Conflict de muncă. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 68
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ I împotriva sentinței civile nr. 1324 din 17 09 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:- și, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare atât pe excepția invocată la termenul anterior de instanță cât și pe fond.
După strigarea cauzei, înainte de terminarea ședinței se prezintă intimatul, identificat cu seria - nr. - emis de Poliția Oraș, precizînd că instanța de fond a fost competentă în soluționarea cauzei și solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 5238/99/25.07.2008 reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Iac hemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 3601,83 lei cu titlu de despăgubiri și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta Regionala Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ias usținut că pârâții și sunt angajați ai I - Ocolul Silvic Hîrlău, primul fiind pădurar la cantonul nr. 3, iar al II-lea fiind șeful districtului II.
Prin nota de constatare nr. 3456 din 30.04.2008 conducerea DS Iaf ost informată cu privire la producerea unor pagube de către cei doi pârâți în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, pagube constatate la controlul din data de 28.03.2008.
Astfel, în ua 114 E, pe o suprafață de 0,4 ha parcursă cu lucrări de împăduriri în anul 2007 s-a constatat un procent de reușită de 7,7 %, stabilindu-se o pagubă de 2314,4 lei.
Parcela respectivă este poziționată în vecinătatea imașului comunal și prezintă urme evidente de pășunat, peste tot putând fi observate urme de ovine și bovine, de unde rezultă că paguba produsă se datorează exclusiv pășunatului, susține reclamanta.
În ua 117 pe suprafața de 0,2 ha parcursă cu lucrări de împăduriri în anul 2007 s-a constatat practic pierderea totală a puieților, stabilindu-se o pagubă în valoare de 1287,43 lei.
Precizează reclamanta că în cele două parcele anterior menționate, cauzele pierderilor înregistrate se datorează exclusiv pășunatului, ceea ce denotă lipsa de preocupare atât a pădurarului titular - cât și a șefului de district în funcție, pârâtul, față de paza și conservarea fondului forestier național, în speță întârzierea pășunatului în fondul forestier.
Susține reclamanta că pârâții nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu ce se regăsesc în fișa postului și nu au asigurat paza și conservarea fondului forestier național, provocând astfel paguba de 3601,83 lei.
În drept au invocat disp. art. 270 din Legea 53/2003, dispozițiile Codului civil și cel de procedură civilă.
Pârâții și au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1324 din 17.09.2008 Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică I în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță reține că reclamanții sunt salariații reclamantei, primul fiind pădurar la cantonul nr. 3, iar al II-lea fiind șeful districtului II.
Ambii pârâți au susținut că suprafețele de teren de pe care se susține că s-a înregistrat prejudiciul le-a fost arondat abia în luna septembrie-octombrie pentru și în luna noiembrie pentru pârâtul fără însă a li se preda pe teren aceste suprafețe cu evaluare prin piețe de probă întrucât această operațiune nu se putea face deoarece din noiembrie a început să ningă.
Art. 270 alin. 1 din Codul muncii prevede că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
2 al aceluiași articol prevede că salariații nu răspund de pagube provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Pentru a se angaja răspunderea patrimonială a pârâților salariați față de reclamanta angajatoare, este necesar ca reclamanta să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor ce atrag răspunderea patrimonială respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția persoanei cât și calitatea de salariat la unitatea angajatoare.
În speța de față reclamanta deși a solicitat proba cu acte nu a depus astfel de acte la dosar. Nici măcar nu a făcut dovada calității de salariați ai pârâților, însă aceștia nu au contestat această calitate.
Prin urmare instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a îndeplinirii cumulative a condițiilor ce trag răspunderea patrimonială a pârâților față de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că ambii pârâți sunt angajați ai I - Ocolul Silvic, îndeplinind funcția de pădurar la cantonul 3, iar fiind șeful districtului II.
Prin nota de constatare nr. 3459 din 30.04.2008 conducerea Direcției Silvice Iaf ost informată cu privire la producerea unor pagube de către cei doi pârâți în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, pagube constatate la controlul din data de 28.03.2008.
Astfel în ua 114 E, pe suprafața de 0,4 ha parcursă cu lucrări de împăduriri în anul 2007 s-a constatat un procent de reușită de 7,7%, stabilindu-se o pagubă de 2314,4 lei.
