Contestaţie decizie pensie. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri); Pensii
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 2037/2016 din data de 29.11.2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.002037
Cod operator 2442/2443
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.2037
Ședința publică din data de 29 Noiembrie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de reclamanta L.B.N împotriva pârâtei C.J.P, având ca obiect contestație decizie pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat B.C, în substituire pentru avocat C. L, pentru reclamantă și consilier juridic CV, pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a arătat instanței că pârâta a depus la dosar întâmpinare, după care.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța pune în discuție verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.l31 alin.1 Cod de procedură civilă.
Reprezentanții părților consideră că instanța de față este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând la verificarea competenței în baza dispozițiilor art.131 alin.l
din Codul de procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și
teritorial să judece cauza de față, în temeiul art.152 și 153 lit.g și art.154 alin.1 din Legea nr.263/2010.
In baza art.238 alin.1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuția estimarea duratei necesare pentru cercetarea prezentei cauze în aceasta fază de judecată.
Apărătorul reclamantei apreciază că termenul necesar pentru cercetarea prezentei cauze în această fază de judecată este de 3 luni.
Reprezentantul pârâtei a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Instanța, în temeiul art.238 alin.1 Cod procedură civilă, apreciază că termenul necesar pentru cercetarea prezentei cauze în această fază de judecată este de 3 luni.
Apărătorul reclamantei a învederat instanței că a observat întâmpinarea și a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Având cuvântul în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, anexate cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul pârâtei nu se opune încuviințării probei cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă și arată că nu solicită probe în apărare.
În baza art.258 alin.1 Cod de procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, apreciind că este admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților arată că nu mai are cereri de formulat și că nu sunt incidente de soluționat.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu sunt incidente de soluționat, instanța, în baza 392 Cod de procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pe fondul cauzei, în ordinea și în condițiile prevăzute de art. 216 Cod de procedură civilă.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii, anularea deciziei contestate, emiterea unei noi decizii prin care să se valorifice în grupa a II-a de muncă perioadele lucrate în grupa I de muncă, potrivit mențiunilor de la poziția 65 din carnetul de muncă, restituirea drepturilor de pensie cuvenite, având în vedere că cererea este întemeiată pentru motivele invocate prin acțiune.
Reprezentantul pârâtelor, consilier juridic CV solicită respingerea cererii, conform motivelor inserate în întâmpinare.
Instanța, în temeiul art.394 Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului-Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 09.08.2016, sub nr., reclamanta L.B.N a chemat în judecată pârâta C.J.P, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie anulată decizia nr.10748 din 17.05.2016, să fie obligată pârâta C.J.P să emită o noua decizie de înscriere la pensie pentru limită de vârstă prin care să valorifice în grupa I de muncă, în procent de 100%, perioadele 04.08.1982-01.02.1995 și 01.02.1995-01.04.2001, conform înscrierilor din carnetul de muncă, poziția 65, să fie obligată pârâta la restituirea drepturilor bănești restante cuvenite.
În motivarea cererii a arătat că, prin cererea nr.15644/11.04.2016, a solicitat CJP înscrierea la pensie pentru limită de vârstă conform Legii nr.263/2010, cu modificările și completările ulterioare. Prin Decizia nr.10748/17.05.2016, C.J.P a respins cererea de înscriere la pensie, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr.263/2010, grupa I de muncă menționată în carnetul de muncă și adeverința nr.1962/06.04.2016, eliberată de C.N. R. SA - F. S.C. U.M. S. S.A., nevalorificându-se deoarece există contradicții în carnetul de muncă, între înscrierile de la poziția 65, de încadrare în grupa I de muncă a perioadelor 04.08.1982-01.02.1995 și 01.02.1995-01.04.2001 și înscrierile de la pozițiile 37 și 38, prin care aceeași perioadă este încadrată în grupa a II-a de muncă, și, totodată, meseria nu se regăsește la pct.61 si 62, anexa 1 din Ordinul 50/1990, astfel că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
Din documentele depuse la dosarul de pensionare, respectiv carnetul de muncă, poziția 65 și adeverința nr.1962/06.04.2016, rezultă fără nici un dubiu că în perioada 04.08.1982-01.02.1995 a lucrat în sectorul pirotehnic, având funcția de pirotehnist și presator, unde a executat operații de încărcare a produselor pirotehnice cu explozivi având caracteristica de sensibilitate mare, activitate ce se încadrează, conform Ord.50/1990, anexa 1, pct.62, în grupa I de muncă, în procent de 100%, iar în perioada 01.02.1995-01.04.2001 a lucrat în sectorul pirotehnic unde a executat operații de manipulare, inscripționare și ambalare a produselor pirotehnice încărcate cu explozivi având caracteristica de sensibilitate mare, activitate care, datorită riscului permanent de explozie la care a fost expusă, se încadrează conf.Ord.50/1990, anexa 1, pct.61, în grupa I de muncă, în procent de 100%.
