Conflict de muncă. Decizia 163/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 163
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI - SERVICIUL JUDEȚEAN AL ARHIVELOR NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 1663 din 28 10 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata și consilier jr. pentru intimata Casa jud. de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, recurenta a depus la dosar prin registratura instanței, o serie de copii de pe hotărâri judecătorești reprezentând practică judiciară.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Consilier jr. depune împuternicire de reprezentare juridică și întâmpinare, duplicatul fiind înmânat intimatei.
Intimata precizează că nu solicită un nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Intimata solicită să se respingă recursul și să se mențină sentința, să i se elibereze adeverința privind veniturile realizate de ea în perioada 25 01 1996 - 31 01 1969.Documentele se află la Casa jud. de Pensii
Consilier jr. solicită respingerea recursului, competența de a elibera aceste adeverințe revine Arhivelor Naționale. Fizic arhivele se găsesc la Casa de Pensii însă Arhivele Naționale nu au ridicat dosarele de la ei. Aceste dosare sunt proprietatea Arhivelor Naționale și în posesia Casei de Pensii. Legea nu permite Casei de Pensii să umble în aceste dosare. Arhivele Naționale au obligația și competența să elibereze aceste adeverințe.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1663 din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și, în consecință,s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Direcția Județeană Arhivelor Naționale,iar pe fond s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană
A fost obligată pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană să- elibereze reclamantei adeverință privind activitatea și veniturile realizate de ea în perioada 25.01.1966 - 31.01.1969 la Întreprinderea pentru Valorificarea
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Iași sub nr-, reclamanta chemat în judecată pe pârâtele Casa Județeană de Pensii și Direcția Județeană a Arhivelor Naționale solicitând ca în contradictoriu cu acestea și pe baza probelor administrate să fie obligate pârâtele să elibereze adeverința privind veniturile realizate de ea în perioada 25.01.1996 - 31.01.1969 de la Întreprinderea pentru Valorificarea
solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat că pentru perioada 25.11.1966 - 31.01.1969 Casa Județene de Pensii I i- luat în calcul salariul minim pe economie, deoarece în cartea de muncă, întreprinderea la care lucrat în acea perioadă, respectiv Întreprinderea pentru Valorificarea I nu i- înscris salariul realizat.
Întrucât reclamanta avut salariul mai mare decât venitul minim pe economie, s- adresat Casei Județene de Pensii pentru a- elibera adeverința necesară calculării corecte punctajului, însă fost îndrumată să solicite adeverința respectivă de la Direcția Județeană Arhivelor Naționale, care avea obligația să preia toate documentele de la unitățile desființate și să elibereze actul.
Urmarea cererilor din 12.11.2007, și apoi din 2008, Arhivele Naționale I, cu adresele 3729/4.12.2007 și 2957/30.01.2008 i-au comunicat că nu dețin arhiva unității respective, recomandându- să se adreseze Casei Județene de Pensii I, unde se află arhiva.
Având în vedere faptul că ambele pârâte și-au declinat competența de soluționare a cererii sale reclamanta solicitat instanța să constate și să oblige pârâta care trebuie să- elibereze actul solicitat.
Prin sentința civilă nr. 1605/22.10.2008 Tribunalul Iașia declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Iași care, la rândul ei, considerat că nu este competentă să o soluționeze și declinat competența înapoi Tribunalului Iași, constatând ivit și conflictul negativ de competență.
Conflictul negativ de competență a fost soluționat prin sentința nr. 2/9.06.2009, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale stabilind competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de litigii de muncă și asigurări sociale reținând următoarele:
Astfel reinvestit Tribunalul Iașia reținut că reclamanta sesizat instanța cu acțiune având ca obiect obligarea pârâtelor Casa Județeană de Pensii și Direcția Județeană Arhivelor Naționale să- elibereze adeverința privind veniturile realizate în perioada 25.01.1996 - 31.01.1969 de la Întreprinderea pentru Valorificarea,cererea acesteia circumscriindu-se în drept dispozițiilor art. 40 lit. din Codul Muncii, conform căruia angajatorul are obligația de elibera, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat solicitantului.
Unitatea la care reclamanta prestat activitatea, Întreprinderea pentru Valorificarea fost desființată. În atare situație, reclamanta este îndreptățită să-și valorifice dreptul în opoziție cu deținătorul arhivei acestui angajator, acesta fiind persoana juridică în cărei păstrare se află documentele în baza cărora se poate întocmi și elibera adeverința de venit solicitată.
