Contestație decizie de concediere. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.20
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 13 ianuarie 2010
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș judecător
- ---- JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - JUDECĂTOR 3: Sorina
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare promovată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.1453 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatoarea, legitimată cu seria - nr.- eliberată la data de 7.05.2008 de către SPCLEP B, lipsă fiind intimata.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, procedura este completă și că s-a prezentat contestatoarea.
Contestatoarea depune la dosar organigrama pe anul 2007 -2008 și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Contestatoarea având cuvântul pe fond, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată cu precizarea că instanța de recurs nu a făcut o analiză corectă a funcției pe care a deținut- Arată că a dat concurs pe funcția de director economic,a luat acest concurs, dar a fost plătită ca administrator financiar, ceea ce nu este legal. Deși a făcut numeroase referate în acest sens, acestea nu au avut nicio finalitate. De asemenea, arată că instanțele nu au admis probele, sens în care solicită admiterea contestației și întoarcerea cauzei la prima instanță pentru a avea posibilitatea de a administra probe.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, se reține că:
Prin decizia civilă nr.1453 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 695/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect "contestație decizie de concediere" formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Copiilor
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 10 din 11.04.2008 emisă de intimatul Copiilor
În motivarea contestației, s-au arătat următoarele:
1. Au fost încălcate dispozițiile art. 56 lit. d Codul muncii care prevăd că pe data comunicării deciziei de pensionare pentru invaliditate, contractul individual de muncă încetează de drept;
2. Decizia a fost emisă în perioada concediului medical, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 60 alin.1 lit.a din Codul muncii;
3. Ancheta administrativă ar fi trebuit să fie efectuată de consiliul de administrație și nu de consiliul profesoral deoarece contestatoarea este cadru nedidactic;
4. Decizia este nelegală și sub aspectul respectării prevederilor art. 268 din, fiind emisă peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege de la data la care conducerea a luat cunoștință despre abatere;
5. Nu i- fost respectat dreptul la apărare prin faptul că nu i-a fost comunicată nota de control 3006/04.04.2008 și nici procesul verbal încheiat de organul de audit intern din 04.03.2008;
6. Măsura desfacerii contractului de muncă este netemeinică deoarece în afara incidentului din data de 28 ianuarie 2008, toate celelalte sunt referiri generale.
Procesul verbal din 04.03.2008 invocat în motivarea deciziei apreciază că documentele întocmite de către contestatoare în exercitarea funcției au fost semnate de ordonatorul de credite, prin urmare asumate și certificate de conducere.
Cu privire la nota de control 3005 din 04 aprilie, conținutul acesteia subliniază faptul că există neînțelegeri în colectiv dar nu apreciază cine este persoana vinovată, și de asemenea contestatoarea nu a avut posibilitatea să se apere.
Nota de control 3006 din 04.04. 2008, nu i- fost comunicată cum nu i- fost comunicat nici procesul verbal încheiat de organul de audit intern din 4 martie 2008.
În data de 15 februarie 2008 fost așteptată la birou de administratorul unității care a lovit-
Cu privire la carnetul de muncă, la Consiliul Local a lucrat doar 3 luni, fără contract de muncă, fapt pentru care angajatorul a și fost sancționat de
Ulterior, contestatoarea și-a completat acțiunea (filele 49-132) solicitând suma de 10.000 lei cu titlul de daune morale, drepturile salariale de care a fost privată până la reintegrarea în funcție cu J de normă. De asemenea, contestatoarea a invocat încălcarea prevederilor art. 267 Codul muncii deoarece, pe de o parte, în decizie s-au reținut o serie de motive care nu coincid cu faptele pentru care a fost instituită comisia de cercetare, iar pe de altă parte, comisia nu i-a comunicat documentele pe care le-a avut în vedere pentru a putea răspunde acuzațiilor.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației ca nefondată. A invocat excepția netimbrării capătului de cerere privind daunele morale, excepția fiind respinsă de către instanță la ultimul termen de judecată.
În cauză s-a efectuat proba cu înscrisuri depuse de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 6/15.02.2001 emisă de Copiilor B, reclamanta a fost încadrată pe postul de administrator financiar I - studii superioare.
Prin decizia nr. 10/11.04.2008, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă cu data întoarcerii din concediul medical a contestatoarei.
