Contestație decizie de concediere. Decizia 201/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 201/
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela Valentina
Grefier - -grefier șef secție civilă
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DE RA împotriva sentinței civile nr. 857/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,în litigiu de muncă având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenta-pârâtă G av. în baza împuternicirii avocațiale fila 54 dosar și intimatul-reclamant personal și asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 12010 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că prin serviciul registratură, la data de 12.02.2010, intimatul-reclamant a depus la dosar răspuns la note de ședință și acte anexă; s-a solicitat judecarea cauzei conform art. 242 pct.2 cod procedură civilă.
Av., pentru recurenta-pârâtăsusține că a luat cunoștință de răspunsul la notele de ședință formulate de intimatul-reclamant; nu mai are cereri de formulat în cauză.
Av. pentru intimatul-reclamantnu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av., pentru recurenta-pârâtăsusține și dezvoltă oral motivele scrise de recurs aflate la dosar, completate cu notele de ședință depuse în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010 și, în esență, arată următoarele:
Pe cale de excepție, solicită admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului Galați, casarea sentinței civile nr. 857/27.05.2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare Secției de contencios Administrativ și Fiscal a Curții de APEL GALAȚI, apreciind că sentința atacată este lovită de nulitate, fiind pronunțată de o instanță necompetentă material, cu încălcarea art. 3 pct. 1 cod procedură civilă și art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Învederează că este necesară calificarea și interpretarea corectă sa naturii juridice a actului contestat, respectiv Decizia nr. 79/10.04.2009 emisă de directorul general al în temeiul HG nr. 492/2003 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome. Astfel, această decizie prin care s-a dispus revocarea din funcția de director infrastructură căi navigabile al a reclamantului este un act administrativ, raportul juridic stabilit între și reclamant cu privire la numirea și revocarea acestuia în și, respectiv, din funcția de director, fiind un raport de drept administrativ, iar nu de dreptul muncii. Este evident faptul că este o autoritate publică centrală iar activitățile desfășurate de aceasta ca autoritate de căi navigabile se înscriu în sfera de competență a unei autorități publice centrale. Potrivit HG 492/2003 funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor și și îndeplinește funcția de autoritate de căi navigabile pe sectorul românesc al, de la intrarea în țară până la ieșirea în Marea Neagră, îndeplinind așadar o misiune de interes public la nivel național. Invocă art. 16 din Regulamentul de organizare și funcționare a potrivit căruia consiliul de administrație numește și revocă directorii executivi, la propunerea directorului general care emite decizii. Raportul juridic al reclamantului cu stabilit prin decizia de numire în funcția de conducere nu sa fost un raport clasic de muncă, reglementat de codul muncii cu un raport juridic special, derogatoriu stabilit în baza HG nr. 492/2003. Natura deciziei de numire este aceea de act administrativ unilateral individual fiind emis de care este o autoritate publică centrală.
Pe cale de consecință, solicită admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel - secția contencios administrativ și fiscal.
Pe fondul cauzei, pentru considerentele detaliate din notele scrise de ședință, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 857/27.05.2009, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare secției contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL GALAȚI având în vedere că sentința recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. În subsidiar, solicită modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul ca neîntemeiată. Solicită a se avea în vedere că Tribunalul Galați interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura acestuia, sentința pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Solicită a fi respinse afirmațiile contestatorului din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, afirmații netemeinice și nelegale.
Mai învederează că funcția de director administrativ nu mai există, intimatul nemaiputând fi repus în funcție, tribunalul prin soluția dată dispunând peste organigramă, peste structura organizatorică. Între recurentă și intimat nu s-a stabilit un contract de muncă în ceea ce privește funcția, numirea și revocarea s-a făcut prin exercitarea atribuțiilor conferite de Consiliul de Administrație; intimatul nu a fost numit în funcție printr-un concurs ci suveran în temeiul unui raport de mandat. Înțelege să scoată în evidență buna credință a recurentei care nu a procedat la concedierea contestatorului, acesta și în prezent primind salariul pentru funcția de director. În concluzie, pentru toate considerentele arătate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimatul-reclamant,solicită respingerea excepției necompetenței materiale invocată de recurentă ca nefondată, în speță fiind vorba doar despre un raport de muncă. Obiectul cererii l-a constituit contestația împotriva deciziei de schimbare din funcție și obligarea la plata drepturilor salariale.
