare prin care a contestat Decizia nr. 99/08.08.2014 precizând că aceasta este nulă iar cererea de demisie este un fals în înscrisuri sub semnătură privată. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata salariului mediu pe economie, conform pregătirii profesionale și vechimii de 36 ani, pentru perioada 20 octombrie – 20 decembrie 2013, plata drepturilor salariale conform pregătirii profesionale de electrician-electronist automatizări, pentru perioada 08.08._14, despăgubiri în cuantum de 5000 euro, reprezentând ½ din salariul pe care l-ar fi putut obține dacă ar fi lucrat la o altă firmă la care a fost chemat să lucreze cu un salariu de 2000 euro/lună la o firmă în străinătate și despăgubiri în cuantum de 5000 euro, reprezentând daune morale pentru amenințări și obstrucționarea desfășurării activității cât a lucrat la societatea intimată.
La data de 07 ianuarie 2015, intimata a depus la dosarul cauzei copie de pe registrul de corespondență.
La termenul de judecată din data de 04 februarie 2015, contestatorul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a învederat că, prima cerere de demisie din data de 08.08.2014 nu a fost formulată, completată și semnată de el ci a fost tehnoredactată pe calculator de administratorul societății intimate, fiind un fals în înscrisuri, iar cea de-a doua cerere de demisie i-a fost dictată de administratorul firmei, fără a avea cunoștință ce i se cere și ce semnează.
Prin aceeași cerere precizatoare, contestatorul solicită obligarea intimatei la plata sumei de 1500 euro/lună, reprezentând daune interese, deoarece administratorul societății este vinovat de fals în înscrisuri și încearcă să se apere, tergiversând procesul.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice- INEC, care să stabilească dacă semnătura de pe cererea înregistrată sub nr. 231/08.08.2014, care se referă la aprobarea încetării activității începând cu data de 08.08.2014 și cea de pe cererea înregistrată sub nr. 29/08.08.2014, care se referă la desfacerea contractul de muncă din motive personale, începând cu data de 08.08.2014, aparțin sau nu contestatorului.
La termenul de judecată din data de 06 mai 2015, instanța a dispus decăderea contestatorului din beneficiul probei cu expertiza grafologică, având în vedere că acesta nu a făcut dovada achitării taxei în cuantum de 900 lei.
Analizând cauza, în raport de materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Între părți s-au derulat raporturi de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă nr. 216/11.03.2014, în baza căruia contestatorul a desfășurat activitate la intimată începând cu data de 12.03.2014, pe perioadă nedeterminată având meseria de electromecanic.
Contestatorul a solicitat încetarea activității la societatea intimată începând cu data de 08.08.2014, prin acordul părților, conform art. 55 lit. b) prin cererea nr. 231 din 08.08.2014 (fila 51 din dosar).
De asemenea, contestatorul a solicitat încetarea contractului individual de muncă din motive personale, începând cu data de 08.08.2014 și prin cererea nr. 29/08.08.2014.
La data de 08.08.2014, intimata a emis decizia nr. 99, prin care având în vedere cererea înregistrată sub nr. 231/08.08.2014, a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în baza art. 55 lit. b) din Codul muncii, începând cu data de 08.08.2014
Având în vedere susținerile contestatorului, conform cărora cererea nr. 231/2014 nu este semnată de el, iar cererea nr. 29/08.08.2014 a fost scrisă de el, însă nu a semnat-o, în ședința din 04 martie 2015, urmare solicitării contestatorului, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize grafologice care să stabilească dacă cele două semnături aparțin contestatorului.
Având în vedere că, până la termenul de judecată din data de 06.mai 2015, contestatorul nu a făcut dovada achitării taxei de expert, în cuantum de 900 lei, pentru expertiza grafologică, așa cum i s-a pus în vedere prin încheierea din 01.04.2015, instanța la decăzut pe acesta din beneficiul probei cu expertiza grafologică.
Conform prevederilor art. 55 lit. b) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
Având în vedere că, în speță, contestatorul a fost decăzut din beneficiul probei cu expertiza grafologică, instanța, văzând cererea nr. 231/08.08.2014, semnată de acesta, prin care solicită încetarea activității începând cu data de 08.08.2014,conform art. 55 lit. b) din Codul muncii, apreciază că, în mod temeinic și legal intimata a procedat la emiterea deciziei nr. 99/08.08.2014, contestată în cauză.
Cât privește solicitarea contestatorului de a fi obligată intimata la plata salariilor compensatorii, conform prevederilor art. 67 din Codul muncii, instanța reține că, acest text de lege face referire la salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor și care pot beneficia de măsuri de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, este vorba, așa cum s-a arătat, despre încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților, conform ar. 55 lit. b) din Codul muncii, astfel că acest capăt de cerere urmează a fi respins, ca nefondat.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor salariale (salariului mediu pe economie) conform pregătirii profesionale și vechimii de 36 de ani a contestatorului pentru perioada 20 octombrie 2013-20 decembrie 2013, perioada în care acesta susține că a lucrat la intimată, însă nu i s-a încheiat contract de muncă, acesta urmează a fi respins, ca nefondat pentru urătoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) și (2) din Codul muncii:
„(1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Conform prevederilor art. 16 alin. (1) din Codul muncii:
„Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. ... Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”
Or, așa cum s-a mai arătat, între părți s-a încheiat un contract individual de muncă, însă abia la data de 11.03.2014, înregistrat sub nr. 216, astfel că, în lipsa unor probe care să facă dovada că și în perioada 20 octombrie 2013-20 decembrie 2013 contestatorul a desfășurat activitate la intimată în baza unui contract individual de muncă, pretențiile acestuia privind plata de drepturi salariale, aferente perioadei mai sus-precizate, apar ca nefondate.
În condițiile în care decizia contestată nr. 99/08.08.2014 emisă de intimată este temeinică și legală, instanța urmează a respinge ca nefondate și pretențiile referitoare la plata drepturilor salariale către contestator, aferente perioadei 08.08._14.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea intimatei la plata către contestator a unor daune corespunzătoare prejudiciului suferit și acesta va fi respins ca nefondat, în condițiile în care decizia contestată este temeinică și legală, neputând fi reținută deci o faptă ilicită în sarcina intimatei, nici sub acest aspect nici cu privire la neplata salariilor pe perioadele anterior menționate și, în consecință, neputându-se stabili vreo legătură între vreo faptă ilicită săvârșită de intimată cu vinovăție și crearea vreunui prejudiciu în sarcina contestatorului.
Cât privește capătul de cerere vizând obligarea intimatei la plata de daune morale și acesta va fi respins ca nefondat, având în vedere că decizia contestată este temeinică și legală, în speță neputând fi vorba despre vreo atingere adusă imaginii, integrității fizice sau psihice a contestatorului, ca urmare a emiterii acestei decizii.
Nu s-a dovedit nici împrejurarea că alte fapte comisive sau omisive săvârșite de intimată l-ar fi prejudiciat moral pe contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația privind pe contestatorul Z. D., domiciliat în satul Parcheș, ., în contradictoriu cu intimata S.C. A. M. SRL TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., incintă, județul Tulcea, în totalitate, ca nefondată.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
Ș. R. G. T., C. T.
Grefier,
E. G.
Redactat asistent jud. G.T./16.06.2015
Tehnoredactat gref. GE/28.05.2015/G.R./17.06.2015/4 ex
./
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 805/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
