Contestație decizie de sancționare. Decizia 851/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 851
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de recurenta C " Avicola I " împotriva sentinței civile nr. 546 din 1.04.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta C " AVICOLA I " și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen și că nu s-au depus la dosar de către recurentă înscrisurile admise ca probă de instanță.
Consilierul juridic pentru recurenta C " AVICOLA I " arată că a făcut cerere la compartimentul mediu să îi comunice înscrisul, dar acesta încă nu i-a parvenit. Solicită acordarea unui termen scurt pentru a depune înscrisul în cazul în care instanța îl consideră util. Depune la dosar dovada formulării cererii. Precizează că inițial a solicitat înscrisul verbal și când a văzut că nu i se comunică a formulat cerere și în scris.
Intimatul solicită respingerea cererii mai ales ca aceasta vine după două termene. Precizează că nu a văzut nota internă solicitată. Mai solicită ca dosarul să se judece la acest termen.
Consilierul juridic pentru recurenta C " AVICOLA I " arată că nota internă solicitată este un referat în baza căreia a început cercetarea disciplinară.
Instanța, având în vedere că nota internă nr. 1511 solicitată ca probă de recurentă este din data de 11.04.2008 și că aceasta trebuia depusă la dosar odată cu documentația care a stat la baza deciziei de sancționare disciplinară, precum și faptul că a mai fost acordat un termen de judecată pentru depunerea de acte noi în recurs, respinge cererea de acordare termen pentru depunerea notei interne nr. 1511 din 11.04.2008 formulată de către reprezentantul recurentei C " AVICOLA I " Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta C " AVICOLA I " solicită respingerea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea contestației ca netemeinică și nelegală. Arată că intimatul nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că în cererea de recurs nu se critică cu nimic hotărâre instanței de fond, deci sunt de acord cu ea. Precizează că s-a prezentat la comisia ce făcea cercetarea disciplinară.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2936/99/19.05.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata "AVICOLA" I, solicitând anularea deciziei de sancționare nr. 365/2.05.2008.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că nu a săvârșit nici o faptă de natura unei abateri disciplinare, că nu a încălcat nici o prevedere din Regulamentul Intern sau din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății. De asemenea, contestatorul a precizat că la luarea măsurii de sancționare disciplinară, unitatea nu a ținut seama de împrejurările în care s-a considerat că ar fi săvârșit vreo abatere, de lipsa vinovăției sale și de faptul că până în prezent nu a mai fost sancționat disciplinar.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 365/02.05.2008.
Intimata "AVICOLA" formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că la data de 15.04.2008, prin referatul întocmit de ing. de mediu C și înregistrat la secretariatul societății sub nr. 1539, s-a adus la cunoștința conducerii faptul că salariatul, având funcția de responsabil de mediu, refuzat în mod nejustificat să prezinte documentația și informațiile privind activitatea desfășurată ca responsabil de mediu colegiului său În urma acestei sesizări, salariatul fost convocat prin adresa nr. 1649 din data de 23.04.2008, la sediul societății pentru a da notă explicativă. Astfel că, la data de 30.04.2008 ora 10, contestatorul s-a prezentat la compartimentul juridic, însă a refuzat să dea notă explicativă și să răspundă la întrebări, drept pentru care a fost întocmită nota informativă nr. 1701 din 30.04.2008. Având în vedere prevederile art. 267 alin. 3 din Codul muncii, susține intimata că decizia emisă este legală. Intimata mai precizează faptul că salariatul nu se afla la primul incident, motiv pentru care s-a hotărât sancționarea acestuia cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de o lună.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, referatul nr. 1539/15.04.2008, convocarea nr. 1649/23.04.2008, nota informativă nr. 1701/30.04.2008, referatul de începere a cercetării disciplinare prealabile înregistrat sub nr. 1646/22.04.2008, referatul de terminare a cercetării disciplinare prealabile înregistrat sub nr. 1727/02.05.2008, decizia de sancționare nr. 365/02.05.2008, contractul individual de muncă nr. 596/1990.
Prin sentința civilă nr. 1050/11.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă excepția nulității deciziei de sancționare, a fost admisă contestația și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 365/02.05.2008.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata, iar prin decizia nr. 817/02.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIa fost admis recursul, casată sentința, respinsă excepția nulității deciziei și trimisă cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2936./99/15.01.2009.