În această circumstanță litigiul are caracterul unui conflict de drepturi, instanța urmând stabili cine are calitate procesuală ca deținător de arhive fostului angajator.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană I aceasta invocat excepția lipsei calității procesuale pasive instituției în acest litigiu,iar în subsidiar solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâta arătat că nu se poate reține vreo culpă sau constata vreun refuz nejustificat, în sarcina Arhivelor Naționale - Direcția Județeană I, cu privire la un drept sau interes legitim al reclamantei.
În cauza dedusă judecății, reclamanta nu are un drept propriu, concret, născut și actual care să îi fi fost încălcat de instituție întrucât nu deține arhiva fostei Întreprinderi pentru Valorificarea
Potrivit art. 20 și art. 21 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, instituția este obligată să elibereze, la cererea persoanelor fizice și persoanelor juridice, copii, extrase și certificate de pe documentele pe care le are în păstrare.
Ori, documentele despre care se face vorbire în cererea de chemare în judecată nu se află în păstrarea Direcției Județene Arhivelor Naționale, ci se află în păstrarea Casei Județene de Pensii
Având în vedere argumentele de fapt și de drept expuse, solicitat instanței de judecată să verifice și să constate că instituția nu poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive instituției,
Pe fond, pârâta Direcția Județeană Arhivelor Naționale solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată,întrucât. potrivit Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare, instituția este obligată să elibereze la cererea persoanelor fizice și persoanelor juridice, certificate, copii și extrase de pe documentele pe care le deține, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant (art. 21 alin. 1).
Prin Legea nr. 358/2002, art. 18 din Legea nr. 16/1996 fost modificat prevăzând că "În cazul desființării, în condițiile legii, unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul art. 2, vor fi preluate de către Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale, iar cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de casele județene de pensii sau ale sectoarelor municipiului B, după caz".
Art. 18 din Legea nr. 16/1996, în forma dată de Ordonanța de Urgență Guvernului nr. 39/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 474/2006 are următorul conținut:
"(1) În cazul desființării, în condițiile legii, unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
(2) Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. (1) se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, resurselor umane și logistico-financiare necesare.
(3) Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condițiile alin.(2), pe bază de inventar și proces-verbal de predare - primire întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
(4) Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin.(2) se realizează cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor, prin legile bugetare anuale".
Potrivit Constituției României revizuită, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile" (art. 15 alin.2), iar art. 1 din Codul civil dispune că "Legea dispune numai pentru viitor: ea nu are putere retroactivă".
În cauza dedusă judecății nu este aplicabilă excepția retroactivității legii civile noi, care înseamnă aplicarea legii civile noi la situații juridice anterioare adoptării ei, întrucât această excepție își poate găsi aplicarea numai dacă este consacrată expres în legea nouă, ceea ce nu este cazul în speță.
În speță, desființarea creatorului de documente este situația juridică ce generat în mod direct obligația de preluare arhivei. Ca atare, legea aplicabilă în cauza dedusă judecății este legea în vigoare la momentul desființării creatorului de documente, adică Legea nr. 16/1996 în forma avută anterior modificărilor și completărilor survenite în anul 2006.
Pe cale de consecință, soarta arhivei fostei Întreprinderi pentru Valorificarea I, este guvernată de legea în vigoare la data desființării acestei societăți, dată la care s-a născut, în puterea legii, obligația lichidatorului să predea și a Casei Județene de Pensii să preia această arhivă.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 16/1996, în forma avută anterior modificărilor și completărilor survenite în anul 2006, în vigoare la data ivirii situației juridice care generat în mod direct obligația de preluare arhivei, avea următorul conținut: "Creatorii și deținătorii de documente sunt obligați să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice și persoanelor juridice, certificate, copii și extrase de pe documentele pe care le creează și le dețin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant".
Pârâta Casa Județeană de Pensii invocat și ea excepția lipsei calității procesuale pasive Casei Județene de Pensii I, deoarece consideră că Direcția Județeană a Arhivelor Naționale are această calitate în prezenta cauză, conform Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, modificată și completată prin Legea nr. 358/2002, respectiv prin Ordonanța de Urgență nr. 39/2006; - solicitat respingerea excepției invocată de către Direcția Județeană a Arhivelor Naționale I, ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece, conform legislației în vigoare, această instituție este obligată să elibereze acte doveditoare ale salariilor primite, având în vedere că arhiva este în custodia acesteia, deși nu preluat- faptic.
