Cauză de neconcurență. legalitate. art. 21 codul muncii art. 24 codul muncii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 575/A din data de 20.10.2016
Din conținutul acesteia rezultă în mod suficient de clar și în concordanță cu dispozițiile art. 21 din Codul muncii elementele referitoare la activitățile interzise, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul.
Obligarea reclamantului la restituirea indemnizației de neconcurență încasate.
Prin activitatea prestată la un terț concurent acesta nu și-a respectat obligațiile asumate, întrucât a promovat o aplicație informatică destinată personalului medical.
Prin Sentința civilă nr. 435/31 martie 2016, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Negrea Mihai, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.R.L., precum și, tot în parte, acțiunea reconvențională formulată de pârâtă și, în consecință:
- a diminuat efectele clauzei de neconcurență din contractul individual de muncă încheiat între părți, în sensul că reclamantul nu poate presta, în interes propriu sau al unui terț, activitățile de "identificare de noi clienți";, "prezentarea ofertei societății"; și "încheierea contractelor cu noii clienți";, că aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul este aria județelor Mureș, Bistrița-Năsăud, Alba, Bihor, Maramureș, Suceava, Botoșani și Bacău, iar perioada pentru care își produce efectele clauza de neconcurență este de un an de la data încetării contractului individual de muncă încheiat între părți;
- a anulat clauza din contractul individual de muncă încheiat între părți, prin care s-a stabilit că nerespectarea clauzei de neconcurență atrage obligarea reclamantului la plata în favoarea pârâtei a sumei de 100.000 euro;
- a respins restul pretențiilor reclamantului, ca neîntemeiate;
- a obligat reclamantul - pârât reconvențional la restituirea în favoarea pârâtei - reclamantă reconvențional a sumei nete de 6.552 lei;
- a dispus că la suma mai sus menționată se va adăuga și dobânda legală, calculată de la data plății către reclamantul - pârât reconvențional a fiecărei indemnizați lunare de neconcurență și până la data restituirii efective a acestor indemnizații;
- a respins restul pretențiilor pârâtei - reclamantă reconvențională, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de agent vânzări, iar prin clauza de neconcurență în discuție s-a prevăzut că după încetarea contractului de muncă reclamantul se obligă să nu desfășoare fără acordul angajatorului, pe teritoriul României, activități concurențiale cu cele desfășurate la S.C. M. S.R.L. timp de 2 ani, ca: activitate concurentă la o societate concurentă, activitate concurentă pe cont propriu, prin înființarea unor societăți comerciale cu același obiect de activitate, contractarea furnizorilor-beneficiarilor-colaboratorilor și clienților S.C. M. S.R.L. în nume propriu, în vederea desfășurării unei activități concurențiale cu cea a S.C. M. S.R.L., contactarea altor salariați, colaboratori ai S.C. M. S.R.L., în scopul desfășurării împreună cu aceștia a unei activități concurențiale cu cea a S.C. M. S.R.L., precizându-se că prin societăți concurente de înțeleg societăți care oferă servicii de consultanță în codificare medicală, finanțare DRG, economie sanitară și management sanitar pentru spitale și unități sanitare publice sau private pe teritoriul României.
S-a mai reținut că imediat încetării contractului de muncă încheiat cu pârâta (31.03.2015), reclamantul s-a angajat la o societate concurentă din aceeași localitate (Târgu Mureș), urmând a desfășura o activitate identică - agent de vânzări și promovând un produs similar celui promovat anterior în favoarea pârâtei.
Analizând clauza de neconcurență amintită din perspectiva cererii principale a reclamantului, vizând constatarea nulității absolute, Tribunalul a apreciat că din conținutul acesteia rezultă în mod suficient de clar și în concordanță cu dispozițiile art. 21 din Codul muncii elementele referitoare la activitățile interzise, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul.
În schimb, s-a apreciat că este întemeiată cererea subsidiară a reclamantului - de restrângere a efectelor clauzei de neconcurență,
potrivit art. 23 alin. 2 din Codul muncii, reținându-se sub acest aspect neprobarea faptului că fostul angajat a prestat efectiv activitate în toată țara, ci doar în zona Transilvania Centru (MS, BN, AB), Transilvania Vest (BH, MM) și Moldova Nord (SV, BT, BC), iar în privința duratei de doi ani, s-a apreciat că aceasta este prea mare raportat la perioada în care fostul salariat a prestat efectiv activitate în favoarea pârâtei (01.10.2013 - 31.03.2015).
