Contestație decizie de sancționare. Decizia 1422/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1422
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia Liliana judecător
- - - - - judecător
- - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.104 din 11.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă av. pentru recurentul-contestator și av. pentru intimata-pârâtă Universitatea din B, lipsă fiind recurentul-contestator.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, relațiile solicitate de instanță de la Romtelecom, după care:
Avocat pentru recurentul-contestator solicită proba cu expertiză față de răspunsul primit de la Romtelecom
Avocat arată că se opune privind proba cu expertiză solicitată la termenul de astăzi de apărătorul recurentului, ca fiind inadmisibilă în calea de atac a recursului, arătând că probele de la dosarul cauzei sunt suficiente.
Instanța respinge proba cu expertiză solicitată la termenul de astăzi, unește excepția cu fondul și acordă cuvântul reprezentanților părților.
Avocat având cuvântul pe excepție pentru intimata-pârâtă Universitatea din B solicită admiterea excepției tardivității recursului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță conform întâmpinării. În susținere arată că în Codul d e procedură civilă nu este reglementată în nici un mod transmiterea prin fax de la o parte la alta. Sunt reglementate doar 2 cazuri și anume cel al depunerii la registratura instanței până la închiderea programului și cel al trimiterii prin poștă, ele reprezentând o dată certă. Precizează că art.1182 cod civil prevede ca data să fie certă, expresă și limitativ prevăzută, existând o singură excepție a depunerii cererii la Oficiul Poștal, când se ia în calcul data când a fost depusă la poștă. Învederează că data trimiterii fax-ului nu poate reprezenta o dată certă (fl.3-4 dosar, nr.telefon -, ora 23,37-23,40), iar Romtelecom precizează că nu s-a trimis la ora respectivă nici un fax la registratură. S-a afirmat că a fost trimis de la alt nr. de telefon (fl.37-38 verso), fax aparținând serviciului contabilitate și nu registratura tribunalului, dar nu corespuns timpii de transmisie, nu corespunde ora. În concluzie solicită respingerea recursului ca tardiv și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.
Avocat având cuvântul pe excepție pentru recurentul-contestator solicită respingerea excepției de tardivitate, considerând că fax-ul a fost comunicat în termen. Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii arătând că motivarea este superficială. Nu solicită obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimata-pârâtă Universitatea din B solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluției pronunțate de prima instanță, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei. Nu solicită obligarea recurentului-contestator la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Bacău și înregistrară sub nr. 2229 din data de 22.04.2008, contestatorul a chemat în judecată Universitatea de Stat din B, pentru ca pe cale judecătorească să dispună:
- anularea Deciziei rectorului nr. 290/04 aprilie 2008 prin care s-a decis suspendarea indemnizației pentru clauza de confidențialitate, de care contestatorul beneficia conform prevederilor contractului individual de muncă;
- obligarea intimatei la plata retroactivă, începând cu 01.04.2008 a sumelor în cuantum de 70% din salariul lunar, reprezentând sporul de confidențialitate, actualitate la data plății;
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că este angajatul intimatei în funcția de consilier juridic potrivit contractului individual de muncă nr.2167/1.06.2000 iar prin actul adițional nr.5497/22.07.2005 s-a negociat modificarea acestui contract prin introducerea clauzei de confidențialitate, acordându-i-se lunar un spor de 70% din salariu. Fără nici un temei legal și fără a notifica salariatului intenția de modificare a contractului de muncă, noul rector a emis decizia nr.290/4.04.2008 prin care a suspendat plata acestui spor.
Motivând în drept acțiunea, contestatorul a invocat dispozițiile art.20, 26, 40 alin.(2) lit.c) și ale art.41 din 53/2003 iar în dovedirea susținerilor sale a depus la dosar înscrisuri (4-6, 22-33 dosar fond) și a solicitat administrarea probei cu interogatoriu.
Acțiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit art.285 Codul muncii.
La dosar, intimata a depus prin același înscris ( 11,12 dosar fond) atât întâmpinare cât și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată iar prin cererea reconvențională intimata a solicitat constatarea nulității actului adițional nr. 5497/22.07.2005 prin care clauza de neconcurență cuprinsă în contractul individual de muncă al contestatorului a fost transformată în clauză de confidențialitate. S-a arătat în întâmpinare că atât Codul muncii cât și contractul individual de muncă prevăd clauza de confidențialitate ca o clauză specială fără a fi prevăzută obligația plății unei indemnizații. Referitor la cererea reconvențională s-a arătat că modificarea contractului de muncă nu a fost aprobată de Biroului sau de Senatul Universității, ceea ce atrage nulitatea contractului individual de muncă.
Intimata a depus la dosar înscrisuri (13-19, 45-79 dosr fond).
Prin sentința civilă nr.104/.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins acțiunea principală și s-a admis cererea reconvențională cu consecința constatării nulității absolute a actului adițional nr.5497/22.07.2007.