Arhivele Naționale ale României () sunt instituție publică aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor. În prezent, funcționează în baza Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, modificată și completată prin Legea nr. 358/2002, respectiv prin Ordonanța de Urgență nr. 39/2006.
A motivat pârâta Casa Județeană de Pensii I că art. 18 din Legea nr. 16 din 2 aprilie 1996 Arhivelor Naționale fost modificat de pct.1 al art. 1 din Legea nr. 358 din 6 iunie 2002, publicată în nr. 476 din 3 iulie 2002, dar și de pct. 3 al art. 1 din nr.OUG 39 din 31 mai 2006, publicată în MO nr. 486 din 5 iunie 2006, care prevede că
"În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoana juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. 1 se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, resurselor umane și logistico-financiare necesare.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condițiile alin. 2, pe bază de inventar și proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
De la această dată - intrării în vigoare OUG nr. 39 din 31 mai 2006, publicată în nr. 486 din 5 iunie 2006 - adică de la data la care Direcția Județeană Arhivelor Naționale ar fi trebuit să ridice și faptic arhiva, aceasta este în proprietatea Arhivelor Naționale (chiar dacă nu și- ridicat- obturându-și ei posibilitatea de folosi spațiile ocupate de către arhiva care de fapt este Arhivelor Naționale.
Începând cu această dată, Casa Județeană de Pensii nu mai avea abilitatea de scoate documente din arhivă și de oferi informații și date existente acolo, deoarece s-ar încălca Legea nr. 16 din 2 aprilie 1996 Arhivelor Naționale și principiile acesteia.
În concluzie solicitat respingerea acțiunii promovate în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii I, în dosarul Tribunalului Iași nr-, ca nefondată.
Analizând cauza, tribunalul a reținut că reclamanta chemat în judecată pe pârâtele Casa Județeană de Pensii și Direcția Județeană a Arhivelor Naționale solicitând ca pârâtele să fie obligate să- elibereze adeverința privind veniturile realizate de ea în perioada 25.01.1996 - 31.01.1969 de la Întreprinderea pentru Valorificarea I, întreprindere care în prezent nu mai există.
Ambele pârâte au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, in baza dispozițiilor Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996.
Analizând cu prioritate aceste excepții, instanța a constat că Direcția Județeană a Arhivelor Naționale are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză având în vedere cele mei recente modificări ale Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996 realizate prin Legea nr. 358/2002 și prin Ordonanța de Urgență nr. 39/2006. Art. 18 ai legii fost modificat de pct. 3 al art. 1 din nr.OUG 39 din 31 mai 2006, publicată în MO nr. 486 din 5 iunie 2006 astfel încât, în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoana juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. 1 se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, resurselor umane și logistico-financiare necesare.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condițiile alin. 2, pe bază de inventar și proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
De la data de 5 iunie 2006-data intrării în vigoare Ordonanței de Urgență 39/ 31 mai 2006, Direcția Județeană Arhivelor Naționale ar fi trebuit să ridice faptic arhiva. În prezent arhiva este în proprietatea Arhivelor Naționale și începând cu această dată Casa Județeană de Pensii nu mai putea scoate documente din arhivă și nu mai putea oferi informații și date din arhivă.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Casa Județeană de Pensii I și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Direcția Județeană Arhivelor Naționale, constatând că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constat că acțiunea reclamantei este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, instituția este obligată să elibereze, la cererea persoanelor fizice și persoanelor juridice, copii, extrase și certificate de pe documentele pe care le are în păstrare.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană I și oao bligat- să- elibereze reclamantei adeverință privind activitatea și veniturile realizate de ea în perioada 25.01.1966 - 31.01.1969 la Întreprinderea pentru Valorificarea
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Arhivele Naționale ale României - Serviciul Județean I criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Recurenta a invocat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 ind.4 Cod procedură civilă.
A motivat recurenta că instanța a ignorat dispozițiile art. 18 din Legea 16/1996 care a instituit reguli derogatorii de la reglementările legale în vigoare, deplasând astfel atribuțiile puterii judecătorești și substituindu-se legiuitorului prin nesocotirea dispozițiilor art. 1 alin.4 din
Constituție.
A mai motivat recurenta că în mod greșit instanța a obligat-o să elibereze reclamantei adeverința solicitată în contextul în care Serviciul Județean I al Arhivelor Naționale nu deține arhiva fostei Întreprinderi de Valorificare a cerealelor I, prin nesocotirea voinței legiuitorului, instanța adăugând la lege.
Al doilea motiv de recurs vizează interpretarea și aplicarea legii, aplicabile fiind dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Dezvoltând acest motiv de recurs recurenta susține că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și situația de fapt dar și normele legale incidente în cauză.
