Contestație decizie de sancționare. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 105
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - I SA împotriva sentinței civile nr. 1349 din 19.09.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta - I SA și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen.
Consilierul juridic pentru recurenta - I SA depune la dosar un număr de 6 înscrisuri. un exemplar de pe setul de acte intimatului.
Intimatul depune la dosar precizări și un număr de 10 înscrisuri. un exemplar al setului de acte reprezentantului recurentei - I SA.
Instanța, având în vedere că dosarul este la al treilea termen și că proba cu înscrisuri a fost administrată la termenul anterior, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să ia la cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la acest termen la dosar.
La a doua strigare a cauzei se prezintă consilierul juridic pentru recurenta - I SA și intimatul.
Intimatul depune la dosar un număr de 9 adrese prin care a adus la cunoștința conducerii problemele de mediu din unitate. un exemplar al setului de acte reprezentantului recurentei - I SA.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta - I SA solicită admiterea recursului și respingerea contestației. Arată că emiterea deciziei contestate nu a avut ca scop de a sancționa pe salariat, ci o mai bună organizare a societății. Precizează că intimatul nu mai are calitatea de angajat la mediu și că acesta, potrivit fișei postului, avea obligația să se prezinte la toate punctele de lucru și să rezolve deficiențele. Mai arată că punctele de lucru sunt desfășurate pe 70 de km și că intimatul nu își îndeplinea aceste atribuții.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe. Arată că a fost președinte de sindicat și că a solicitat păstrarea biroului sindicatului. Precizează că societatea a anunțat sindicatul de concedieri după ce a dat afară 31 de oameni. Mai arată că societatea putea să trimită hârtiile acasă în cazul în care refuza primirea acestora. Indică faptul că a atras atenția conducerii cu privire la problemele de ape și mediu tocmai pentru a fi acoperit. Mai precizează că potrivit art. 136 din Regulamentul de ordine interioară se poate aplica o singură sancțiune pentru o abatere disciplinară, dar lui i s-au aplicat două. Inițial a fost la sectorul economic și răspundea de investițiile de mediu. De când este dat la. sector care nu este în statul de funcții, stă în birou și nu face nimic deoarece nu i s-a dat nimic de lucru. Consideră că totul i se trage pentru că este președinte de sindicat și schimbarea locului de muncă arată modul de lucru a societății.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, contestatorul formulat contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. 364 din 5.05.2008 emisă de intimata "AVICOLA" solicitând anularea acesteia.
Contestatorul a invocat nulitatea deciziei deoarece s- emis cu încălcarea prevederilor art. 17(2) litera "b" și în mod deosebit art. 41(1) cu referire la art. 41(3) litera "b" și "c" din Codul Muncii. Susține contestatorul că prin articolele 1 și 2 ale deciziei unitatea intimată a procedat în mod unilateral la modificarea două elemente ale contractului de muncă: felul muncii și locul de muncă.
Astfel, prin această decizie s-au luat atribuțiile de responsabil de mediu și s- schimbat locul de muncă permanent, de la sediul unității, la ferma nr. 7 din localitatea, comuna, jud. I, în cadrul unui sector inexistent în organigrama unității, fără ca în prealabil să i se solicite acordul cu privire la aceste modificări.
A mai arătat contestatorul că decizia nu are caracterul unei informări în sensul prevederilor art. 17(1) din Codul Muncii.
A susținut contestatorul că decizia este nelegală deoarece în atribuțiile de serviciu ce- reveneau în calitate de responsabil de mediu pe unitate, îi revenea obligația de a preda documente sau de furniza informații numai conducătorilor de subunități în legătură cu măsurile de protecția mediului ce privesc unitatea intimată și numai prin ordin de serviciu semnate de dânsul și conducătorul unității.
În lipsa unei dispoziții scrise a conducerii unității referitoare la predarea unor documente sau informații către anumită persoană, susținerea din preambulul deciziei cu privire la așa zisul său comportament sau atitudine în realizarea atribuțiilor de responsabil de mediu sau cu privire la "reaua-credință în manifestarea relațiilor de muncă" este vădit neîntemeiată și nelegală.
Intimata formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A învederat că decizia nr. 364/05.05.2008 nu fost emisă ca sancțiune disciplinară, ci are caracterul unei mai bune organizări a departamentului de mediu în scopul îmbunătățirii relațiilor existente între societate și instituțiile de mediu, precum și eficientizarea activității sectorului construcții.