A menționat că în carnetul de munca perioada mai sus menționată a fost încadrată atât în grupa I de muncă, cât și în grupa a II-a de muncă, contradicție care a fost reținută ca motiv de respingere a cererii de pensionare, atât de C.J.P, prin deciziile emise, cât și de C C C din cadrul CNPP, prin Hotărârea nr.l1886/13.07.2015 și de instanțele de judecată prin hotărârile pronunțate în Dosarul nr.1563/95/2015. De asemenea, pozițiile 37 si 38 din carnetul de muncă, de încadrare în grupa a II-a de muncă, au fost anulate de către angajator, fapt dovedit cu adeverința nr.3882/19.07.2016 și consemnat în carnetul de muncă la pg.20, ori, față de aceste mențiuni, solicită a fi avute în vedere dispozițiile Ordinului nr.50/1990, art. 15, conform căruia dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează in grupele I si II de muncă în vederea pensionarii se face în baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia. Mai mult decât atât, înscrierile din carnetul de muncă sunt confirmate de adeverința 1962/06.04.2016, în care se precizează că a lucrat în grupa I de muncă și consideră că angajatorul, respectiv SC UMS SA, și-a asumat răspunderea celor consemnate în carnetul de muncă și adeverințele eliberate, semnând pentru valabilitatea acestora.
Mai mult decât atât, în perioada 01.12.1983 - 01.08.1992, a lucrat în funcția de pirotehnist, activitate încadrată în grupa I de muncă prin Ordinul 50/1990 și în grupa specială prin Legea 263/2010.
De asemenea, înscrierile din carnetul de muncă, poziția 65, s-au efectuat în conformitate cu adeverința internă nr.13096/11.11.2003, unde se precizează activitatea pe care a desfășurat-o și încadrarea acesteia în grupa I de muncă, precum și cu nota nr.832/18.02.2004, încheiată la sediul Uzinei Mecanice Sadu, de către reprezentanții CNPAS și cei ai CJP Gorj, prin care s-a constatat și s-a consemnat faptul că la SC U M S SA, încadrarea personalului în grupele de muncă s-a făcut pe baza adeverințelor interne eliberate la nivelul șefului de secție, grupa de muncă fiind înscrisă în carnetul de muncă al acestora, nefiind emise alte documente în acest sens. Angajatorul poartă întreaga răspundere pentru documentele emise, așa cum precizează art.125 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 și consideră că, prin neluarea în calcul a perioadei 04.08.1982-01.02.1995 și 01.02.1995-01.04.2001, ca fiind lucrată în grupa I de muncă în procent de 100%, CJP Gorj încalcă dispozițiile legale în materie, potrivit cărora dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I si a II-a de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă sau adeverințele eliberate în acest sens.
De asemenea, a precizat că Ordinul nr.50/1990 nu impunea restricții privind categoriile de personal care să fie încadrate în grupa I de muncă, important fiind locul efectiv de muncă și activitatea efectiv prestată. Punctul 3 al acestui ordin prevede faptul că beneficiază de încadrarea în grupele I si II de muncă, fără limitarea numărului, pe lângă categoriile de personal expres menționate, și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.l si 2. Or, având în vedere condițiile nocive de muncă și riscul permanent de explozie la care a fost expusă, activitatea desfășurată a fost încadrată de angajator în grupa I de muncă, în conformitate cu dispozițiile Ord.nr.50/1990, anexa 1, pct. 61 si pct.62 și, așa cum rezultă din carnetul de munca, angajatorul a anulat pozițiile 37 si 38 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă. Faptul că anterior datei de 01.04.2001 a desfășurat activitate la U.M. Sadu S.A. în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, reiese și din faptul că aceleași locuri de muncă, în care a lucrat anterior datei de 01.04.2001, au fost încadrate, ulterior acestei date, în condiții speciale de muncă, în baza Legii nr.263/2010, anexa 2 .