Considerentele reținute de instanță au fost următoarele:
Reclamantul este angajat al Universității de Stat din B în funcția de consilier juridic, potrivit contractului de muncă nr.2167/1.06.2000 (5 dosr fond). Prin actul adițional înregistrat sub nr.5497/22.07.2005 s-a dispus încetarea acordării indemnizației pentru clauza de neconcurență și s-a acordat indemnizația de 70 % din salariu pentru clauza de confidențialitate (6 dosar fond). Această decizie a fost semnată de salariat, de rectorul universității, de directorul general administrativ, de reprezentantul compartimentului de resurse umane, purtând și viza oficiului juridic.
Potrivit art.146 din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, instituțiile de învățământ superior sunt conduse de senate, iar facultățile și departamentele, de consilii. sunt prezidate de rectori, consiliile facultăților, de decani, iar consiliile departamentelor, de directori. Hotărârile senatelor, ale consiliilor facultăților și ale departamentelor se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, dacă numărul lor reprezintă cel puțin două treimi din totalul membrilor (alin.1). Instituțiile de învățământ superior pot înființa funcția de președinte al universității, cu atribuții stabilite prin Carta universității (alin.2).
Potrivit art. 147 din același act normativ, conducerea operativă a instituției de învățământ superior este asigurată de către biroul senatului, alcătuit conform Statutului personalului didactic și Cartei universitare, președintele biroului senatului fiind rectorul.
Art.50 lit.e din Regulamentului de organizare și funcționare a Universității de Stat din B stabilește că Biroul senatului este organul executiv al și este format din rector, prorectori, cancelarul general, directorul general administrativ al și reprezentantul studenților din (47 dosar fond).
Pe cale de consecință, orice decizie a rectorului de încheiere, de modificare sau de încetare a unui contract de muncă al unui angajat al va trebui să fie precedată de o hotărâre a Biroului, consemnată într-un proces-verbal de ședință.
Raportat la acest fapt, actul adițional incriminat nr. 5497/22.07.2005, prin care clauza de neconcurență din a fost înlocuită cu clauza de confidențialitate, pentru noua clauză sporul salarial de 70% fiind menținut, a avut la bază cererea salariatului nr. 5284/14.07.2005 (19 dosar fond); însă rectorul a emis decizia de înlocuire a respectivei clauze, direct, fără ca în prealabil să existe o hotărâre a Biroului, prin care acesta să-și exprime acordul pentru modificarea contractului de muncă al contestatorului. Modificarea contractului de muncă în condițiile de mai sus, potrivit legii, va atrage după sine aplicarea sancțiunii nulității absolute a respectivului act adițional la.
Fiind lovit de nulitate absolută, actul adițional nu va produce efecte juridice, considerându-se ca și cum el nu ar fi existat niciodată.
Deci, contestatorul nu se va putea prevala de el, pentru a pretinde un drept salarial inexistent, astfel încât instanța constată că decizia rectorului nr. 290/04.04.2008 de suspendare a indemnizației de confidențialitate în cuantum de 70% este legală având un dublu rol:
- pe de o parte, de a stopa prejudicierea patrimonială a intimatei,
- pe de altă parte, de a permite efectuarea de verificări, dar și de realizare a unui regulament de acordare a acestui spor, precum și de cuantificare, sub forma unor indicatori cu care să se poată stabili cuantumul indemnizației pentru fiecare salariat.
Toate apărările contestatorului, prin raportare la instituția juridică a "nulității absolute" au fost înlăturate ca netemeinice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul. Recursul a fost motivat prin cererea de recurs.
Criticile invocate de recurent în susținerea recursului au fost în esență următoarele:
Instanța de fond a analizat parțial și subiectiv materialul probator. La dosar există numeroase argumente în sensul admiterii acțiunii.
Nu s-a luat în calcul faptul că nu există nicio prevedere legală care să impună supunerea spre aprobare biroului senat a contractelor de muncă sau a actelor adiționale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și ale art.312 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța a depus întâmpinare la recurs (filele 14-16 dosar), solicitând respingerea recursului. Apărările invocate în susținerea întâmpinării au fost în esență următoarele:
Excepția tardivității recursului motivată în esență de următoarele argumente:
Este adevărat că cererea de recurs a fost expediată prin fax la 1.06.2009 ora 23,37 însă pentru a fi considerată în termen cererea trebuia depusă la instanțăpână la închiderea programului registraturii(sic!) sau trimisă prin poștă recomandat cu confirmare de primire.
În esență data care trebuie luată în considerație ca dată a formulării recursului este 2.06.2099respectiv data la care cererea a fost înregistrată la registratura instanțeiși nu data expedierii faxului, respectiv 1.06.2009 deoarece ora la care a fost expediat faxul este după închiderea programului registraturii instanței.