La data de 05.05.2008, societatea emis decizia nr. 364 prin care d- revine la funcția de bază, respectiv inginer constructor, așa cum rezultă și din contractul individual de muncă nr. 596/1990.
A susținut intimata că, în contestație, a făcut precizarea că locul muncii este la sediul unității din șoseaua I - Tg. km. 10, însă așa cum rezultă și din contractul individual de muncă nr. 596/1990 la pct.3 locul muncii este la sectorul economic.
Datorită procesului de dezvoltare societății, se impune ca d- să-și desfășoare activitatea la Ferma nr. 7, întrucât societatea demarat amenajarea unui garaj la acest punct de lucru. Prezența d-lui este necesară la acest sector întrucât acesta are calificarea și pregătirea, precum și obligația (conform fișei de post) de executa toate lucrările de construcții investiții, de reparații și remediere, în toate sectoarele de activitate, ferme, stații, abator, magazine existente la
Prin sentința civilă nr. 1349/19.09.2008 a Tribunalului Iașia fost respinsă excepția nulității absolute invocată de contestator, a fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata I și în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 364/5 mai 2008 emisă de intimată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă 596/1990, contestatorul a fost angajat la " I" în funcția de inginer pr. Constructor, începând cu data de 17.09.1990, locul său de muncă fiind la sectorul economic.
Prin actul adițional încheiat de părți la data de 26.08.2005 s- modificat punctul nr.2 al contractului de muncă, în sensul că, începând cu data de 09.08.2005 salariatul preia și sarcinile de serviciu pentru funcția de responsabil mediu-ecologic.
La dosar fost depusă fișa postului de inspector de specialitate ecolog semnată de contestator (filele 135 - 137).
La data de 17.10.2005, prin actul adițional nr. 3, părțile au convenit modificarea punctului 2 în sensul că salariatului i se schimbă funcția din inginer pr. Constructor în inginer construcții civile, industriale și agricole.
Prin urmare, până la data de 5.05.2008, contestatorul îndeplinit, conform contractului individual de muncă și actelor adiționale, funcțiile de inginer construcții civile, industriale și agricole și de inspector de specialitate ecolog, locul de muncă rămânând neschimbat la sectorul economic.
Prin decizia nr. 364/5.05.2008, angajatorul dispus ca începând cu data de 05.05.2008, salariatul să se ocupe exclusiv de activitatea corespunzătoare funcției de bază inginer constructor și să-și desfășoare activitatea în cadrul Sectorului - la Ferma 7.
Prin această decizie se modifică, în mod unilateral contractul individual de muncă al contestatorului, respectiv următoarele elemente: locul muncii - de la sectorul economic la sectorul - Ferma 7 și felul muncii, de la atribuțiile de inginer construcții civile, industriale și agricole și inspector specialitate ecolog la atribuțiile inginerului constructor.
Potrivit dispozițiilor art. 41(1) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
În speță nu s- făcut dovada acordului salariatului în ceea ce privește modificarea clauzelor contractului de muncă sau îndeplinirii de către angajator obligației de informare prevăzută în art. 17 Codul Muncii.
Contestatorul invocat excepția nulității deciziei, invocând că fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 17(2) și art. 41(1) și 41(3) Codul Muncii.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că Legea 53/2003 nu prevede în mod expres că nerespectarea prevederilor privind modificarea contractelor de muncă se sancționează cu nulitatea absolută, motiv pentru care respins excepția invocată de contestator.
Din probele administrate rezultă că angajatorul a modificat contractul individual de muncă al contestatorului fără a- solicita acordul și că nu respectat obligația impusă de dispozițiile art. 17 Codul Muncii, considerente pentru care, instanța a dispus anularea deciziei nr. 364/5.05.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat eronat probele dosarului, deoarece prin emiterea deciziei nu au fost schimbate felul muncii și nici locul muncii, așa cum s-a reținut.
