Contestație decizie de concediere. Decizia 1144/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1144
Ședința public de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
Judector - - -
Judector -
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de munc privind recursul declarat de
recurenta împotriva sentinței civile nr. 1369 din 21 08 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint avocat pentru recurent și avocat pentru intimat.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c dosarul este la al treilea termen de judecat.
Avocat, pentru recurent, solicit admiterea probei cu înscrisuri și anume copii de pe procesul verbal de predare primire a cardului și de pe card, înscrisuri cu care dovedește c recurentei i s-a îngrdit dreptul de a intra în unitate.
Instanța admite proba cu înscrisuri formulat de aprtoarea recurentei, se comunic duplicatul înscrisurilor aprtoarei intimatei.
Avocat precizeaz c nu solicit termen pentru a lua cunoștinț de înscrisuri.
Instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în recurs.
Avocat solicit admiterea recursului, s se constate c sentința este netemeinic și nelegal. Intimata nu a respectat dispozițiile art. 268 din Codul Muncii întrucât în decizie trebuia descris concret fapta pentru care a fost sancționat reclamanta. Apoi, nici o msur nu poate fi dispus mai înainte de efectuarea unei cercetri prealabile. Pârâta a convocat reclamanta la sediu pentru data de 26 V 2008 în vederea efecturii cercetrii disciplinare prealabile. Reclamanta a fost în imposibilitatea de a se prezenta la data cerut motivat de faptul c era în incapacitate temporar de munc, situație cunoscut de pârât. Deși se știa acest lucru, pârâta a procedat la desfacerea contractului de munc.
Referitor la desfșurarea cercetrii prealabile ține s menționeze c din comisie fcea parte administratorul societții înclcându-se prevederile art.75 al.11 din Contractul Colectiv de Munc la Nivel Național. Este nelegal c administratorul a fcut parte din comisia de cercetare prealabil. În decizie nu s-au descris exact faptele svârșite de reclamant. Faptele trebuie individualizate și descrise detaliat. Consider c decizia de concediere este nelegal.
Pe fond precizeaz c recurenta a fost salariata societții începând cu data 1 XI 2005 pe funcția de jurist, ulterior fiind numit manager de resurse umane. Consider c are cunoștințe minime necesare privind comportamentul în societate. Ulterior a fost numit manager de resurse umane. A intrat în concediu medical pentru motive legate de sarcin, dup terminarea concediului s-a întors la serviciu, dup o perioad a intrat din nou în concediu medical iar când s-a întors la serviciu a avut surpriza s constate c i-a fost blocat cardul de acces, nu i s-au mai acordat sarcini de serviciu, în concluzie se dorea eliminarea ei din unitate. Instanța de fond nu a avut în vedere situația dovedit de recurent privind îngrdirea accesului în unitate precum și faptul c aceasta a solicitat s i se indice statutul su juridic. Pentru aceste considerente solicit admiterea recursului, depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecat.
Avocat, având cuvântul pentru intimat, referitor la nulitatea deciziei de concediere, raportat la dispozițiile legale, consider c acesta a fost corect și legal. Principala fapt pentru care s-a ajuns la aceast soluție extrem este c începând cu data de 23 04 2007 reclamanta nu s-a mai prezentat la societate, continuând cu comportarea sa prin conflictul generat la locul de munc. În ce privește cercetarea disciplinar, acesta nu a comunicat c se afla în incapacitate de munc. Nu a prezentat un certificat medical pentru a duce la suspendarea cercetrii disciplinare. Înscrisurile depuse la Curtea de Apel sunt emise ulterior deciziei de concediere și ridic numeroase semne de întrebare. Societatea a respectat toate dispozițiile art.267 din Codul Muncii în ce privește cercetarea disciplinar. Pentru aceste motive, expuse pe larg și în întâmpinare, solicit respingerea recursului, fr cheltuieli de judecat.
