Contestație decizie de sancționare. Decizia 5257/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5257
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Marian
Grefier
***************
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 550/09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimata SC SA, lipsind recurentul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurentul contestator, în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul arhivă a fost depusă întâmpinare de către recurentul contestator .
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimata SC SA, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civilă nr. 550/09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.550 din 09 aprilie 2009, Tribunalul O l a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC. SA S.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei nr.71/26.01.2009 invocată de contestator, instanța a apreciat că aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.268, alin.2, deoarece este descrisă în concret fapta care constituie abatere disciplinară, menționându-se și prevederile legale încălcate.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că, contestatorul este salariatul pârâtei și deține funcția de inginer mecanic utilaje, iar prin decizia contestată a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe două luni.
La baza emiterii deciziei de sancționare a stat Nota privind raportul de eveniment nr.12/09.01.2009 întocmit de Direcția Pază și Protecție din analiza căruia instanța a reținut că la controlul efectuat de către echipa de intervenție s-a găsit asupra contestatorului un spray anticoroziv.
S-a reținut că acest produs face parte din bunurile materiale ale societății pe care trebuie să le folosească numai în cadrul unității, astfel încât susținerea acestuia că i-a fost oferit personal de reprezentantul societății care a făcut o prezentare promoțională la aceste produse nu poate fi reținută, motivat de faptul că aceste produse au fost aduse în societate și înainte și după data când contestatorul spune că l-a primit.
Din declarația contestatorului din data de 20.01.2009, s-a reținut că acesta a intenționat să-și repare mașina personală cu ajutorul acestui produs, fără să realizeze însă consecințele faptei de a sustrage acest produs.
S-a apreciat că prin încercarea de a sustrage bunuri din societate contestatorul se face vinovat de nerespectarea prevederilor și a
Astfel, potrivit normelor invocate, instanța a reținut că petentul avea obligația de a apăra patrimoniul unității, de a nu proceda la sustragerea de bunuri materiale din societate; iar potrivit art.94(2) din și art.74, alin.2 lit. "g" din "se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, furtul sub orice formă, de bunuri din patrimoniul societății.și complicitatea la furt".
Față de această situație s-a apreciat că în sarcina contestatorului sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, iar intimata a procedat în mod corect, în baza art.263(1) la individualizarea și sancționarea faptei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul deciziei contestate, angajatorul nu a menționat motivele pentru care apărările făcute în timpul cercetării prealabile au fost înlăturate, astfel că i- fost încălcat dreptul la apărare garantat de Constituția României art.24 și de art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
Instanța nu a avut în vedere faptul că bunul găsit asupra sa nu face parte din bunurile materiale ale societății angajatoare și că în anul 2004 ca urmare a unei prezentări promoționale a primit de la reprezentantul acestei societăți ca material promoțional sprayul anticoroziv, care a rămas în biroul său până la 08.01.2009, iar la terminarea programului l-a luat pentru a repara o defecțiune la mașina sa.
Arată că angajatorul nu a făcut proba că acest bun aparține acestuia, nefiind individualizat astfel că instanța a înlăturat apărarea sa nemotivat,iar în notele interne de recepție și constatare nu se regăsește sub nici o formă bunul în cauză.
Potrivit art.304 pct.8 Cod procedură civilă instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia întrucât greșit reține că a încălcat obligația de a realiza sarcinile și atribuțiile de serviciu în condiții corespunzătoare din punct de vedere cantitativ și calitativ pentru că această obligație de a face privește exclusiv nivelul calitativ și cantitativ al muncii prestate.
A fost sancționat pentru o presupusă tentativă de sustragere, mai exact pentru încălcarea unei obligații de a nu face, iar intimata nu a făcut nici o mențiune privind încălcarea acestei obligații și nu a respectat procedurile interne de lucru în vigoare.
Pentru nerespectarea art.268 pct.2 lit.b din Codul muncii decizia contestată este nulă absolut pentru că în decizie trebuie incluse limitativ numai prevederile din contractul colectiv de muncă, regulamentul de ordine interioară etc. ce se susține a fi încălcate de salariat, iar în caz contrar angajatorul ar putea aplica sancțiuni abuzive.
