Contestație decizie de concediere. Decizia 8571/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8571
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.200/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SP 259 SRL, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul contestator procurator, iar pentru intimata pârâtă, avocat.
HGProcedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, avocat solicită HG instanței să verifice mandatul procuratorului, deoarece la termenul anterior s-a solicitat termen în vederea angajării unui apărător.
Instanța verificând actele dosarului, constată existența procurii la dosarul de fond.
Procuratorul solicită proba testimonială cu martori.
Avocat solicită HG respingerea cererii ca inadmisibilă în această fază procesuală.
Instanța respinge solicitarea probei testimonială cu martori, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților.
Procurator solicită admiterea recursului.
Avocat HG, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinare și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 200 din 4 februarie 2008 admis excepția prescripției dreptului la contestație, invocat de intimată și drept consecință a respins contestația precizată formulată de contestatorul.
Instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul societății intimate cu contract individual de muncă ocupând funcția de șef de bandă începând cu data de 01 11 2005 și până la data de 29 07 2006 când i-au încetat raporturile de muncă potrivit art. 61 al 1 lit. d Codul muncii, ca urmare a emiterii deciziei înregistrate la MDs ub nr. 38351 / 02 08 2006.
Prin actul adițional înregistrat la Inspectoratul Teritorial al D sub nr. 30797/14.06.2006, intimata i-a modificat contestatorului salariul tarifar brut, micșorându-l de la 730 lei la 370 lei, începând cu data de 01 05 2006.
Potrivit dispozițiilor art. 283 al 1 lit. a din Codul muncii, împotriva unei decizii unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă, salariatul poate formula acțiune ( contestație ) în instanță în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei respective.
Contestatorul a solicitat prin precizarea la contestație din 18 07 2007 să se constate nulitatea deciziei de modificare a salarului dispusă prin act adițional arătat mai sus, precum și nulitatea deciziei de încetare a contractului individual de muncă pentru necorespundere profesională.
Intimata a susținut că nu a putut face dovada comunicării deciziilor, contestate, întrucât, deși, i le-a înmânat personal contestatorului, acesta a refuzat să semneze de primire, dar a luat la cunoștință de aceste măsuri odată cu ridicarea carnetului de muncă de la Inspectoratul Teritorial al D, adică la data de 16 08 2006.
Observând adresa nr. 5036/ 28 01 2008 emisă de ITMD depusă la doar ca urmare a solicitării instanței s- reținut că data la care contestatorul a intrat în posesia carnetului de muncă este cea de 16 08 2006.Ori, în cuprinsul acestuia sunt înscrise mențiunile atât referitoare la modificarea salariului ( poziția nr. 80) cât și la încetarea contractului individual de muncă conform art. 61 alin 1 lit. d Codul muncii, (poziția 81 ).
Ca urmare, la această dată de 16 08 2006, contestatorul a avut cunoștință de măsurile unilaterale dispuse de intimată și care fac obiectul dosarului de față având la dispoziție termenul legal de 30 de zile pentru a le contestata.
Mai mult, contestatorul a beneficiat ca urmare a propriei solicitări de acordarea indemnizației de șomaj începând cu data de 23 01 2007, potrivit dispoziției nr. 516/23 01 2007( fila 27).
Conform dispozițiilor art. 38 al 1 lit. a și al 3 Legea 76/2002, indemnizația de șomaj se acordă numai la cererea și după ce se face dovada încetării raporturilor de muncă.
Din analiza dispoziții de stabilire a indemnizației de șomaj începând cu data de 23.01.2007 coroborată cu prevederile art. 38 al 3 din Legea nr. 76/2001, a reieșit că reclamantul formulat cerere la data de 23 01 2008 iar, față de art. 38 al 1 lit. a, a rezultat că acesta cunoștea și acceptase măsura încetării contractului individual de muncă.
Astfel, contestația privind deciziile de modificare a salariului, respectiv de încetare a contractului individual de muncă emise de intimată, raportat la art. 283 al 1 lit. a Codul muncii și la data înregistrării pe rolul instanței, respectiv 11 05 2007 este prescrisă, termenul legal de 30 de zile fiind depășit.
In consecință, nu s-a putu retine susținerea contestatorului că n-a avut cunoscută de această, măsura și că nu i-a fost comunicată, instanța constatând întemeiată excepția prescripției dreptului de a mai formula contestație de către contestator, pe care a admis-o și, în consecință, a respins contestația precizată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivele de recurs arată că entința instanței de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 74 Codul muncii, potrivit cărui "decizia de concediere se comunică salariatului, în scris, în mod obligatoriu, cu motivele care determină concedierea și altele", ceea ce nu s-a făcut.
Împrejurarea că a solicitat șomajul nu înseamnă că ar fi luat cunoștință de dispoziția de concediere și că ar fi acceptat-o, ci constituit un act de natură a subzista până la îndeplinirea obligației legale de comunicare a deciziei de concediere sau a deciziei de modificare salariului, fiind încălcate prevederile art. 38 Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că au fost încălcate prevederile art. 75 Codul muncii potrivit căruia "decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului" și nu de la data luării carnetului de muncă de la Inspectoratul Teritorial d Muncă
Precizează că greșit instanța s- pronunțat numai pe excepție fără cerceta fondul cauzei.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică întrucât recurentul contestator depășit termenul prevăzut de art. 283 lit."a" din Codul muncii, iar constatarea nulității actului adițional, prin care s-a diminuat salariul și a deciziei de încetare a contractului, a solicitat-o prin precizarea acțiunii din 18 iulie 2007, neexistând motive de nulitate a celor două acte emise.
Recursul se admite pentru considerentele care se vor expune în continuare.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu conform art. 3041cod procedură civilă, Curtea constată că sunt întemeiate criticile care privesc necercetarea fondului cauzei de către instanță.
Astfel, deși conform art. 137(1) cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", se observă că în cauza de față instanța a soluționat greșit cererea pe excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 283 alin. 1 lit."a" din Codul muncii.
Cu toate că instanța reținut că intimata nu putut face dovada comunicării deciziilor contestate și contestatorul ar fi refuzat să semneze de primire și că a aflat de aceste măsuri odată cu ridicarea carnetului de muncă de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, nu a verificat susținerea contestatorui că nu a cunoscut concret măsurile dispuse și că nu i-au fost comunicate.
Potrivit art. 283 Codul muncii, termenul pentru formularea cererilor prevăzute de acest text se calculează în raport "de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă", iar în speță s-a apreciat greșit că avut loc comunicarea odată cu ridicarea carnetului de muncă la 16 august 2006.
Chiar dacă se prezumă că din acest moment contestatorul aflat despre măsurile dispuse practic comunicarea acestora nu s- efectuat legal, nefăcându-se această dovadă, așa cum corect, a apreciat instanța, astfel că soluția este greșită și echivalează cu necercetarea fondului cauzei în condițiile în care se invocă nulitatea absolută măsurilor dispuse.
Ca atare, este nelegală soluția pronunțată în baza acestei excepții și în temeiul art. 312 cod procedură civilă, Curtea admite recursul, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se cerceta fondul cauzei și a se verifica susținerile părților litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.200/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SP 259 SRL.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
3 ex/27.10.2008
fond:,
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1226/2009. Curtea... | Completare carnet de muncă. Decizia 8944/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