Instanța rmâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrat la Tribunalul Iași sub nr. 5239/99/23.07.2008, contestatoarea a chemat în judecat pe intimata " ", solicitând anularea deciziei nr. 687/11.06.2008, reintegrarea în funcția deținut anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de munc și pân la reintegrare. De asemenea, contestatoarea a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecat.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a artat c, începând cu data de 01.11.2005, a fost salariata intimatei pe postul de consilier juridic, iar începând cu data de 01.12.2005 a ocupat funcția de manager resurse umane. La data de 11.06.2008 intimata a emis decizia nr. 687 prin care i-a desfcut contractul individual de munc. Decizia este lovit de nulitate absolut întrucât semnatarul deciziei avea la momentul redactrii acesteia contractul de munc suspendat, aflându-se în concediu de creșterea copilului. Un alt motiv de nulitate absolut a deciziei îl constituie faptul c cercetarea disciplinar s-a realizat cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 267 Codul Muncii. Astfel, contestatoarea precizeaz c este adevrat c nu s-a prezentat la cercetarea disciplinar care a avut loc, îns acest lucru s-a datorat strii de sntate precare, iar absența de la cercetarea disciplinar nu poate fi calificat ca și abatere disciplinar.
Contestatoarea mai precizeaz c sancționarea sa s-a realizat cu neobservarea termenelor prevzute expres de art. 268 alin. 1 Codul Muncii. Astfel, angajatorul nu putea la data de 11.06.2008 s aplice sancțiuni pentru fapte pretins a fi svârșite la data de 23.04.2007, 25.04.2007, 08.06.2007.
În dovedirea contestației, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul intimatei.
Intimata " " a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut c în luna mai 2007 contestatoarea a formulat o cerere de chemare în judecat prin care a solicitat reintegrarea la locul de munc, drepturi salariale și daune morale. Anterior, înc din luna aprilie 2007, respectiv momentul în care aceasta nu a mai beneficiat de concediu medical și ar fi trebuit s se întoarc la serviciu, contestatoarea a creat o serie de stri tensionate, care au perturbat grav buna desfșurare a activitții în cadrul firmei. Mai susține intimata c a trimis contestatoarei o serie de adrese prin care îi solicita s se prezinte la locul de munc sau mcar s își clarifice poziția în cadrul firmei, îns aceasta a adoptat o atitudine refractar, refuzând s clarifice și aduc pe un fgaș normal raporturile de munc.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la faptul c decizia este lovit de nulitate absolut întrucât semnatarul deciziei avea la momentul redactrii acesteia contractul de munc suspendat, intimata susține c acestea sunt neîntemeiate. Astfel, a semnat decizia de concediere în calitatea sa de administrator al societții, calitate din care nu a fost suspendat sau revocat. privește cercetarea disciplinar prealabil, intimata susține c a în speț s-a fcut aplicarea dispozițiilor art. 267 alin. 3 Codul Muncii. Astfel, angajata a primit convocarea la cercetarea disciplinar, fapt atestat de semntura acesteia pe confirmarea de primire. Contestatoarea a primit convocatorul la data de 20.05.2008, data fixat pentru efectuarea cercetrii disciplinare fiind 26.05.2008. Mai mult, societatea nu a emis decizia de concediere decât dup împlinirea termenului în care salariata putea s depun la angajator certificatul medical sau orice alt act medical care s ateste o eventual stare de boal (conform Ordinului nr. 125/14.03.2006).
Intimata mai precizeaz faptul c deși contestatoarea nu s-a prezentat la serviciu din data de 25.04.2007, nu a luat nici o msur sancționatorie, așteptând s se soluționeze irevocabil litigiul declanșat de salariat. La data de 31.03.2008 acest litigiu a fost soluționat irevocabil. Întrucât contestatoarea a continuat s absenteze nejustificat, a fost întocmit referatul din data de 12.05.2008, iar la data de 11.06.2008 a fost emis decizia de concediere, fiind respectat termenul prevzut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii. În ceea ce privește sancțiunea aplicat, intimata arat c aceasta nu este consecința lipsei reclamantei din fața comisiei de cercetare disciplinar. Urmare a neprezentrii salariatei la cercetarea disciplinar, a fcut aplicarea disp. art. 267 alin. 3 Codul Muncii.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul contestatoarei.