Instanța de fond nu a reținut lipsa concordanței între fapta reținută, prevederile ce se susțin a fi încălcate și sancțiunea aplicată și acest aspect atrage nulitatea absolută a deciziei.
În drept a invocat prevederile art.304 și 304/1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică și arată că decizia contestată a fost emisă cu respectarea art.268 alin.2 Codul muncii.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu conform art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Astfel, nu este întemeiată susținerea că instanța nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărarea formulată în timpul cercetării prealabile, în condițiile în care a rezultat din cuprinsul deciziei contestate că recurentul contestator a recunoscut că asupra sa a fost găsit un spray anticorosiv la data de 08.01.2009, situație în care instanța nu avea cum să menționeze alte aspecte pentru care a înlăturat apărările efectuate de recurent sau că nu s- efectuat cercetarea, întrucât s-a dat relevanță juridică recunoașterii și altă apărare nu a mai fost efectuată.
Este ușor de observat că declarația recurentului contestator din data de 20.01.2009 a avut la bază convocarea scrisă din 12.01.2009, semnată de acesta în aceiași zi cu declarația, iar în convocare se face precizarea că în condițiile legale are dreptul de a fi asistat la cererea sa de către un reprezentant al sindicatului din care face parte, astfel că se reține că în mod corect instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art.267 și urm. din Codul muncii.
Nu se justifică ca atare nici critica că instanța a încălcat dreptul la apărare garantat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care"În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este", iar în cauză nu a rezultat că recurentul contestator a fost împiedicat să-și exercite acest drept în limitele legale.
Intimata a făcut dovada că bunul găsit asupra recurentului contestator se afla în patrimoniul acesteia cu actele aflate la dosarul cauzei filele 49-52,astfel că nu se poate reține că ne este înscris în notele de intrare recepție și constatare, intimata pârâtă făcând dovada că în procesul tehnologic a folosit asemenea materiale cu care s-a aprovizionat o perioadă îndelungată de timp.
Aceasta este și rațiunea pentru care instanța a înlăturat susținerea recurentului contestator că acel produs, respectiv spray anticoroziv i-a fost oferit acestuia de către reprezentantul unei firme cu ocazia unei prezentări promoționale, iar intimata a făcut dovada aprovizionării, fără ca recurentul să poată face o dovadă contrară așa cum încerca în realitate să justifice comportamentul său.
Nu se poate reține nici că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății așa cum prevede art.304 pct.8 Cod procedură civilă sau că a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, având în vedere că prin decizia contestată este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară și se precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, așa cum prevede art.268 din Codul muncii.
și atribuțiile de serviciu la care recurentul contestator face trimitere în motivele sale de recurs, chiar dacă presupun o obligație de a face privind nivelul calitativ și cantitativ al muncii prestate, impun din partea acestuia alte obligații de a depune toate diligențele ca prin acțiunea și comportamentul la locul de muncă, patrimoniul societății să nu fie afectat negativ, iar aceasta până la urmă să nu influențeze activitatea în ansamblu a acestui important agent economic.
Prin decizia contestată se face referire și la art.94 din Regulamentul de ordine interioară și potrivit acestuia pentru sustragerea de bunuri se desface contractul de muncă și se sesizează organele de poliție, or în speță s-a avut în vedere atunci când a fost aplicată sancțiunea că gravitatea faptei nu este prea mare pentru a se urma întrutotul procedurile interne prevăzute și a se da curs unor asemenea demersuri, astfel că nu se putea reține lipsa unei concordanțe între fapta reținută, prevederile încălcate și sancțiunea aplicată.
Nici celelalte critici nu sunt de natură a duce la casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică și nici nu pot reprezenta motive de ordine publică care în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 550/09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05. octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /09.10.2009.
Jud. fond..
.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Carmen Tomescu, Marian
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 165/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 6318/2009. Curtea... → |
|---|