De asemenea, în raport de atribuțiile descrise în fișa postului, respectiv de conținutul pct. II.3 din aceasta, Tribunalul a constatat că se impune restrângerea efectelor clauzei și sub aspectul activităților interzise, acestea urmând a fi doar cele de "identificare de noi clienți";, "prezentarea ofertei societății"; și "încheierea contractelor cu noii clienți";.
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității clauzei având ca obiect obligarea reclamantului ca în cazul încălcării clauzei de neconcurență să îi plătească pârâtei despăgubiri în valoare de 100.000 euro, s-a apreciat că aceasta este întemeiată, deoarece părțile unui raport de muncă nu pot prevedea o clauză prin care salariatul să fie obligat la plata unei sume de bani stabilite anticipat, în ipoteza nerespectării obligațiilor de neconcurență asumate, angajatorul putând beneficia doar de plata unor daune-interese corespunzătoare prejudiciului care i s-a produs.
Relativ la acțiunea reconvențională formulată de pârâtă - privind obligarea reclamantului la restituirea indemnizației de neconcurență încasate, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 24 din Codul muncii, reținând că prin activitatea prestată la un terț concurent (S.C. R. S.R.L.) acesta nu și-a respectat obligațiile asumate, întrucât a promovat o aplicație informatică destinată personalului medical cu titlu de calculator al valorii relative pe baza grupei DRG pentru fiecare caz externat - DrG., acest program fiind similar cu cel promovat anterior pentru pârâta - reclamantă reconvențională, respectiv WebGrouper, destinat tot personalului medical, în scopul grupării diagnosticelor și procedurilor unui pacient și aflării finanțării corespunzătoare cazului.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii privind obligarea sa la restituirea către pârâtă a sumei de 6.552 lei și să se constate că efectele clauzei de neconcurență au încetat de drept la data de 01.10.2015.
Prin intermediul memoriului de apel s-a susținut că soluția primei instanțe este nelegală din perspectiva obligației de restituire impuse, reținându-se în mod greșit că noul său angajator - S.C. R. S.R.L. este o societate concurentă în raport cu pârâta, întrucât aceasta nu oferă consultanță, ci creează software la comandă, ceea ce nu se suprapune cu activitatea de consultanță în codificare medicală și finanțare DRG, prestată în favoarea fostului său angajator și nici nu s-a făcut dovada faptului că ar fi încălcat clauza de neconcurență, prin deturnarea clienților S.C. M. S.R.L., prin utilizarea de tabele și formule preluate de la aceasta ori prin oferirea de consultanță în codificare medicală, finanțare DRG, economie sanitară și management pentru spitale și unități sanitare publice sau private.
Sub același aspect, reclamantul a susținut că produsul DrGrouper a fost lansat pe piață într-o primă versiune abia la data de 22.12.2015, până atunci aflându-se în fază de proiect și că acesta nu este identic cu produsul WebGrouper promovat de către pârâtă, astfel că în mod greșit s-a reținut desfășurarea unei activități concurențiale, prin promovarea pe pagina personală de facebook a unei viitoare aplicații, ceea ce nu echivalează cu oferirea unor servicii de consultanță în codificare medicală, activitatea de agent vânzări din cadrul S.C. R. S.R.L. constând doar în vânzarea software-ului menționat la comandă.
În ceea ce privește efectele clauzei de neconcurență în discuție, reclamantul a susținut că acestea au încetat de drept la data de 01.10.2015, prin stoparea de către fostul său angajator a plății indemnizației cuvenite și că nu se justifică obligarea sa la restituirea sumei deja încasate cu acest titlu, întrucât intimata-pârâtă nu a făcut dovada suportării niciunui prejudiciu prin activitatea prestată în favoarea noului său angajator.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că Tribunalul a constatat în mod legal și temeinic faptul încălcării de către reclamant a obligației de neconcurență asumate la încheierea contractului individual de muncă, întrucât aplicația DrGrouper este un soft similar, cu aceleași funcționalități și, prin urmare, concurent cu softul WebGrouper, din proprietatea intimatei.
Cu referire la cererea de constatare a încetării efectelor clauzei de neconcurență, pârâta a arătat că această solicitare contravine prevederilor art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă, fiind vorba de o pretenție nouă, care nu a format obiectul judecății în primă instanță.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate și în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 din Codul muncii, în cazul nerespectării cu vinovăție a clauzei de neconcurență, salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizației și, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.