Prin sentința civil nr. 2065/12.12.2008 pronunțat de Tribunalul Iași, a fost respins excepția nulitții absolute invocat de contestatoare și a fost admis excepția tardivitții emiterii deciziei de concediere. Astfel, pe cale de consecinț, a fost admis în parte contestația formulat de contestatoare în contradictoriu cu intimata, a fost anulat decizia nr. 687/11.06.2008, s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei și a fost obligat intimata s achite contestatoarei o despgubire egal cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 11.06.2008 și pân la reintegrare. De asemenea, prin aceeași sentinț civil a fost respins cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata, iar prin decizia nr. 323/07.04.2009 pronunțat de Curtea de APEL IAȘIa fost admis recursul, respins excepția tardivitții emiterii deciziei de concediere și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. De asemenea, prin aceeași decizie au fost menținute dispozițiile privind respingerea excepției nulitții absolute a deciziei de concediere.
Cauza a fost reînregistrat la Tribunalul Iași sub nr- la data de 14.05.2009.
La termenul de judecat din 19.08.2009, contestatoarea, prin aprtor, a invocat excepția nulitții absolute a deciziei de concediere, raportat la prevederile art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii.
Prin sentința civil nr. 1369 din 21 august 2009, Tribunalul Iașia respins ca neîntemeiat excepția nulitții absolute a deciziei de nr. 687/11.06.2008.
A respins ca neîntemeiat contestația formulat de ctre contestatoarea în contradictoriu cu intimata Contact SRL.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut urmtoarele:
În ceea ce privește excepția nulitții absolute a deciziei de concediere raportat la disp. art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii, s-a constatat c aceasta este neîntemeiat. Astfel, potrivit disp. art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii, decizia de sancționare disciplinar trebuie s cuprind, în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinar. Or, în speț, instanța reține faptul c din cuprinsul deciziei contestate rezult abaterile disciplinare pentru care a fost sancționat contestatoarea, respectiv: atitudinea necorespunztoare adoptat la locul de munc și conflictul generat la data de 23.04.2007, absența nemotivat de la programul de lucru începând cu data de 25.04.2007, refuzul de a se prezenta la serviciu conform solicitrii comunicate prin adresa nr. 126/08.05.2007, absența nemotivat de la cercetarea disciplinar din data de 26.05.2008.
Pe fond, s-a reținut c, începând cu data de 01.11.2005, contestatoarea a fost salariata intimatei " " L pe postul de consilier juridic, conform contractului individual de munc înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Munc I sub nr. -/14.11.2005. Începând cu data de 01.12.2005, contestatoarea a ocupat funcția de manager resurse umane, conform actului adițional nr. 1/2005 la contractul individual de munc.
Prin decizia nr. 687/11.06.2008 emis de intimat s-a dispus desfacerea disciplinar a contractului individual de munc al contestatoarei începând cu data de 11.06.2008, în temeiul disp. art. 264 alin. 1 lit. b raportat la disp. art. 268 alin. 1 și art. 61 lit. a Codul Muncii. S-a reținut prin aceast decizie c salariata se face vinovat de urmtoarele abateri: atitudinea necorespunztoare adoptat la locul de munc și conflictul generat la data de 23.04.2007, absența nemotivat de la programul de lucru începând cu data de 25.04.2007, refuzul de a se prezenta la serviciu conform solicitrii comunicate prin adresa nr. 126/08.05.2007, absența nemotivat de la cercetarea disciplinar din data de 26.05.2008. Tot din cuprinsul deciziei rezult c salariata a înclcat normele legale, disp. art. 4, art. 5, art. 52 și art. 55 din regulamentul de ordine interioar și disp. lit. M, pct. 2 lit. a și b din contractul individual de munc.