Pe fondul cauzei recursul este nefondat deoarece în mod corect a reținut prima instanță că raportat la dispozițiile Legii nr.84/1995 și ale Cartei Universității din B atribuțiile executive în cadrul universității revin Biroului în timp ce rectorul universității nu are decât funcții reprezentative.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri (relații de la operatorul de telefonie care a transmis fax-ul) pentru a lămuri dacă într-adevăr în data de 1.06.2009 ora 2337recurentul a expediat prin fax recursul.
Curtea a unit excepția tardivității cu fondul recursului.
Conform art.137 Cod pr.civilă Curtea se va pronunța cu precădere asupra excepției tardivității recursului invocată de intimat prin întâmpinare.
Excepția tardivității este întemeiată pentru alte considerente decât cele invocate de pârât și anume:
Codul d e procedură civilă reglementează posibilitatea transmiterii cererilor șia tuturor actelor de procedurăprin fax. Astfel, art.86 al.3 Cod civil prevede că "în cazul în care comunicarea prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primiresau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia". Este de necontestat că fax-ul reprezintă un astfel de mijloc tehnic.
Art.86 al.3 Cod pr.civilă se aplicăpentru identitate de rațiuneși în cazul comunicării actelor de sesizare a instanțelor judecătorești de către reclamanți nu doar în cazul comunicărilor de acte de procedurăde către instanța de judecată către justițiabili. Acest fapt este confirmat în mod expres de art.93 al.1 din Hotărârea nr.387/2005 modificată pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești emisă de Consiliul Superior al Magistraturii.
Rezultă deci din coroborarea acestor dispoziții legale că legea permite transmiterea cererilor de judecată șiprin fax, nu numai prin intermediul poștei așa cum eronat a susținut intimatul-pârât.
Pornind de la această premisă mai rămâne de stabilit în cauza pendinte dacă mențiunile de pe cererea de recurs "- ora 2337" tipărite de aparatul fax prin intermediul căruia s-a efectuat transmiterea cererii de recurs reprezintă sau nu o dată certă în sensul art.1182 Cod civil raportat la art.86 al.3 Cod pr.civilă și art.94 al.2 din Hotărârea nr.387/2005 modificată.
În cazul transmiterii, respectiv comunicării actelor de procedură legea lărgește înmod expresconținutul noțiunii de dată certă prevăzută de art.1182 Cod civil în sensul că prevede, enumeră și alte cazuri în care data scripturii private face credința contra persoanelor a treia interesate și anume la data menționată înevidențele (informatizate) prestatorului de serviciu tip fax.
Nu trebuie deci confundată dataimprimată de aparatul faxcare efectuează transmiterea actuluinu data menționată în evidențele prestatorului de serviciuca fiind data la care s-a efectuat realmente transmiterea fax-ului. Numai secunda are valoare legalăde dată certă.
Pentru aceste considerent Curtea din oficiu a dispus efectuarea de relații la Romtelecom pentru a verifica dacă mențiunea de pe recurs"- ora 2337"referitoare la dată este certă. Această mențiune ar fi putut fi odată certăîn sensul legii dacă în evidențele prestatorului de servicii s-ar fi înregistrat efectuarea și recepționarea transmisiei fax în intervalul orar 2330-2345la numărul de fax al destinatarului, recte al instanței de judecată la care recurentul a că a trimis faxul. Or, din răspunsul Romtelecom (fila 25 dosar recurs) rezultă că în data de 1.06.2009 în intervalul orar 2330-2345nu a existat nici un apel d e la numărul de apel 033.44.23.795 (numărul de fax de la care recurentul a susținut că a efectuat transmisia) la numărul de telefon 023.420.7603 (numărul de fax al Tribunalului Bacău ).
În aceste condiții Curtea reține că mențiunea de pe cererea de recurs referitoare la data transmiterii fax-ului este neadevărată, motiv pentru care nu o va lua în considerare la deliberare.
Din probatoriul administrat în recurs nu rezultă decât o singurădată certăîn legătură cu data transmiterii fax-ului și anume de2.02.2009menționată de Tribunalul Bacău prin aplicarea ștampilei odată cu rezoluția pusă la primirea cererii de recurs.
În cauza de față ultima zi în care recurentul putea să formuleze recurs este 1.06.2009, deoarece hotărârea recurată i-a fost comunicată la 19.05.2009, termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Reținând că recursul a fost transmis prin fax peste termen la 2.06.2009 și nu la 1.06.2009 ora 2337, este evident că nu mai are relevanță în cauza de față faptul că ora 2337tipărită de aparatul fax pe cererea de recurs este în afara programului de lucru al registraturii tribunalului.
Pentru considerentele expuse Curtea va admite excepția și va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția.
Respinge ca tardiv formulat recursul promovat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.104 din 11.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât UNIVERSITATEA DIN
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru
- - - - - --
GREFIER,
POLITIC
Red.sent. - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - - 4 ex./8.01.2010
Președinte:Viziteu Camelia LilianaJudecători:Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 689/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 252/2009. Curtea... → |
|---|