In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.263/2010 și ale Ord.nr.50/1990.
Reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cartea de identitate, adeverința nr.1962/06.04.2016, decizia nr.10748/15.05.2016 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, anexa la decizia nr.10748/15.05.2016, carnetul de muncă seria Be nr.0726677, adeverința nr.3882/19.07.2016 emisă de SC U M S SA, adeverința nr.13096/11.11.2003, adresa nr.27591/11.07.2016, Hotărârea nr.11886 din 13.07.2015, sentința nr.3833/01 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr.1563/95/2015, decizia nr.1098/18.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar 1563/95/2015, decizia nr.10748/07.05.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, decizia nr.10748/07.05.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, adeverința nr.6270 din 10.10.2013.
Pârâta C.J.P a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare s-a arătat că stagiul de cotizare din perioadele 04.08.1982-01.02.1995 și 01.02.1995-01.04.2001 nu a fost valorificat în grupa superioară de muncă, întrucât activitatea în meseriile avute nu este pretabilă încadrării în grupa superioară de muncă. Totodată a arătat că pentru valorificarea stagiului de cotizare în grupa superioară de muncă este necesar ca nominalizarea să fie probată cu documente verificabile. Documentele verificabile în sensul legii sunt înscrisurile primare ce au stat la baza emiterii adeverinței de încadrare în grupa superioară de muncă. Ori, din aceste înscrisuri trebuie să rezulte, cu certitudine, locul de muncă, timpul lucrat în aceste condiții și temeiul de drept avut
în vedere de conducerea unității la încadrarea în grupa superioară de muncă. Adeverința, prin ea însăși confirmă o stare de fapt stabilită anterior printr-o decizie a conducerii unității și nu un înscris de încadrare în grupa superioară de muncă.
Totodată, a menționat că reclamanta s-a mai judecat cu instituția pârâtă în dosarul nr. al Curții de Apel Craiova, iar, prin decizia nr.1098/2016, s-a admis apelul și s-a schimbat în tot sentința Tribunalului Gorj, in sensul că, pe fond, a respins acțiunea, reținând printre altele că fostul angajator după data de 01.04.2001 nu putea să mai facă în concret o nominalizare a reclamantei, iar pentru perioadele anterioare acestei date, nominalizarea trebuia făcută în temeiul unei hotărârii a CA, unui proces verbal întocmit de comisia paritară etc, ceea ce nu s-a făcut dovada în cauză și ulterior deciziei Curții de Apel Craiova, a depus la dosarul de pensie adeverința nr.1962/06.04.2016, în care se menționează că a fost eliberată pe baza înscrisurilor din carnetul de muncă, astfel că motivele ce au stat la baza pronunțării deciziei nr.1098/18.02.2016 subzistă și în prezent, fapt pentru care invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, anexate cererii de chemare în judecată. Pârâta nu a solicitat probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.10748/17.05.2016, C.J.P a respins cererea pentru acordare a pensiei pentru limită de vârstă, formulată de reclamanta L.B.N, fără a valorifica perioadele 04.08.1982-01.02.1995 și 01.02.1995-01.04.2001 ca stagiu de cotizare în grupa I de muncă, în baza carnetului de muncă și adeverinței nr.1962/06.04.2016.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei, după cum rezultă din adresa nr.27591/11.07.2016 emisă de pârâtă(fila 20), dar până în prezent contestația nu a fost soluționată de Comisia Centrală de Contestații din cadrul casei Naționale de Pensii Publice.
Prin urmare, față de Decizia Curții Constituționale nr.956/13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr.838/12.12.2012, prin care s-a stabilit că dispozițiile art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații nu împiedică accesul la justiție, instanța va proceda la soluționarea contestației formulate în cauza de față, în absența hotărârii Comisiei Centrale de Contestații.
