Contestație decizie de concediere. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 718
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de I împotriva sentinței civile nr. 309 din 25.02.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul avocat pentru recurenta I, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru recurenta I arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta I solicită admiterea recursului și obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale. Arată că instanța de fond a disjuns capetele de cerere privind cheltuielile de judecată și daunele morale. Precizează că s-a dovedit cu chitanță plata onorariului de avocat. Mai arată că s-au dovedit și daunele morale deoarece recurentei i s-a degradat starea de sănătate, fapt dovedit cu acte medicale. Mai precizează că clientei sale nu i s-a recunoscut dreptul la muncă și că intimata a considerat din nou că trebuie să i se desfacă contractul de muncă. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 4787/99/10.07.2008, reclamanta formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 76/26.05.2008 emisă de intimata SC SRL solicitând: desființarea deciziei de concediere nr. 76/26.05.2008, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la integrarea efectivă în funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă, reintegrarea în postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și obligarea intimatei la plata de 10.000 RON reprezentând daune morale.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a fost angajata societății pârâte pe durată nelimitată în baza contractului individual de muncă nr. 44625/17.02.2003, iar la data de 17.06.2008 a primit decizia de concediere nr. 76, semnată de o persoană care nu avea la momentul emiterii acestei decizii calitatea de angajator al societății pârâte, deoarece numitul fusese suspendat din funcția de administrator al societății pârâte la data de 3.04.2008, prin hotărârea Curții de APEL IAȘI dată în dosarul nr-, până la rezolvarea recursului declarat împotriva încheierilor emise de Oficiul Registrului Comerțului prin care acesta a fost numit administrator.
S-a mai arătat că decizia de concediere este nulă întrucât reclamanta nu a fost convocată la cercetarea disciplinară, iar decizia de concediere nu a fost comunicată în termen de 5 zile conf. art. 268 alin. 3 din Codul Muncii.
Reclamanta a solicitat daune morale în cuantum de 10 000 RON întrucât prin emiterea acestei decizii de concediere i-a fost produsă o stare de nesiguranță în ce privește dreptul la locul de muncă și i s-a provocat o degradare a stării de sănătate, numitul pornind o campanie de hărțuire față de reclamantă și soțul acesteia, căruia i-a desfăcut contractul de muncă.
Pârâta SC SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece calitatea de angajator în cadrul societății pârâte aparține directorului general.Fostul administrator, soțul reclamantei, nu mai avea dreptul să reprezinte societatea conform hotărârii A din 12.12.2007, iar desfacerea contractului de muncă s-a hotărât la data de 25.04.2008 în baza unei hotărâri
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care solicitat recuperarea prejudiciului cauzat societății de către reclamantă, pretenții materiale stabilite printr-o expertiză contabilă.
Reclamanta a solicitat respingerea acestei cereri ca inadmisibilă și tardiv formulată.
S-a depus documentația care a stat la baza emiterii deciziei nr. 76/2008.
Prin sentința civilă nr. 1426/ 29.09.2008 pronunțată în cauză, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 76/ 2008 și s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior concedierii, cu obligarea intimatei la plata de despăgubiri reprezentând salarii majorate indexate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, începând cu data concedierii și până la integrarea efectivă.
Prin aceeași hotărâre, s-a disjuns judecarea cererii privind plata daunelor morale și a cererii reconvenționale, în cadrul soluționării acestor capete de cerere, reclamanta solicitând și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de obligare a pârâtei la plata de daune morale reclamanta precizat că a depus la dosar adeverințe medicale și arătat că angajatorul nu a reintegrat-o pe postul ocupat anterior.
Asupra capetelor de cerere disjunse prin sentința civilă nr. 1426/ 29.09.2008, Tribunalul Iașis -a pronunțat prin sentința civilă nr. 309/25.02.2009, în sensul respingerii excepției tardivității formulării cererii reconvenționale, a respingerii cererilor formulate de reclamanta privind plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată și constatării nulității absolute a cererii reconvenționale formulate de pârâta SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia emisă de pârâtă la data de 15.12.2008 s-a dispus repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii deciziei contestate, aceasta fiind reintegrată începând cu data de 23.05.2008.