În ceea ce privește primul motiv invocat în acțiunea introductivă, instanța a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 56 lit. din Codul muncii care prevăd că încetează de drept contractul individual de muncă la data comunicării deciziei de pensionare pentru invaliditate.
În speță, decizia de pensionare a fost emisă la data de 09.07.2008 ( fila 57 dosar), deci, ulterior datei desfacerii contractului de muncă.
Instanța a constatat că nici susținerea contestatoarei conform căreia au fost încălcate dispozițiile art. 60 alin.1 lit. a din muncii nu este întemeiată având în vedere faptul că în decizia de desfacere a contractului de muncă s-a prevăzut că măsura își va produce efectele de la data întoarcerii contestatoarei din concediul medical.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv invocat în acțiune, instanța a constatat că în mod corect măsura desfacerii contractului de muncă a fost luată în urma cercetării disciplinare efectuate de către consiliul profesoral, și nu de consiliul de administrație, având în vedere faptul că funcția de administrator financiar gr.I este o funcție didactică auxiliară cf. Anexei 3 din Legea 128/1997.
Cu privire la susținerea contestatoarei conform căreia desfacerea contractului de muncă s-a efectuat cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 Codul muncii, instanța a reținut că din punct de vedere al naturii juridice, acest termen este unul de prescripție, fiind susceptibil de întrerupere și suspendare.
În speță, termenul a început să curgă la data de 28.01.2008, dată la care directorul unității intimate a luat cunoștință despre faptele petrecute în aceeași zi. Acest termen a fost suspendat pe durata concediului medical în care s-a aflat contestatoarea (15.02.2008 - 31.03.2008), astfel încât emiterea deciziei de concediere s-a efectuat cu respectarea termenului legal.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei conform căreia a fost lipsită de dreptul la apărare, tribunalul constatat că aceasta a fost convocată atât în fața comisiei de cercetare, cât și în fața consiliului profesoral (organ abilitat să aplice sancțiuni personalului didactic și didactic auxiliar) dar reclamanta preferat ca să lase în primul caz o notă explicativă (filele 172-173 dosar), iar în cel de-al doilea, o notificare prin care își exprimă refuzul de a participa la ședință (fila 110).
În ceea ce privește temeinicia măsurii, tribunalul a constatat că aceasta a fost justificată de comportamentul inadecvat al contestatoarei în raport cu conducerea unității și chiar cu o parte din colegi, comportament soldat cu țipete și amenințări, afectarea imaginii unității, neexecutarea la termen și corect a unor sarcini. Aceste aspecte au fost dovedite prin nota de control nr. 3005/04.04.2008, declarațiile colegilor contestatoarei date în fața consiliului profesoral din 03.04.2008, declarațiile date de și în fața comisiei de disciplină din 15.02.2008, nota de relații nr. 3410/ 29.07.2008, declarațiile din 14.02.2008 dată de secretarul unității- intimate, și de.
Instanța a constatat că abaterile săvârșite de către contestatoare au un caracter suficient de grav astfel încât să aibă drept consecință desfacerea contractului de muncă al acesteia.
Față de cele arătate, instanța respins capătul de cerere privind anularea deciziei, și pe cale de consecință, și capetele de cerere privind daunele morale și drepturile salariale.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs contestatoarea, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
A fost criticată soluția primei instanțe pentru următoarele considerente:
- decizia contestată a fost emisă în perioada cât se afla în concediu medical;
- cercetarea disciplinară nu a existat și nu e dovedită de documente;
-cercetarea și sancționarea trebuiau aplicate în cazul său de Consiliul de administrație;
- pe fond faptele nu au fost dovedite.
Intimata, legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art. 304, 3041, 312 Cod procedură civilă Curtea a constatat caracterul său nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Art. 60 din Codul muncii enumeră situațiile în care nu poate fi dispusă concedierea, ca o măsură de protecție a salariaților al căror contract individual de muncă este suspendat din diverse motive individualizate de la punctele a -
În speță nu au fost încălcate dispozițiile art. 60 alin.1 lit. a Codul muncii atâta timp cât la art. 1 al deciziei contestate se prevede că se desface contractul de muncă începând cu data întoarcerii din concediu medical, deci concedierea a fost amânată până la încetarea situației de boală în care se afla contestatoarea.
De asemenea corect prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 56 alin.1 lit. a Codul muncii conform cu care - " contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare". In speță, decizia de pensionare a fost emisă la 09.07.2008, iar decizia contestată la 11.04.2008, primul motiv de recurs va fi astfel înlăturat.