Nu corespunde adevărului afirmația reprezentantului recurentei în sensul că și în prezent intimatul primește salariul pentru funcția de director. Faptul că intimatul nu a ocupat funcția prin concurs se justifică prin aceea că a fost schimbat din funcția de director general căi navigabile infrastructură și numit în funcția de director căi navigabile flotă, datorită orientării sale politice, măsură dispusă în mod unilateral, fiind una abuzivă și categoric nelegală, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 41 din codul muncii. Permanent, contestatorul contestat modalitatea nelegală de înlocuire a sa din funcție. contestatorului în căi navigabile este dată atât de studii cât și de experiența acestuia acumulată în 29 ani de muncă la. Depune la dosar organigrama la momentul actual, din care se poate constata că noua direcție denumită "direcția navigație" are în componență identic ce avea "direcția căi navigabile infrastructură" aflată la fila 216 dosar.
În concluzie, pentru argumentele menționate precum și având în vedere întregul material probator administrat, solicită respingerea recursului formulat de recurentă ca nefondat, și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Galați. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, av., pentru recurenta-pârâtă, în referire la schimbarea contestatorului pe motiv de orientare politică, nu au fost depuse probe în acest sens.
Contestatorul nu a fost director general, ci director executiv, iar direcția nu mai există în prezent.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr. 2466/121/06.05.2009 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata - G anularea deciziei nr. 79 din 10.04.2009, repunerea în funcția deținută anterior, plata diferenței de salariu, plata de daune morale în cuantum de 6000 lei precum și plata de cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că începând cu data de 06.11.2007, a fost numit director cai navigabile încheindu-se si act adițional la contractul de munca in acest sens.
Ulterior prin decizia nr.79/10.04.2009, a fost revocat din aceasta funcție fiindu-i astfel modificate 2 elemente ale contractului de munca respectiv funcția si salariul.
În susținerea contestației s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul că in speța s-a dispus revocarea contestatorului din funcție, revocare dispusa in temeiul nr.HG492/2003 privind organizarea si funcționarea - G, prin care se stabilește ca "consiliul de administrație numește si revoca directorii executivi.
Învederează că nu a avut loc o modificare a locului muncii al contestatorului în fapt existând o revocare a acestuia din funcția de conducere.
A invocat si excepția necompetentei funcționale a secției civile a Tribunalului Galați considerând că prezenta cauza ar fi de competența secției de contencios administrativ a Tribunalului Galați, având în vedere că decizia contestată este un act administrativ.
La termenul din data de 21.05.2009, instanța a respins excepția necompetentei funcționale a secției civile a Tribunalului Galați.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 857/27.05.2009 a admis în parte contestația formulată de către contestatorul, a anulat Decizia nr.79/10.04.2009 și dispus repunerea contestatorului în funcția de director infrastructură căi navigabile al G și a obligat intimata să plătească contestatorului diferența dintre salariul avut anterior emiterii Deciziei nr. 79/2009 și salariul primit pentru funcția de inginer Serviciul.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin decizia nr. 79 din 10.04.2009 emisă de intimată s-a dispus revocarea contestatorului din funcția de director infrastructura si punerea acestuia in funcția de inginer.
Așa cum reiese din actele dosarului contestatorului i s-a încheiat si un act adițional la contractul de munca prin care i s-a făcut mențiunea ca ocupa funcția de director cai navigabile cu salariul aferent funcției.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 41 alin 1 din codul muncii contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, în speță intimata procedând așa cum reiese din cuprinsul deciziei contestate la schimbarea locului de muncă al contestatorului fără însă a avea acordul acestuia.
Referitor la capătul de cerere privind plata de daune morale instanța reține ca nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit din culpa unității intimate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Administrația Fluvială a de - G considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- În mod greșit a reținut instanța de fond că nu au fost respectate dispozițiile art. 41 alin. 1 codul muncii, că în speță, nu a fost vorba de o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantului ci doar de revocarea reclamantului din funcția de conducere pe care o deținea ca urmare a desființării postului, contractul individual de muncă al acestuia urmând a fi modificat printr-un act adițional.
Că în speță, sunt incidente dispozițiile art. 65 și 64 alin. 1 codul muncii astfel că s-a dispus concedierea, în cuprinsul art. 1 al deciziei prevăzându-se faptul că reclamantul, în urma revocării din funcția de director infrastructură căi navigabile, poate ocupa funcția de inginer în cadrul serviciului achiziții, iar în cuprinsul art. 2 faptul că salariul de bază pentru funcția propusă urmează a fi stabilit prin actul adițional la contractul de muncă.
- Prin dispoziția de repunere a contestatorului în funcția de director infrastructură căi navigabile instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât, în mod constant legiuitorul a statuat faptul că atributul stabilirii structurii organizatorice a unității aparține exclusiv angajatorului.
- Instanța de fond nu a cercetat decizia contestată nici prin prisma actelor normative speciale incidente, respectiv ale nr.HG 402/2003 în baza căreia contractul individual de muncă al directorilor executivi este generat de un mandat comercial acordat de Consiliul de administrație acestora, numirea și revocarea fiind de esența mandatului.