Potrivit disp. art. 4 din Regulamentul de ordine interioar, "fiecare salariat este dator s-și exercite întreaga capacitate, pricepere și forț de munc pentru ca societatea s-și desfșoare activitatea cu maxim de eficienț", iar potrivit art. 5 "respectarea cu strictețe a ordinii și disciplinei la locul de munc constituie o obligație a fiecrui salariat din cadrul societții". De asemenea, potrivit art. 53 din regulament, "salariații au obligația de a se prezenta la serviciu fr a produce perturbri în programul de lucru", iar potrivit art. 55 lit. a "în timpul programului de lucru, salariaților le este interzis s prseasc locul de munc fr încuviințarea administratorului". Conform art. 55 lit. e, salariaților le este interzis s se poarte necuviincios faț de colegii de munc, personalul societții, faț de colaboratorii terți cu care societatea întreține relații și faț de organele de control.
Din cuprinsul referatului nr. 609/12.05.2008 rezult c începând cu data de 25.04.2007 contestatoarea a absentat nemotivat de la serviciu. De asemenea, contestatoarea a refuzat s se prezinte la societate în vederea clarificrii raportului de munc și a continuat s absenteze nemotivat și dup data de 31.03.2008, respectiv dup rmânerea definitiv și irevocabil a sentinței civile nr. 1851/05.10.2007 a Tribunalului Iași. Se mai reține prin acest referat c salariata a generat un conflict la locul de munc în data de 23.04.2007 prin folosirea unui limbaj și comportament violent la adresa colegilor de serviciu și a împuterniciților conducerii societții.
Prin adresa nr. 614/13.05.2008, contestatoarea a fost convocat la sediul societții în data de 26.05.2008, ora 15.00, în vederea efecturii cercetrii disciplinare prealabile, având ca obiect neprezentarea la serviciu începând cu data de 25.04.2007 și atitudinea necorespunztoare în raporturile de serviciu. Aceast adres de convocare a fost primit de contestatoare la data de 20.05.2008, astfel cum rezult din confirmarea de primire depus la dosar (fila 26). Deși contestatoare a primit convocarea la cercetarea disciplinar prealabil, aceasta nu s-a prezenta la sediul societții în data de 26.05.2008, fapt consemnat în procesul - verbal încheiat la acea dat de ctre comisia de disciplin. Or, potrivit disp. art. 267 alin. 3 Codul Muncii, neprezentarea salariatului la convocarea fcut fr un motiv obiectiv d dreptul angajatorului s dispun sancționarea, fr efectuarea cercetrii disciplinare prealabile.
Din cuprinsul referatului nr. 668/30.05.2008 rezult c salariata a lipsit nemotivat de la serviciu mai mult de un an de zile, fapta acesteia constituind o abatere deosebit de grav care a produs prejudicii importante activitții departamentului de resurse umane. S-a mai reținut prin acest referat și faptul c salariata a generat o atitudine conflictual cu ceilalți salariați și conducerea societții, fiind sancționat pentru scandalul creat la data de 23.04.2007 de ctre Parchetul de pe lâng Judec toria Iași cu amend administrativ.
Prin sentința civil nr. 1851/05.10.2007 a Tribunalului Iașia fost respins acțiunea formulat de contestatoare în contradictoriu cu intimata, acțiune având ca obiect reintegrarea în munc și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale și a daunelor morale. S-a reținut prin aceast sentinț c dreptul reclamantei de a-și desfșura activitatea nu a fost niciodat îngrdit și c începând cu data de 25.04.2007 reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu și nu a justificat absența, fapt recunoscut de salariat la interogatoriu. Aceast sentinț a rmas irevocabil prin respingerea recursului prin decizia nr. 165/28.03.2008 a Curții de APEL IAȘI. Totodat, prin decizia pronunțat Curtea a reținut c începând cu data de 25.04.2007 contestatoarea nu s-a mai prezentat la serviciu, fr justificare, chiar în condițiile în care angajatorul, prin adresele nr. 116/02.05.2007 și nr. 126/08.05.2008, i-a solicitat prezența la locul de munc.
Astfel, faț de toate probele administrate în cauz, s-a reținut c, începând cu data de 25.04.2007, contestatoarea a absentat nejustificat de la serviciu, înclcând prevederile art. 52 din Regulamentul de ordine interioar și ale art. M pct. 2 lit. a din contractul individual de munc.