Prin decizia nr. 364/05.05.2008 s-a avut în vedere mai buna organizare a departamentului de mediu în scopul îmbunătățirii relațiilor existente între societate și instituțiile de mediu, precum și eficientizarea activității sectorului construcții. Datorită procesului de dezvoltare a societății, se impune ca domnul să-și desfășoare activitatea la Ferma nr. 7, întrucât societatea a demarat amenajarea unui garaj la acest punct de lucru. Prezența domnului este necesară la acest sector întrucât acesta are calificarea și pregătirea, precum și obligația (conform fișei de post) de a executa toate lucrările de construcții investiții, de reparații și remediere, toate sectoarele de activitate, ferme, stații, abator, magazine existente la I
În conformitate cu dispozițiile art. 183 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007/2008 al I principala obligație a salariaților este de a respecta deciziile si instrucțiunile emise de conducerea societății, de șefii de fermă sau de compartimente.
Societatea a emis decizia nr. 364 prin care dl. revine la funcția de bază, respectiv inginer constructor, așa cum rezultă și din contractul individual de muncă nr. 596/1990, apreciind astfel că nu au fost modificate felul muncii și nici locul muncii așa cum a reținut instanța de fond. Consideră că nu era necesar a se aplica dispozițiile art. 17 din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului. Arată că în mod corect a reținut prima instanță că unitatea nu a făcut dovada informării prevăzute de art. 17 din Codul Muncii și nici nu i-a cerut acordul cu privire la cele două modificări ale elementelor contractului individual de muncă.
În recurs, ambele părți au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că potrivit actului adițional nr. 3/17 octombrie 2005 la nr. 596 /17 septembrie 1990, contestatorului i-a fost schimbată, cu acordul său, funcția de inginer pr. constructor în inginer construcții civile, industriale și agricole și cumulul cu funcția de inspector de specialitate ecolog.
În atare condiții, Decizia nr. 364/5 mai 2008 emisă de recurentă prin care s-a dispus ca să se ocupe exclusiv de activitatea corespunzătoare funcției de bază - inginer constructor, urmând a preda toate documentele și cheile de la biroul vechi, precum și de a-și desfășura activitatea în cadrul Sectorului - Ferma 7, reprezintă o decizie unilaterală de modificare a felului și locului muncii.
Conform art. 17 alin. 4 din Codul Muncii, orice modificare a unuia din elementele (inclusiv locul de muncă și funcția) în timpul executării contractului, impune încheierea unui act adițional, într-un termen de 15 zile de la data încunoștințării în scris a salariatului, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Potrivit art. 41 din Codul Muncii, modificarea elementelor contractului de muncă (inclusiv locul și felul muncii) se face numai prin acordul părților.
Excepțiile de la regulă le constituie schimbarea locului de muncă prin delegare sau detașare, însă în situațiile prevăzute de art. 43 - 47 din Codul Muncii.
Art. 48 stipulează că: "angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod".
În speță, așa cum a susținut recurenta, decizia nr. 364/5 mai 2008 nu a fost emisă ca sancțiune disciplinară, ci are caracterul unei mai bune organizări departamentului de mediu, precum și eficientizarea activității sectorului construcții.
Nu s- invocat ori dovedit situația de forță majoră ori măsura de protecție a salariatului, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 48 Codul Muncii.
Rezultă per a contrario, că modificarea locului și felului muncii trebuiau a fi făcute cu acordul părților, în condițiile art. 17 Codul Muncii, ori pe durată determinată, în condițiile art. 43, 45 Codul Muncii.
De altfel, chiar în art. 37 alin. 3 din pe anul 2007 - 2008 al I depus în extras de recurentă, se arată că angajatorul poate modifica temporar locul de muncă și felul muncii, fără consimțământul salariatului și fără afectarea funcției și a salariului printre altele, în caz de efectuare a unor lucrări de modernizare și/sau investiții ori când procesul de producție o impune cu necesitate, însă în art. 37 alin. 3 se arată că modificarea temporară se poate face pe perioadă de cel mult 60 zile calendaristice, care se poate prelungi cu acordul salariatului, cel mult 60 zile.
Ori, din decizia nr. 364/5 mai 2008 nu rezultă că măsura luată nu are caracter temporar, ci definitiv.
Ca atare, în mod corect a reținut prima instanță că modificarea clauzelor contractului individual de muncă al contestatorului a fost făcută unilateral de către angajator cu încălcarea prevederilor legale, și a dispus anularea deciziei nr. 364/5 mai 2008.
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, urmând ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul I și să mențină sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1349 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
08.03.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 58/2010. Curtea de... → |
|---|