Din modul de redactare a normei legale evocate rezultă, contrar susținerii apelantului-reclamant, că pentru obligarea sa la restituirea indemnizației de neconcurență încasate nu era necesar ca intimata-pârâtă să fi dovedit cauzarea unui prejudiciu, o atare condiție fiind impusă doar pentru ipoteza în care fostul angajator ar fi solicitat, în plus, și daune-interese corespunzătoare unui anume prejudiciu determinat, ceea ce nu este cazul în speță, acțiunea reconvențională a pârâtei având ca obiect doar restituirea indemnizației, iar ceea ce trebuia probat în această situație era încălcarea cu vinovăție a clauzei de neconcurență asumate.
Prin urmare, nu este întemeiată critica potrivit căreia în mod greșit s-ar fi dispus prin hotărârea atacată restituirea indemnizației de neconcurență, câtă vreme prima instanță a constatat nerespectarea de către reclamant a clauzei în discuție, împrejurare ce atrage în mod direct și aplicarea prevederilor art. 24 teza întâi din Codul muncii, anterior evocate.
De asemenea, Curtea a reținut că sunt corecte și aprecierile sub acest ultim aspect ale instanței de fond, în condițiile în care, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat, în ziua imediat următoare încetării raporturilor de muncă la societatea-pârâtă reclamantul s-a angajat la o societate concurentă, care oferă, printre altele, servicii de consultanță în codificare medicală și finanțare DRG prin intermediul aplicației informatice DrGrouper, pe care chiar acesta a promovat-o pe pagina personală de facebook și care aplicație are funcționalități aproape identice programului WebGrouper, aflat în proprietatea intimatei-pârâte.
Astfel, potrivit prezentării proprii reclamantului și descrierii sumare din printscreen-ul după website-ul concurent, se constată că softul DrGrouper este destinat, similar aplicației WebGrouper, personalului medical - medici rezidenți, medici specialiști, asistenți medicali cu atribuții de completare a codurilor, registratori medicali și personal responsabil cu raportarea DRG, fiind un instrument de calcul al valorii relative pe baza grupei DRG pentru fiecare caz externat, individual, conținând baze de date actualizate atât pentru proceduri, cât și pentru diagnostice (filele 61-62, 69 dosar fond).
În ceea ce privește serviciile de consultanță în codificare medicală, furnizate de către intimata-pârâtă prin intermediul contractelor încheiate cu instituțiile medicale, se observă că acestea constau, potrivit mențiunilor dintr-un astfel de contract, în activități precum: verificarea lunară a raportării DRG și transmiterea recomandărilor pentru creșterea calității raportării către SNSPMS, pentru a obține finanțarea maximă posibilă de obținut pentru patologia reală existentă, conform regulilor de finanțare DRG; verificarea foilor de observație, cu scopul de a identifica eventualele erori, lipsuri și greșeli de completare, codificare și raportare; monitorizarea lunară a cazurilor cu durată de spitalizare sub limitele inferioare de spitalizare, conform regulilor de finanțare DRG; monitorizarea lunară a cazurilor care vor fi nevalidate pe toate regulile de validare și prezentarea recomandărilor pentru corectarea lor; acces la aplicația informatică WebGrouper - gruparea cazurilor, optimizarea finanțării, grupare on-line bază de date și prevalidare automată, statistici (filele 122-123 dosar fond).
Din perspectiva celor anterior expuse, Curtea a constatat că în mod corect a reținut prima instanță nerespectarea de către apelantul-reclamant a clauzei de neconcurență, existența unor similitudini funcționale între cele două aplicații informatice fiind mai mult decât evidentă, astfel că sunt lipsite de relevanță sub aspectul menționat împrejurările invocate de acesta în apărare, potrivit cărora noul său angajator doar creează și vinde software la comandă, neoferind consultanță în codificare medicală, finanțare DRG, economie sanitară și management pentru spitale și unități sanitare publice sau private, ori că produsul DrGrouper a fost lansat pe piață abia în cursul lunii decembrie 2015 și nu s-a făcut dovada faptului că ar fi deturnat clienții S.C. M. S.R.L. sau că ar fi utilizat tabele și formule preluate de la aceasta.
În ceea ce privește cererea de constatare a încetării de drept a efectelor clauzei de neconcurență, motivată prin aceea că intimata-pârâtă nu și-a mai îndeplinit obligația de plată a indemnizației aferente începând cu luna octombrie 2015, Curtea constată că reclamantul nu a formulat o atare solicitare în fața primei instanțe (deși acțiunea a fost înregistrată la data de 13 octombrie 2015), astfel că examinarea acesteia este inadmisibilă în raport de prevederile art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Față de considerentele anterior expuse, constatând că soluția criticată prin apelul dedus judecății este legală, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a dispus respingerea acestuia ca nefondat.
| ← Dreptul angajatului de a-și continua activitatea până la... | Contestarea deciziei de concediere. nulitate. art. 252 codul... → |
|---|