Având în vedere abaterea disciplinar svârșit de ctre contestatoare, respectiv absența nejustificat de la serviciu începând cu data de 25.04.2007, chiar în condițiile în care angajatorul, prin adresele nr. 116/02.05.2007 și nr. 126/08.05.2008, i-a solicitat prezența la locul de munc, instanța a constatat c în mod corect intimata a dispus desfacerea disciplinar a contractului individual de munc al contestatoarei, decizia nr. 687/11.06.2008 fiind legal și temeinic.
În ceea ce privește motivele de nulitate absolut invocate de contestatoare prin contestația formulat, instanța nu va mai analiza aceste aspecte atât timp cât prin decizia nr. 323/07.04.2009 pronunțat de Curtea de APEL IAȘI au fost menținute dispozițiile sentinței civile nr. 2065/12.12.2008 a Tribunalului Iași privind respingerea excepției nulitții absolute a deciziei de concediere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civil, se susține, în primul rând, c instanța de fond a nesocotit prevederile art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii. Angajatorul a sancționat "atitudinea necorespunztoare adoptat la locul de munc" și "conflictul generat în data de 25.04.2007, îns faptele ce constituie abateri disciplinare trebuie individualizate în mod clar, neechivoc, pentru a nu da posibilitatea angajatorului de a uza de prerogativele sale în mod discreționar și arbitrar.
Mai susține recurenta c poate proba motivul obiectiv datorit cruia nu s-a prezentat la cercetarea prealabil, prin concediile medicale aferente perioadei 25.05.2008-7.06.2008.
De asemenea, recurenta consider c au fost nesocotite dispozițiile art. 268 alin. 1 Codul Muncii, fiind înclcat de angajator termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare.
Faț de acest motiv de recurs, se reține c, prin decizia nr. 323 din 7.04.2009 a Curții de APEL IAȘI, irevocabil, s-a respins excepția tardivitții emiterii deciziei de concediere invocat de contestatoare și s-a trimis cauza spre rejudecare, așa încât aceste susțineri ale recurentei nu reprezint motive de nelegalitate a sentinței civile pronunțate la rejudecare, nemaiputând fi examinate în prezentul recurs.
Prin întâmpinarea formulat, intimata SC SRL a solicitat respingerea recursului, artând c, în mod legal, prima instanț a respins excepția nulitții absolute a deciziei de concediere, raportat la dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii, precum și contestația formulat, ca neîntemeiat.
Recurenta a depus înscrisuri, în copie.
Analizând actele și lucrrile dosarului, precum și hotrârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constat c recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaz:
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii, sub sancțiunea nulitții absolute, în decizie se cuprinde, în mod obligatoriu, "descrierea faptei care constituie abatere disciplinar".
Din examinarea deciziei contestate de recurent, rezult c acesteia i s-a aplicat sancțiunea disciplinar a desfacerii contractului individual de munc pentru svârșirea mai multor abateri disciplinare, respectiv: atitudinea necorespunztoare adoptat la locul de munc și conflictul generat la data de 23.04.2007, absența nemotivat de la programul de lucru începând cu data de 25.04.2007; refuzul de a se prezenta la serviciu conform solicitrii comunicate prin adresa nr. 126/08.05.2007; absența nemotivat de la cercetarea disciplinar din data de 26.05.2008.
Recurenta a invocat nulitatea deciziei nr. 687 din 11.06.2008, în conformitate cu prevederile art. 268 alin.2 lit. a Codul Muncii, considerând c prima fapt care constituie abatere disciplinar - atitudinea necorespunztoare adoptat la locul de munc și conflictul generat la data de 23.04.2007 - este descris în decizie în termeni generali, care nu permit o individualizare clar, neechivoc.