Prin sentința civilă nr.546/01.04.2009, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata "AVICOLA" și, în consecință, a anulat decizia nr. 365/02.05.2008 emisă de intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut în rejudecare următoarea situație de fapt:
Contestatorul este salariatul intimatei "AVICOLA" pe postul de inginer, conform contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei (fila 17). Prin decizia nr. 365/02.05.2008 emisă de intimată s-a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea salariului de bază cu 10% pe luna aprilie 2008, în temeiul disp. art. 263, art. 264 alin. 1 lit. d Codul muncii, art. 186 lit. d, art. 188, art. 189 lit. b, art. 182, art. 183 pct. 23, art. 185 din contractul colectiv de muncă. S-a reținut prin această decizie că salariatul a refuzat în mod nejustificat să prezinte documentația și informațiile privind activitatea desfășurată ca responsabil de mediu colegului său, fapt adus la cunoștința conducerii prin referatul nr. 1539/15.04.2008. Prin adresa nr. 1649/23.04.2008 salariatul a fost convocat în data de 30.04.2008, ora 10.00, la sediul societății pentru a da notă explicativă, însă acesta a refuzat să răspundă la întrebări.
S-a mai reținut de către instanță că, prin referatul înregistrat sub nr. 1539/15.04.2008, numitul Caa dus la cunoștința conducerii faptul că, pentru a-și putea îndeplini sarcinile de serviciu, în data de 11.04.2008 a solicitat contestatorului documentele necesare întocmirii raportului de activitate și informații și lămuriri referitoare la activitatea desfășurată în cadrul biroului de mediu. Contestatorul a refuzat însă să-i dea informațiile solicitate, refuzând astfel să respecte dispoziția dată în scris și verbal de directorul general.
În consecință, având în vedere conținutul deciziei contestate și referatul nr. 1539/15.04.2008, instanța a reținut că salariatul a fost sancționat disciplinar de către intimată datorită refuzului nejustificat de a prezenta documentația și informațiile privind activitatea desfășurată ca responsabil de mediu colegului său, C. De asemenea, prin decizie s-a reținut că salariatul a încălcat disp. art. 182, art. 183 pct. 23 și art. 185 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit disp. art. 182 din contractul colectiv de muncă, salariații au obligația de a utiliza integral și în interesul societății orele de muncă programate zilnic și de a îndeplini cu strictețe toate sarcinile de serviciu ce le revin conform contractului individual de muncă și fișei postului, iar potrivit disp. art. 183 pct. 23 salariații au obligația de a avea o comportare corectă în relațiile de serviciu cu ceilalți salariați și o atitudine respectuoasă atât față de conducătorii ierarhici și subordonați, cât și față de colegii de muncă. Potrivit disp. art. 185 salariaților le este interzis să refuze în mod nejustificat executarea sarcinilor de serviciu prevăzute pentru postul pe care sunt angajați, să părăsească locul de muncă înainte de terminarea programului, să organizeze întruniri pe teritoriul societății fără aprobarea prealabilă a conducerii sau organizației sindicale, să intre sub influența băuturilor alcoolice în perimetrul societății, să introducă sau să consume băuturi alcoolice în timpul programului de lucru, să scoată bunuri de pe teritoriul societății, să fumeze la locul de muncă, să practice jocuri de noroc sau comerț ilicit în incinta societății.
Or, în speță, instanța a reținut că intimata nu a făcut dovada încălcării de către contestator a prevederilor art. 182, art. 183 pct. 23 și art. 185 din contractul colectiv de muncă. Astfel, intimata a reținut că salariatul a refuzat nejustificat de a prezenta documentația și informațiile privind activitatea desfășurată ca responsabil de mediu colegului său, C, încălcând dispoziția dată scris și verbal de directorul general. Or, din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul avea obligația de a prezenta documentația și informațiile privind activitatea desfășurată ca responsabil de mediu salariatului C. De asemenea, intimata nu a dovedit nici faptul că ar fi existat în acest sens o dispoziție dată de directorul general, astfel încât nu se poate reține că reclamantul ar fi refuzat în mod nejustificat să-și execute sarcinile de serviciu sau că acesta nu ar fi respectat dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. Mai mult, instanța a reținut și faptul că abia prin decizia nr. 364 din data de 05.05.2008 (deci ulterioară datei sancționării), intimata a decis ca salariatul să predea numitului C toate documentele și informațiile de la biroul de mediu.