Trecând la al doilea motiv de recurs, Curtea a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 267(1) Codul muncii conform cu care - "sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celor prevăzute la art. 264 alin.1 lit. a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile", iar potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol - "în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris".
În speță așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar aceste cerințe au fost îndeplinite ( filele 110, 172 - 173). Recurenta - contestatoare precizând pe convocator " că a luat la cunoștință", dar a refuzat să semneze, depunând un memoriu în care și-a expus punctul de vedere.
Față de cele expuse anterior, rezultă că instanța de fond corect constatat că nu există o nulitate absolută a deciziei, fiind îndeplinite cerințele art. 267 alin.1 și 2 Codul muncii.
Nici susținerea conform căreia cercetarea disciplinară nu ar fi fost efectuată de organe legal abilitate, nu poate fi îmbrățișată.
In speță recurenta - contestatoare a ocupat postul de administrator financiar I - studii superioare ( contabil șef) - fila 58, post de face parte din funcțiile didactice auxiliare din învățământ așa cum rezultă din anexa 3 la Legea 128/1997, Comisia de cercetare în acest caz fiind numită de Consiliul profesoral așa cum prevede art. 119(3) din aceiași lege.
De asemenea, decizia contestată cuprinde toate elementele a căror omisiune este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, potrivit dispozițiilor art. 268 alin.2 Codul muncii. Susține recurenta că decizia cuprinde doar referiri generale, fără date clare și precise; susținerea nu se confirmă,atâta timp cât decizia descrie în concret faptele pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară, respectiv precizează datele și modalitățile în care s-au comis, în raport de care au putut fi verificate temeinicia celor reținute în sarcina recurentei - contestatoare.
De asemenea decizia contestată cuprinde și prevederile legale încălcate, precizări cu privire la cercetarea disciplinară -refuzul contestatoarei de a se prezenta, temeiul de drept în baza căruia s- aplicat sancțiunea disciplinară, termenul și instanța la care putea fi contestată.
A mai făcut recurenta o serie de aprecieri pe fondul cauzei sub aspectul nevinovăției sale.
Și acest motiv de recurs va fi înlăturat, probele administrate făcând dovada, pe de o parte a neexecutării în termen și corect a unor lucrări, iar pe de altă parte, a comportamentului neadecvat al acesteia față de colegi ( filele 21 - 31, 114 - 120, 126 - 129, 148 - 150, 162 - 169).
Pentru considerentele sus arătate, nefiind alte motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, în baza art. 304, 3041, 312 Cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat.
Împotriva hotărârii de recurs recurenta a formulat prezenta contestație în anulare susținând în esență că:
1. Instanța a aplicat greșit dispozițiile art.312 alin.5 Cod procedură civilă și a judecat fondul litigiului în loc să trimită cauza spre rejudecare.
2. Soluția instanței de recurs este în contradicție cu actele dosarului, analiza lor corectă impunând admiterea contestației.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.317 alin.(2) și 318 Cod procedură civilă.
Examinând contestația formulată în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile speței, curtea reține că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit art.317 și art.318 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare dacă motivele nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită, când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respigând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În situația de față, contestația nu poate fi încadrată în niciuna din ipotezele arătate mai sus, iar faptul că petenta a fost nemulțumită de soluția pronunțată n-o îndreptățește să concluzioneze că aceasta este calea ce trebuie urmată pentru a schimba soluția pronunțată, atât timp cât dispozițiile art.317 și art.318 Cod procedură civilă prevăd în mod limitativ condițiile în care o contestație poate fi admisă, știut fiind că aceasta este o cale extraordinară de atac.
De aceea, greșelile de fond pe care contestatoarea le impută instanței de recurs, tinizând în felul acesta la rejudecarea litigiului, nu pot fi valorificate pe această cale, de esență căreia este remedierea unor neregularități procedurale săvârșite de instanță, și nu reluarea, independent de neregularitățile expres prevăzute de art.317 și art.318 Cod procedură civilă, a judecății fondului litigiilor.
În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile de admitere a contestației în anulare, prezenta cerere urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge contestația în anulare promovată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.1453 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - ---
-
GREFIER,
Red.Red.sent.-/
Red.dec.rec.- //
Red.dec.an.- /5.02
Tehn.-/4 ex./8.02.2010/com.tututor părților
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina Manuela, Sorina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 126/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