În ce privește cererea reconvențională, prima instanță a constatat că excepția tardivității introducerii acesteia, invocată de reclamantă este nefondată, deoarece pârâta a depus această cerere odată cu întâmpinarea, conform disp. art. 119 alin. 3 Cod procedură civilă
S-a reținut însă că această cerere este nulă pentru că nu cuprinde elementele unei cereri de chemare în judecată, așa cum acestea sunt menționate în art. 112 Cod procedură civilă, sancțiunea fiind nulitatea, conf. art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul precizând doar că solicită recuperarea prejudiciului cauzat de către reclamantă fără a indica concret obiectul cauzei, cadrul procesual, temeiul juridic pentru ca instanța de judecată să analizeze aceste elemente.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la daune morale, s-a reținut că aceasta nu a făcut dovada suportării vreunei presiuni psihologice sau a unei hărțuiri morale, între părți existând un conflict generat de schimbarea administratorului societății, dar prin decizia emisă la 15.12.2008, pârâta a dispus reintegrarea reclamantei în muncă cu data de 23.05.2008.
S-a reținut ca fiind nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată întrucât aceasta nu a făcut dovada efectuării unor asemenea cheltuieli în cauză.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta I, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins cererea acesteia de obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, deși la fila nr.75 dosar de fond exista chitanța cu care a înțeles să dovedească efectuarea cheltuielilor de judecată.
Se mai invocă faptul că în mod greși i-a fost respins și capătul de cerere privind plata daunelor morale, întrucât, prin emiterea deciziei de concediere i-a fost provocată o stare de nesiguranță în ceea ce privește dreptul său la locul de muncă, ducând la degradarea stării sale de sănătate, astfel cum rezultă din adeverința medicală depusă la fila nr.44 dosar de fond, s-a exercitat o puternică presiune psihologică, a fost hărțuită moral în mod sistematic, cererea sa având suport legal în temeiul disp.art.11 și 20 din Constituție, raportat la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptat de adunarea generală a la 16.12.1966 și art.269 din Codul Muncii.
Se mai arată că un argument în plus pentru acordarea daunelor morale îl constituie și faptul că, la puțin timp după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a anulat măsura concedierii sale, aceasta a fost din nou concediată, pentru aceleași motive.
Recurenta mai arată faptul că reintegrarea sa în muncă s-a dispus începând cu data de 23.05.2008 și nu cu data de 15.12.2008, astfel cum în mod eronat a reținut prima instanță, iar despăgubirile reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsită nu i-au fost încă plătite.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de către reclamanta I, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este fondat doar în ceea ce privește motivul de recurs privind neacordarea cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, deși la fila nr.75 dosar de fond era depusă chitanța nr.008/28.08.2008 eliberată de Societatea civilă de avocați " & ", fiind probat în mod legal cuantumul onorariului de avocat plătit apărătorului ales.
Se reține însă că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, având în vedere faptul că recurenta nu a reușit să dovedească cu probele administrate în cauză că ar fi suferit un prejudiciu nepatrimonial prin faptele angajatorului.
Astfel, se reține că daunele morale au fost solicitate de către recurentă pentru degradarea stării sănătății sale și a presiunii psihologice exercitate asupra sa ca urmare a stării conflictuale existente între părți, însă adeverința medicală depusă la fila nr.44 dosar de fond nu permite stabilirea unui raport de cauzalitate între afecțiunile de care suferă recurenta și acțiunile sau inacțiunile angajatorului SC SRL.
Se mai reține că prima instanță a fost investită doar cu soluționarea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 10000 lei pentru repararea prejudiciului constând în degradarea stării sănătății sale și a presiunii psihologice exercitate asupra sa de către angajator, până la data de 26.05.2008, când aceasta a fost concediată prin decizia nr. 76/ 2008.
În consecință, în cadrul procesual astfel stabilit în termen legal nu pot fi analizate și daunele morale solicitate de către recurentă pentru neexecutarea legală a sentinței civile nr.1426/29.09.2008 și reparațiile cerute pentru noua sa concediere pe data de 17.12.2008.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere disp.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta I, se va modifica în parte sentința primei instanțe, pârâta SC SRL fiind obligată să plătească reclamantei I suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se vor menține dispozițiile sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Având în vedere faptul că recurenta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, se va respinge cererea acesteia de acordare a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I împotriva sentinței civilă nr. 309/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Obligă pârâta SC SRL să plătească reclamantei I suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Menține dispozițiile sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea recurentei privind plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDEĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-30.06.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 474/2009. Curtea de... → |
|---|
