Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 9627/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9627
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC COM SRL împotriva sentinței civile nr. 1176 din 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, având ca obiect "contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă"
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă SC COM SRL, reprezentată de avocat și intimata reclamantă -, personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, susține oral motivele invocate în cererea de recurs, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia, modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii.
Avocat, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Mehedinți, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuieli de transport, conform bonului fiscal.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 03.04.2007, sub numărul -, contestatoarea -, a solicitat, în contradictoriu cu intimata DC COM SRL, să constate nulitatea absolută a decizie nr. 76/27 septembrie 2005, să se constate dacă intimata a comunicat această decizie și la ce dată, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că a fost salariata societății intimatei din data de 01 iulie 2001, în funcția de vânzător, iar în perioada 5 2003 - 22 septembrie 2005 s- aflat în concediu pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani.
La data de 23 septembrie s-a prezentat la societate pentru reluarea activității, însă administratorul societății a refuzat ca aceasta să își reia activitatea la vechiul loc de muncă la magazinul din Dr.Tr.S, însă i s-a comunicat verbal că va urma să-și desfășoare activitatea la un magazin al societății din localitatea S, fără a i se preciza perioada delegării, modul de decontare a cheltuielilor de transport și cazare, cuantumul indemnizației de delegare.
A mai arătat că, întrucât avea copii mici cu vârste între 2 și 9 ani, iar soțul lucra în ture, a refuzat mutarea locului de muncă la S, solicitând să-și reia activitatea la vechiul loc de muncă avut anterior plecării în concediu pentru creștere și îngrijire copil, conform art.51 din CM.
Prin adresa nr. 74/26 septembrie 2005 intimata i-a comunicat că locul de muncă a fost ocupat de altă persoană, iar în cazul refuzului de ocupare a locului de muncă de la S i se vor aplica măsuri disciplinare.
A mai menționat că la 24 ianuarie 2007 intimata a depus la dosarul unui litigiu ce era pe rol cu aceasta, decizia nr.76/27 septembrie 2005 prin care se dispusese încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit.
Totodată a arătat că decizia este lovită de nulitate absolută, întrucât este emisă cu încălcarea tuturor dispozițiilor imperative ale legii referitoare la încetarea contractului individual de muncă, urmărește un scop ilicit (înlăturarea nelegală din muncă), reprezintă un act unilateral al angajatorului după modul de redactare, iar motivarea pe dispozițiile art.55 lit.b CM este superfluă atâta timp cât niciodată nu a existat vreo solicitare de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților.
În susținerea celor arătate a depus la dosar un set de acte.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, învederând instanței că aceasta a mai prestat un litigiu cu societatea, solicitând anularea aceleiași decizii 76/2005, litigiu finalizat prin sentința civilă nr.332/26.03.2007 a Tribunalului Mehedinți.
A mai invocat și excepția tardivității introducerii acțiunii, respectiv decizia nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivând că desfacerea contractului individual de muncă s-a făcut în urma solicitării contestatoarei, întrucât aceasta a refuzat postul oferit de societate.
A arăta că motivele de nulitate absolută invocate sunt doar enumerate, fără a fi precizate în concret.
În susținerea celor arătate a depus la dosar un set de acte.
Prin sentința civilă nr. 842/3 iulie 2007 Tribunalului Mehedinți, a fost admisă excepția tardivității și respinsă acțiunea formulată de contestatoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că potrivit art. 283(1) CM deciziile emise de angajator se contestă în termen de 30 zile de la comunicare, iar intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei,fapt recunoscut și de aceasta și în concluziile pe fond, iar depunerea deciziei într-un dosar la instanță nu poate echivala cu îndeplinirea obligației de comunicare.
Prin decizia nr.2731/09 2007 Curții de APEL CRAIOVAs -a admis recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 842/3 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. -, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Mehedinți Secția Conflicte de Muncă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-.
Cu ocazia rejudecării, în funcție și de criteriile instanței de recurs, a fost citată intimata cu mențiunea depunerii dovezii de comunicare a decizie contestate precum și a depunerii documentației ce a stat la baza emiterii deciziei, în cauză a fost administrată proba cu interogatoriul contestatoarei.
Tribunalul Mehedinți prin sentința 1176/27 mai 2008 respins excepția tardivității, a admis contestația formulată de reclamanta -, domiciliată în Tr.S, nr.27 -C.2.3.12, jud. împotriva intimatei SC COM SRL, cu sediul în Tr.S,- Bl.6.2.8, jud.