Parcela respectivă este poziționată în vecinătatea imașului comunal și prezintă urme evidente de pășunat, peste tot putând fi observate urme de ovine și bovine, de unde rezultă că paguba produsă se datorează exclusiv pășunatului.
În ua 117 pe suprafața de 02 ha parcursă cu lucrări de împăduriri în anul 2007 s-a constatat practic pierderea totală a puieților, stabilindu-se o pagubă în valoare de 1287,43 lei.
Rezultă că pârâții, conform atribuțiilor de serviciu ce se regăsesc în fișa postului nu au asigurat paza și conservarea fondului forestier național, provocând astfel paguba de 3601,83 lei, pagubă pe care a solicitat să o plătească în solidar.
Pârâții au arătat că suprafețele de teren pe care s-a înregistrat prejudiciul le-a fost arondat abia în luna septembrie -octombrie pentru și în luna noiembrie pentru fără însă a li se preda pe teren aceste suprafețe cu evaluare prin pite de probă întrucât această operație nu se putea face deoarece din noiembrie a început să ningă.
Instanța a apreciat că potrivit art. 270 al. 2 din Legea 53/2003 republicată, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Arată recurenta faptul că faptul că a nins nu a dus la pierderea puieților deoarece așa cum rezultă din nota de constatare nr. 3459/30.04.2008 împădurirea acelor suprafețe a avut loc în primăvara anului 2007, puieții având timp să se dezvolte încât să nu fie afectați de o simplă ninsoare.
Deci nu poate fi vorba de forță majoră sau de alte cauze neprevăzute ci de faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de serviciu conform fișei postului.
În probațiune recurenta depune înscrisuri.
Intimații și formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Susțin intimații că nu au nici o vină în producerea pagubelor deoarece au primit în arondare canton ul în lunile septembrie -octombrie 2007, respectiv noiembrie 2007. Datorită faptului că se închisese sezonul de vegetație și începuse să ningă, plantațiile nu s-au putut preda cu pite de probă, întocmite pe teren așa cum este normal, ci s-au întocmit actele în birou.
Aspectele invocate de recurentă trebuie interpretate ca un risc normal al serviciului conform art. 270 al. 2 din Legea 53/2003.
Cu obligarea recurentei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată ocazionate de deplasările la proces.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, sentința tribunalului fiind legală și temeinică, însă nu pentru considerentele reținute ci pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică I solicită prin acțiunea pendinte, ca în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să fie angajată răspunderea pârâților și pentru pagubele ce i-au fost acuzate din vina și în legătură cu munca lor, fiind grefată pe dispozițiile art. 270 al. 1 Codul muncii.
Curtea notează că ambii pârâți au calitatea de personal silvic, în sensul art. 1 din OG59/2000, fiind angajat pe postul de pădurar la cantonul 3, iar îndeplinește funcția de șef la districtul II.
Art. 48 al. 1 din Statutul personalului silvic aprobat prin OG59/2000, enumerând categoriile de răspundere ce revine personalului silvic prevede că acesta răspunde civil și nu patrimonial sau material.
Prin urmare, în cazul acestei răspunderi sunt incidente dispozițiile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nu cele ale Codului muncii, avându-se în vedere norma de principiu cuprinsă în art. 58 al. 1 din OG59/2000.
Așa fiind, în toate cazurile răspunderea civilă a personalului silvic se stabilește prin ordin ori dispoziție de imputare (art. 78 al. 1 din Legea 188/1999 actualizată), iar împotriva acestora cel în cauză se poate adresa instanțelor de contencios administrativ (art. 78 al. 2 din Legea 188/1999).
În acest context, unitatea silvică în patrimoniul căreia s-a produs paguba își poate valorifica dreptul în procedura prevăzută de dispozițiile Legii 188/1999 (prin emiterea de ordin sau dispoziție de imputare) și nu pe temeiul răspunderii patrimoniale reglementat de dispozițiile art. 270 al. 1 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că acțiunea întemeiată pe dispozițiile Codului muncii se vădește a fi nefondată, fiind în mod corect respinsă.
Prin consecință, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul și va menține sentința pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică I împotriva sentinței civile nr. 1324 din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o mențin
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.02.2009
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Carmen Bancu, Ancuța Gabriela
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 806/2008. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