În consecință, având în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada abaterii disciplinare săvârșite de către salariat, instanța a reținut că decizia nr. 365/02.05.2008 este netemeinică.
Ca atare, instanța a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata "AVICOLA I" și a dispus anularea deciziei nr. 365/02.05.2008 emisă de intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "AVICOLA I", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit a interpretat și a reținut instanța de fond că nu a făcut dovada abaterii disciplinare săvârșite de salariat.
Consideră recurenta că prima instanță era datoare să observe că salariatul era obligat să se prezinte la convocarea făcută în data de 30.04.2008 pentru a da notă explicativă cu privire la refuzul său de a prezenta colegului său C documentația și informațiile privind activitatea sa de responsabil de mediu.
Prin nota înregistrată sub nr.1701/30.04.2008, a fost informată conducerea societății cu privire la refuzul lui de a da notă explicativă.
Mai arată recurenta că dispozițiile art. 267 alin.3 din Codul muncii prevăd expres posibilitatea angajatorului de a dispune sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile în cazul neprezentării salariatului la convocarea făcută în condițiile alin.2, însă instanța de fond a ignorat aceste prevederi legale.
Mai mult, în practica judiciară s-a stabilit că refuzul nejustificat al salariatului de a se prezenta la convocarea făcută în condițiile art.267 alin.2 din Codul muncii constituie el însuși o abatere disciplinară, distinctă de abaterea pentru care a fost sancționat.
Pe cale de consecință, susține recurenta, față de art.40 alin.1 lit.c, încălcarea obligației de a se prezenta la convocare - fără existența unui motiv obiectiv - reprezintă în mod inexorabil, conform art. 263 alin 3 din Codul muncii, o abatere disciplinară, care îl îndrituiește pe angajator să constate și să aplice sancțiunea corespunzătoare (art.40 alin.1 lit.e din Codul muncii ).
Ca atare, mai arată recurenta, contestatorul, prin neprezentarea la convocarea făcută, recunoaște implicit că a comis abaterea disciplinară și acceptă tacit sancțiunea ce urma să i se aplice, astfel încât solicită admiterea recursului și respingerea contestației formulate de.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, contestatorul nu a fost sancționat disciplinar pentru refuzul nejustificat de a se prezenta la cercetarea disciplinară, ci, constatându-se că acesta s-a prezentat, însă a refuzat să dea notă explicativă, i-au fost aplicate prevederile art. 267 alin.3 din Codul muncii și a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pentru luna aprilie 2008, întrucât a refuzat nejustificat să prezinte documentația și informațiile privind activitatea desfășurată ca responsabil de mediu colegului său.
Conform art.77 din Codul muncii, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Ca urmare, cadrul procesual fiind corect stabilit de prima instanță, corect s-a stabilit și faptul că intimata-recurentă nu a făcut dovada încălcării de către contestator a prevederilor art. 182, art. 183 pct. 23 și art. 185 din contractul colectiv de muncă, așa cum se menționează în decizia de sancționare contestată.
Din probele administrate în cauză nu rezultă, într-adevăr, că avea obligația de a prezenta documentația și informațiile privind activitatea desfășurată ca responsabil de mediu salariatului C. Intimata-recurentă nu a dovedit nici faptul că ar fi existat în acest sens o dispoziție dată de directorul general, astfel încât nu se poate reține că ar fi refuzat în mod nejustificat să-și execute sarcinile de serviciu sau că acesta nu ar fi respectat dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. Mai mult, instanța a reținut corect și faptul că abia prin decizia nr. 364 din data de 05.05.2008, ulterioară deciziei de sancționare nr. 365/02.05.2008, directorul general al societății "AVICOLA I" a decis ca salariatul să predea numitului C toate documentele și informațiile de la biroul de mediu.
Simplul refuz al contestatorului de a da notă explicativă nu poate echivala cu o recunoaștere a abaterii disciplinare și nici nu poate acoperi netemeinicia unei sancțiuni aplicate pentru o faptă care nu a fost dovedită de către angajator în conformitate cu prevederile art.287 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, constatând că recursul este nefondat, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul declarat de "AVICOLA I" și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "AVICOLA I", prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 546/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
01.10.2009 - 02.ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1222/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2815/2009. Curtea... → |
|---|