Mai arată recurenta că soluția de admitere a acțiunii și cu obligare a sa la eliberarea adeverinței exprimă modul superficial,incorect și confuz de stabilire a situației de fapt și de neaplicare a legii cu finalitatea ei.
Mai invocă recurenta că în mod greșit instanța a reținut că recurenta ar fi devenit proprietar al arhivei de la data de 05 06 2006, întrucât documentele la care se referă legiuitorul sunt enunțate în art.2 din Legea 16/1996, acestea fiind doar documente cu valoare istorică, categorie în care nu pot fi incluse și statele de plată.
Recurenta mai invocă și faptul că instanța trebuia să stabilească care este legea aplicabilă la momentul desființării creatorului de documente și anume Legea 16/1996 în forma avută anterior modificărilor legislative ulterioare și care dădea în competența Casei Județene de Pensii I competența de eliberare a adeverinței solicitate de reclamantă.
Recurenta reia apoi evoluția textelor legale invocate reiterând susținerea că documentele cu valoare practică vor putea fi preluate de către Arhivele Naționale de la Casele de Pensii numai după înființarea structurilor specializate cu asigurarea resurselor umane și logistico - financiare necesare astfel cum prevede art.18 alin.2 din lege.
Recurenta consideră că instanța în mod greșit a aplicat legea în vigoare la data investirii cu soluționarea cererii de chemare în judecată și nu legea ce era în vigoare la data când s-a ivit situația juridică legală de preluarea fostului creator de documente ce a fost desființat.
Prin întâmpinarea depusă pârâta intimată Casa Județeană de Pensii I, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1663 din 28 X 2009 Tribunalului Iași.
Recursul nu este fondat.
Curtea reține că toate criticile formulate de către pârâta recurentă Arhivele Naționale Române - Serviciul Județean I, vizează în fapt stabilirea legii aplicabile situației juridice deduse judecății.
Curtea constată însă că susținerile recurentei nu au temei legal. În acest sens instanța reține că deși recurenta invocă corect neretroactivitatea legii, în mod paradoxal ignoră modificările legislative suportate de Legea 16/1996, recurenta pretinzând că la momentul actual ar fi aplicabilă această lege astfel cum aceasta a fost adoptată inițial.
Curtea constată că această interpretare ar reprezenta în realitate o ultraactivare a legii 16/1996. ceea ce într-adevăr ar încălca dispozițiile constituționale.
În privința legii aplicabile, instanța de recurs reține că Legea 16/1996 a fost modificată succesiv prin Legea 358/2002 și Hotărârea 51/203 privind procedura de predare primire a documentelor creatorilor și/sau deținătorilor de documente, persoane juridice care s-au desființat.
Mai mult decât atât, prin OUG nr. 39 din 2006 fost modificată din nou Legea 16/1996 și OG51/2003, respectiv art.18 care stipulează expres că " în cazul desființării unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, atât documentele cu valoare istorică cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau Direcțiile Județene ale Arhivelor Naționale". Se constată astfel că normele legale pe care își fundamentează recurenta recursul nu mai există și ca atare nu mai pot fi aplicate.
Prin urmare, Curtea reține că în cauză stabilirea legii aplicabile trebuie făcută în funcție de momentul solicitării reclamantei și nu de momentul desființării creatorului de documente, cum greșit susține recurenta.
Faptul că din anumite motive sau rațiuni economico financiare dispozițiile susmenționate nu au fost transpuse în practică și că nici până la această dată dispozițiile art. 18 din Legea 16/1996 astfel cum au fost modificate prin OUG 59/2006, nu și-au găsit aplicarea și că documentele cu valoare istorică dar și cele cu valoare practică nu au fost încă preluate de deținătorul legal - Arhivele Naționale,- nu înseamnă că această situație de fapt trebuie legalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Curtea constată că atâta timp cât legea prevede la ora actuală obligația pentru Arhivele Naționale să preia documente cu valoare practică și să elibereze la cerere adeverințele solicitate de cetățeni, în mod temeinic și legal prima instanță a pronunțat soluția dată și a obligat pârâta recurentă la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1663 din 28 X 2009 Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Arhivele Naționale ale României - Serviciul Județean I împotriva sentinței civile nr. 1663 din 28 10 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 12 02 2010, în ședință publică.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /
2 ex./22 02 2010
Tribunal -
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
| ← Conflict de muncă. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de pensionare. Decizia 75/2008. Curtea de... → |
|---|