Este adevrat c noțiunile "atitudine necorespunztoare" și "conflict" pot avea interpretri diferite, îns, în prezenta cauz, contrar susținerilor recurentei, se poate ști ce a înțeles angajatorul prin aceste noțiuni. Aceasta, întrucât, potrivit art. 263 alin. 2 Codul Muncii, abaterea disciplinar const într-o acțiune sau inacțiune svârșit cu vinovție de ctre salariat, prin care acesta a înclcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munc sau contractul colectiv de munc aplicabil. În decizia de sancționare, se menționeaz, pe lâng "motivarea în fapt", și "motivarea în drept", respectiv prevederile înclcate de salariat, în cazul primei abateri disciplinare. Potrivit art. 55 din Regulamentul de Ordine Interioar, salariaților le este interzis "s se poarte necuviincios faț de colegii de munc, personalul societții.", așa încât "atitudinea necorespunztoare" și "conflictul" generat de recurent la locul de munc, data de 23.04.2007, au semnificația unui comportament care încalc prevederile art. 55 din, deci un comportament "necuviincios", prohibit, nefiind necesar ca, în situația dat, intimata chiar s detalieze acest comportament.
În ceea ce privește cercetarea disciplinar prealabil, se reține c, potrivit art. 267 alin. 1 Codul Muncii, sub sancțiunea nulitții absolute, nici o msur, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispus mai înainte de efectuarea unei cercetri disciplinare prealabile.
Art. 267 alin. 2 Codul Muncii prevede c, în vederea desfșurrii cercetrii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicit de ctre angajator s realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii, iar art. 267 alin. 3 prevede c neprezentarea salariatului la convocarea fcut în condițiile prevzute la alin. 2 fr un motiv obiectiv d dreptul angajatorului s dispun sancționarea, fr efectuarea cercetrii disciplinare prealabile.
Din aceste prevederi legale, rezult c punctul de pornire în efectuarea cercetrii disciplinare prealabile îl constituie convocarea salariatului, în condițiile art. 267 alin. 2 Codul Muncii.
În prezenta cauz, convocarea în scris, întocmit de intimat și primit de recurent la data de 20.05.2008, îndeplinește condițiile prevzute de art. 267 alin. 2 Codul Muncii.
Prezentarea la convocarea angajatorului este un drept al salariatului, nu o obligație a acestuia, cel convocat având latitudinea de a se prezenta sau nu, exercitându-și sau nu dreptul la aprare.
În acest sens, sunt și prevederile art. 267 alin. 3 Codul Muncii, care dau dreptul angajatorului de a dispune sancționarea, fr efectuarea cercetrii disciplinare, în cazul neprezentrii salariatului la convocarea fcut în condițiile prevzute la alin. 2, fr un motiv obiectiv.
Cum recurenta nu s-a prezentat la convocarea fcut de intimat pentru data de 26.05.2008 ora 15, intimata avea dreptul s dispun sancționarea acesteia, iar nulitatea deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nu poate fi constatat decât în cazul motivrii obiective, de ctre intimat, a neprezentrii sale la convocarea efectuat cu respectarea legii, motivare obiectiv care s fi fost, îns, adus la cunoștinț intimatei pân la data aplicrii sancțiunii.
Recurenta a prezentat, în recurs, dou certificate de concediu medical pentru perioadele 25.05.2008-31.05.2008 și 1.06.2008-7.06.2008, ambele acordate la data de 16.07.2008. Faț de aceast dat, este evident c cele dou certificate nu aveau cum s fie aduse la cunoștinț intimatei pân la data de 11.06.2008, data la care s-a dispus sancționarea disciplinar. De asemenea, recurenta nu a fcut nici o dovad din care s rezulte c, pân la data emiterii deciziei, i-a adus la cunoștinț intimatei, în orice mod, c din motive de sntate nu s-a putut prezenta la convocarea fcut în vederea efecturii cercetrii disciplinare.
În consecinț, faț de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civil, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 1369 din 21 08 2009 pronunțat de Tribunalul Iași, sentinț pe care o menține.
Irevocabil
Pronunțat în ședința public azi 08 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Bancu - - | Judector, - - - | Judector, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 ex/18 XII 2009
.I - Judec.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Georgeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2031/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 965/2009. Curtea de... → |
|---|
