Conflict de muncă. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de SC SA împotriva sentinței civile nr. 1935 din 24 X 2007 Tribunalului Iași, intimat fiind, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întîmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
La interpelarea instanței intimatul precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul intimatului.
Intimatul precizează că nu mai este angajatul recurentei și că decizia de sancționare care a fost emisă este o oglindă clară de nelegalitate. In toată cariera sa nu a avut nici o sancțiune.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1935 din 24.10.2007 Tribunalul Iași admite contestația formulată de contestatorul, cu domiciliul în I,-, --5, tronson 3,. 7,. 21 în contradictoriu cu intimata "", cu sediul în-,
Constată nulitatea absolută a deciziei nr. 53/16.07.2007 emisă de ""
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că prin decizia de sancționare nr. 53/16.07.2007, angajatorul "" I a dispus sancționarea salariatului pentru fapta de a nu urmări și recorela elementele de execuție ale coroanei dințate nr. 4 cu diminuarea salariului cu 5% pe luna iunie 2007.
Art. 267 din Codul muncii prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. "a", nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare, intimata a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. "d" Codul muncii, respectiv reducerea salariului cu 5% pe o lună.
În speță, deși avea sarcina probei, angajatorul nu a dovedit că a convocat salariatul pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile cu adresă scrisă în care a indicat mențiunile prevăzute în art. 267 pct. 2 Codul muncii.
Contestatorul a dat o notă explicativă dar nu rezultă dacă aceasta a fost dată în cursul cercetării disciplinare, din moment ce nu există adresa cu obiectul, data, ora convocării emisă conform dispozițiilor art. 267 pct. 2 Codul muncii.
În decizia de sancționare nu este menționat motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, potrivit dispozițiilor art. 268(2) lit. "c" Codul muncii, aceste prevederi sunt cuprinse în decizie sub sancțiunea nulității absolute.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "", prin reprezentanți legali considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că în mod greșit s-a reținut că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, conform art. 267 pct. 2 Codul muncii. Aceasta deoarece, așa cum se reține și în opinia separată a asistentului judiciar, "" a emis la 19.06.2007 o notă explicativă la care contestatorul a răspuns la data de 21.06.2007. Ca atare, prin acest răspuns și-a exprimat punctul de vedere și mai mult, a propus soluții tehnice pentru rezolvarea situației.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Recursul este nefondat.
Conform art. 267 alin. 1 Codul muncii nici o sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale, înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară constituie o condiție esențială, a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerința legii a fost satisfăcută.
Punctul de pornire în efectuarea cercetării îl constituie convocarea, în scris, a salariatului de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze această operațiune, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii (art. 267 alin. 2 Codul muncii ).
În speță, în mod corect a reținut instanța de fond că nota explicativă nu acoperă cerințele art. 267 Codul muncii întrucât nu rezultă că a fost dată în cadrul cercetării disciplinare la care să fi fost convocat de către persoana desemnată de angajator cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de "" I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1935/24.10.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:, /14.023.2008/2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1459/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