A anulat Decizia nr.76 din 27 septembrie 2005 emisă de SC COM SRL.
A constatat că Decizia nr.76 din 27 septembrie 2005, nu i-a fost comunicată contestatoarei.
A obligat intimata la 930 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
Potrivit art.283 al.1 CM cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului referitoare, la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
În speță unitatea intimată nu a făcut dovada comunicării deciziei nr. 76/1/27.09.2005 deși îi revenea această obligație conform art 287 Codul Muncii, iar instanța prin adrese repetate, i-a solicitat să facă dovada comunicării deciziei contestate.
Prin urmare instanța a constatat că acțiunea este formulată în termen.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei privind nulitatea deciziei contestate s-au constatat următoarele:
Deși pârâta și-a întemeiat decizia pe dispozițiile art.55 lit. b CM, aceasta nu a putut dovedi existența acordului salariatei în privința încetării raporturilor de muncă, acord ce trebuie să îmbrace un caracter cert, neechivoc.
Simpla afirmație a salariatei inserată în cuprinsul cererii nr.73/23.09.2005 referitoare la o eventuală cerere de trecere în șomaj nu poate fi apreciată drept o cerere de încetare a raporturilor de muncă, în contextul în care întregul act reprezintă o doleanță a acesteia de reluare a activității la vechilul loc de muncă.
De altfel, întreaga corespondență dintre salariată și angajator demonstrează disponibilitatea primei de a fi reprimită la vechiul loc de muncă și nicidecum intenția de a înceta raporturile de muncă.
Față de aceste considerente, urmează a se constata că reclamanta se află înlăuntrul termenului prevăzut de lege pentru promovarea contestației, pe cale de consecință excepția tardivității introducerii contestației urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală determinată de o greșită interpretare a probatoriului administrat.
Se apreciază că este tardivă contestația formulată de către reclamant, atâta timp cât actele dosarului au făcut dovada luării la cunoștință de către acesta, anterior datei reținută de către instanță.
Recurentul invocă inexistența obligației pentru angajator de a-și organiza activitatea după voința angajaților, instanța de fond apreciind în mod greșit comportamentul angajatului care, de comun acord cu angajatul, nu s-a prezentat la serviciu.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este nefondat, astfel încât conform art. 312 cod pr.civ. urmează a-l respinge.
Potrivit art. 315 cod pr.civ. hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Față de dispozițiile legale invocate se constată că excepția tardivității promovării contestației a fost dezlegată cu prilejul casării hotărârii primei instanțe, măsură dispusă prin decizia 2731/2007 a Curții de APEL CRAIOVA.
De aceea, analizând numai criticile privind fondul cauzei, se constată că și acestea sunt neîntemeiate.
Desfacerea contractului de muncă al reclamantului s-a realizat în condițiile aret. 55 lit. b Codul Muncii, se arată în decizia emisă de intimat, respectiv prin acordul părților.
Or, nici un act al dosarului nu relevă acordul reclamantului la desfacerea contractului de muncă, acord ce ar fi fundamentat din punct de vedere legal decizia angajatorului.
Pentru ca acest acord să existe, este necesar consimțământul ambelor părți, care trebuie să fie serios și explicit, să excludă orice echivoc.
Pentru a dispune desfacerea contractului de muncă în condițiile art. 55 lit. b din, angajatorul trebuie să aibă în vedere o eventuală cerere, ori altă manifestare neîndoielnică, din care să rezulte intenția clară a salariatului de a părăsi unitatea.
În sarcina reclamantului nu se poate reține acest comportament neîndoielnic de încetarea raportului de muncă prin acord.
Dimpotrivă, reclamantul își exprimă intenția de continuarea activității atât prin corespondența purtată cu angajatorul, cât și prin prezentarea la vechiul lor de muncă.
Este o stare de fapt corect reținută de către prima instanță, iar dispozițiilor legale li s-a dat o justă aplicare, astfel încât hotărârea acesteia urmează a fi menținută în totalitate.
În temeiul art. 274 cod pr.civ. recurentul ce cade în pretenții va fi obligat la plata cheltuielilor de3 judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC COM SRL, împotriva sentinței civile nr. 1176 din 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -,
Obligă pârâta la 570,16 lei cheltuieli de judecată către intimata -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
2 ex/3.XII.2008
Tehn.red.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Ioana Moțățăianu, Sorin
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 9426/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 296/2008. Curtea de... → |
|---|