Raportul juridic al reclamantului cu regia care a reglementat exercitarea funcției de director executiv nu a fost un raport clasic de muncă, ci un raport de muncă special, generat de mandatul acordat pe baza încrederii administratorilor, încheiat în temeiul HG492/2003, fapt pentru care apreciază că decizia contestată de reclamant este legală și temeinică.
- Instanța de fond nu a avut în vedere principiul simetriei actelor juridice întrucât prin emiterea deciziei contestate în speță a operat principiul simetriei actelor juridice, ceea ce semnifică faptul că decizia de revocare din funcția de director căi navigabile generează modificarea contractului individual de muncă iar a contesta măsura revocării de către reclamant echivalează practic cu nerecunoașterea de către acesta a actului de numire în funcția de director căi navigabile.
Pe cale de excepție a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, considerând că hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă și a art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Invocă faptul că este o autoritate publică centrală înființată prin nr.HG 492/2003.
Că din coroborarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 15/1990 cu art. 2 din nr.HG 492/2003 precum și ale art. 5 și 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a, care consfințesc caracterul de interes public național al Regiei, rezultă fără echivoc faptul că reprezintă o autoritate publică centrală în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Decizia nr. 79/10.04.2009 este un act administrativ prin care s-a adus la îndeplinire o hotărâre a Consiliului de administrație.
Raportul juridic al intimatului-contestator stabilit prin decizia de numire în funcția de conducere, nu a fost un raport clasic de muncă, reglementat de codul muncii, cu un raport juridic derogatoriu - raport de funcție stabilit în baza nr.HG 492/2003.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate contată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția necompetenței materiale a Secției civile din cadrul Tribunalului Galați este nefondată pentru următoarele considerente;
Raportul juridic dintre recurentă și contestator este un raport de dreptul muncii.
Drepturile și obligațiile ce sunt specifice acestor raporturi juridice sunt cosfințite în contractul individual de muncă al contestatorului, contract ce a fost modificat prin actul adițional nr. 13819/28.09.2007.
Prin acest act adiționat cu acordul părților s-a modificat felul muncii și salariul, făcându-se și mențiunea că pe timpul executării contractul individual de muncă se completează cu dispozițiile Legii nr. 53/24.01.2003 modificată și completată prin nr.OUG 65/29.06.2005 și ale Contractului colectiv de muncă aplicabil.
Astfel, nu se poate reține că decizia prin care i s-a modificat contestatorului contractul individual de muncă este un act administrativ ce este supus controlului judecătoresc conform Legii nr. 554/2004.
Decizia contestată are ca efect modificarea raporturilor de serviciu prin schimbarea funcției și deși recurenta este o autoritate publică actul emis nu este un act administrativ de autoritate.
Că este un act de dreptul muncii îl recunoaște chiar recurenta, în art. 3 din decizie menționează calea de atac împotriva deciziei de 30 de zile de la comunicare - termen prevăzut în codul muncii și nu în Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei reține următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. a codul muncii angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității.
În exercitarea acestei atribuții prin hotărârea Consiliului de Administrație din 10.04.2009 a hotărât reducerea numărului de direcții, ceea ce presupune și reducerea numărului directorilor executivi.
Instanța de fond nu a analizat acest aspect, respectiv stabilirea structurii organizatorice a unității angajatoare și nici a criteriilor ce au fost avute în vedere în exercitarea atribuțiilor art. 19 din nr.HG 492/2003.
Astfel, nu se poate reține că instanța a dispus repunerea contestatorului în funcția de director cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Recurenta, susține că s-a hotărât desființarea postului ocupat prin schimbarea structurii organizatorice determinată de constrângerile financiare și legale.
În această situație avea obligația respectării dispozițiilor art. 65 alin. 2 codul muncii potrivit cărora desființarea postului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului prevăzut la alin. 1 al aceluiași articol trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Or, recurenta fără a stabili vreun criteriu, în acord cu dispozițiile legislației muncii procedează la schimbarea din funcție a directorilor și prin aceeași hotărâre de Consiliu (fila 119 dosar recurs) dispune numirea provizorie în funcție a unor alte persoane și organizarea concursului.
Astfel, Curtea reține că nu a avut loc o reorganizare reală în condițiile în care s-a procedat imediat la numirea pe funcție a unor alte persoane.
În cazul în care se dorea eficientizarea activității pe baza unor criterii de performanță și competență profesională schimbarea din funcție se putea dispune pe baza unei alte proceduri și temei legal.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 3041și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtaADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DE RAîmpotriva sentinței civile nr. 857/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /04.03.2010
decizie VM/15.03.2010
4 ex./15.03.2010
Fond: Tribunalul Galați - judecători:
Asistenți judiciari:
Com. 2 ex./16.03.2010
-
-
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, George Popa, Gabriela Valentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 953/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 499/2008. Curtea... → |
|---|