În ceea ce privește mențiunile din carnetul de muncă al reclamantei privind desfășurarea activității în grupa I de muncă, la poziția nr.65 se arată că în perioada 04.08.1982-01.02.1995 reclamanta a lucrat în sectorul pirotehnic, unde a executat operații de încărcare a produselor pirotehnice cu explozivi având caracteristica de sensibilitate mare, activitate ce se încadrează, conform Ord.50/1990, anexa 1, pct.62, în grupa I de muncă, în procent de 100%, iar în perioada 01.02.1995-01.04.2001 a lucrat în sectorul pirotehnic unde a executat operații de manipulare, inscripționare și ambalare a produselor pirotehnice încărcate cu explozivi având caracteristica de sensibilitate mare, activitate care, datorită riscului permanent de explozie la care a fost expusă, se încadrează, în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa 1, pct.61(fila 17 din dosar).
Potrivit prevederilor de la pct.15 alin.1 din Ordinul nr.50/1990, carnetul de muncă face dovada perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, potrivit metodologiei de completare a acestuia.
Instanța reține însă, că în cazul de față carnetul de muncă nu face dovada desfășurării activității în grupa I de muncă, având în vedere considerentele ce succed.
Anterior cererii de pensionare soluționate prin decizia contestată în cauza de față, reclamanta a formulat o altă cerere de pensionare, ce a fost respinsă prin decizia nr.10748/07.05.2014 emisă de C.J.P(fila 31 din dosar).
Nemulțumită de faptul că pârâta nu a valorificat în grupa I de muncă perioada 04.08.1982 - 01.04.2001, conform înscrierilor din carnetul de muncă(poziția nr.65) și adeverința nr.6270/10.10.2013 emisă de S.C. Uzina Mecanică Sadu S.A., reclamanta a contestat decizia la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și, ulterior, la instanța de judecată, urmare a faptului că nu a fost soluționată în termenul legal contestația înaintată Comisie Centrale de Contestații.
Prin sentința nr.3833/01.10.2015,pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1563/95/2015 contestația reclamantei a fost admisă și, în baza mențiunilor de la poziția nr.65 din carnetul de muncă și adeverinței nr.6270/10.10.2013, s-a obligat C.J.P la emiterea unei noi decizii de pensie prin care să se valorifice ca fiind lucrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, perioada 04.09.1982-01.04.2001(filele 26-27 din dosar).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel C.J.P și C C C C N P P.
Prin decizia nr. 1098/ 18 Februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova(filele 28-30 din dosar) s-a admis apelul și s-a schimbat sentința, iar pe fond s-a respins contestația reclamantei.
În esență, Curtea a reținut că mențiunile de la poziția nr.65 din carnetul de muncă al reclamantei nu sunt susținute de documente verificabile, aflate la angajator sau deținătorii de arhive, că pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 nominalizarea trebuia făcută în temeiul unei hotărâri a consiliului de administrație, unui proces-verbal întocmit de comisia paritară etc., iar în cauză nu s-a făcut dovada că există asemenea documente care să ateste nominalizarea.
S-a reținut, totodată, că pentru perioada în discuție, potrivit mențiunilor existente în carnetul de muncă, perioada lucrată începând cu anul 1982 a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, astfel că, în absența unei rectificări a acestor mențiuni făcute în conformitate cu regulile de întocmire a carnetelor de muncă, nu se pot face alte mențiuni cu privire la aceleași perioade fără ca primele să fie anulate.
Tribunalul reține incidența în cauză a dispozițiilor art.431 alin.2 din Codul de procedură civilă, ce reglementează efectul lucrului judecat, ce se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Atâta vreme cât printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a tranșat o chestiune litigioasă între aceleași părți, aceasta nu mai poate fi repusă în discuție într-un alt litigiu, în cadrul căruia va opera ca o prezumție absolută de lucru judecat, în baza art. 431 alin.2 din Codul de procedură civilă.
În condițiile in care instanța de judecată a statuat prin hotărâre judecătorească definitivă că mențiunile din carnetul de muncă de la poziția 65 nu fac dovada desfășurării activității reclamantei în grupa I de muncă, ca urmare a lipsei actelor de nominalizare în grupa I de muncă, acest aspect nu se mai poate pune în discuție în cauza de față, cele statuate în mod definitiv prin hotărâre judecătorească impunându-se în cauza de față cu puterea unei prezumții absolute.
Nu are relevanță faptul că în adeverința nr.3882/19.07.2016 emisă de UMS S.A.(fila 18 din dosar) se menționează că au fost anulate înscrierile de la pozițiile 37 și 38, privind grupa a II-a de muncă, în baza înscrierilor de la poziția nr.65, având în vedere că existența unor mențiuni privind încadrarea reclamantei în grupa a II-a de muncă pentru aceeași perioadă a fost doar unul din argumentele pentru care s-a apreciat lipsa valorii probatorii a carnetului de muncă în ceea ce privește desfășurarea activității în grupa I de muncă, lipsa actelor de nominalizare a reclamantei în grupa I de muncă fiind primul motiv pentru care s-a respins contestația.
Cât privește adeverința nr.1962/04.06.2016 eliberată de S.C. UMS S.A., de asemenea, instanța apreciază că nu face dovada realizării stagiului de cotizare în grupa I de muncă pentru perioadele 04.09.1982-01.02.1995 și 01.02.1995-01.04.2001.
La art.126 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr.257/2011, se prevede că:
,,Adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.,,
În anexa nr.14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 sunt arătate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverința ce atestă încadrarea in grupa I sau a II-a de muncă, respectiv denumirea societății unde si-a desfășurat activitatea salariatul, meseria/funcția acestuia, grupa I sau a II-a de muncă în care a fost încadrat, perioada în care a desfășurat activitate în grupa de muncă, procentul încadrării în grupa de muncă, actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui C N P M nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.), temeiul juridic al încadrării în grupa I sau a II-a de muncă, mențiunea că adeverința s-a eliberat în baza documentelor verificabile, aflate în arhiva societății, cunoscându-se atât prevederile Codului penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât și prevederile legislației de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
Conform art.158 alin.4 din Legea nr.263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I si/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În adeverința nr.1962/04.06.2016 emisă de S.C. U M S S.A.(fila 8 din dosar) se menționează că în perioadele 04.09.1982-01.02.1995 și 01.02.1995-01.04.2001, reclamanta, angajat cu contract individual de muncă la S.C. U M S, pe postul de lucrător necalificat, pirotehnist, presator, tipăritor și mașinist, a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza Ordinului nr.50/1990, anexa nr.1, pct.62 și pct.61 conform mențiunilor efectuate în carnetul de muncă de la poziția 65.
Adeverința nu întrunește condițiile de formă prevăzute în anexa 14 la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010, în adeverință nefiind menționat actul administrativ de nominalizare a salariatului în grupa I de muncă, emis de unitate în conformitate cu prevederilor Ordinului nr.50/1990 (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.).
În adeverință se face referire la carnetul de muncă al reclamantei, dar acesta nu reprezintă un act de nominalizare în grupa superioară de muncă în sensul Ordinul nr.50/1990.
Potrivit prevederilor de la pct.6 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii:
"Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.
Potrivit dispozițiilor de la pct.15 alin.2 din ordinul menționat, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II-a de munca începând cu 18.03.1969.
La pct.15 alin.1 din Ordinul nr.50/1990 se prevede că ,,dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, potrivit metodologiei de completare a acestuia,,.
Prevederile art.11 alin.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă stabilesc că: ,,(1) Datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin,,.
Conform prevederilor mai sus enunțate, carnetul de muncă nu constituie prin el însuși un act de nominalizare în grupa superioară de muncă, fiind un înscris ce face dovada desfășurării activității în grupa I/a II-a de muncă, în situația în care cuprinde mențiuni în acest sens, efectuate în baza actelor de nominalizare în grupa superioară de muncă, întocmite în conformitate cu prevederile pct.6 din Ordinul nr.50/1990.
Din perspectiva dispozițiilor art.6 din Ordinul 50/1990, actul de nominalizare este acel act intern emis de conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ca efect al analizării condițiilor concrete de lucru în care salariații și-au desfășurat activitatea, or astfel de valențe nu pot fi atribuite carnetului de muncă.
Față de considerentele mai sus expuse, urmează a se respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamanta L.B.N, în contradictoriu cu pârâta C.J.P, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.11.2016, la Tribunalul Gorj.
| ← încetare de drept a contractului individual de muncă a unui... | Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Cereri;... → |
|---|
