Contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. nulitate clauză.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 350 din data de 08.03.2017
Contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. Nulitate clauză.
- Codul Muncii: art.229;
- Legea nr.62/2011: art.132, 138 alin.(4), 142;
- Art. 3 din Legea nr. 31/1991.
Potrivit art.229 alin.(4) din Codul Muncii "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților";.
Ca urmare, numai în contextul respectării condițiilor legale la încheierea lor, clauzele unui contract colectiv de muncă îmbracă forța juridică a legii
Secția I Civilă - Decizia civilă nr. 350/08 martie 2017.
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 12 mai 2016 la Tribunalul Sibiu sub dosar nr…/85/2016 reclamanta C.J.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul S.C.J.P.D.M -S.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea clauzelor cuprinse în art. 24 alin. 2 și art. 25 din Contractul Colectiv de Muncă, pe nulitate.
Prin sentința civilă nr… din data de 18 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția I Civilă în dosarul susmenționat acțiunea a fost admisă, în sensul că s-a constatat nulitatea clauzelor cuprinse în art. 24(2) și 25 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2014-2016.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta și pârâtul sunt părțile semnatare a Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru perioada 2014-2016.
Prin acțiunea promovată reclamanta solicită a se constata nulitatea clauzelor prevăzute la art. 24 (2) și art. 25 din Contractul Colectiv de Muncă.
Art. 24 (2) din Contractul Colectiv de Muncă prevede:
Funcționarii publici și personalul contractual din cadrul C.J.P.S., deoarece prestează activități unde le este afectată starea de sănătate și sunt supuși stresului datorită muncii cu publicul, au dreptul în fiecare an, la un concediu suplimentar( Anexa1).
Art. 25. Durata maximă a concediului suplimentar este de 3 zile și se acordă și se acordă peste cea a concediului legal de odihnă.
Din probatoriul administrat rezultă că la data semnării contractului colectiv de muncă ambele părți contractante au nesocotit prevederile art.18-19 din H.G. nr.250/1992 ce reglementează regula acordării concediului de odihnă, respectiv în cazul de speță a concediului de odihnă suplimentar, dat fiind faptul că la data semnării contractului colectiv de muncă la acel moment nu a existat documentația necesară prevăzută de art.3 din Legea nr.31/1991, conform căreia stabilirea condițiilor deosebite, vătămătoare, grele sau periculoase se face de ITM pe baza determinărilor efectuate de unitățile specializate din Ministerul Sănătății.
În atare situație înscrisurile depuse de pârât la dosar reprezintă doar o dovadă a demersurilor făcute în aprilie 2016, în vederea obținerii avizelor necesare de la ITM dar nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.3 din Legea nr.31/1991.
Față de starea de fapt prezentată rezultă fără putință de tăgadă că la data semnării Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate acordarea concediului suplimentar s-a făcut fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.31/1991 și nu în ultimul rând cu nesocotirea prevederilor art. 138 (1) din Legea dialogului social, sancțiunea în situația dată fiind nulitatea clauzelor Contractului Colectiv de Muncă astfel cum prevăd dispozițiile art. 138 (4) din Legea 62/2011.
Pentru considerentele expuse, precum și în limita probatoriului administrat acțiunea a fost admisă cu consecința constatării nulității clauzelor art. 24(2) și 25 din Contactul Colectiv de Muncă la nivel de unitate- C.J.P.S. pentru anii 2014-2016.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 25.11.2016 reclamantul Sindicatul C.J.P.- DMSSF S. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de anulare a clauzelor cuprinse în art.24 alin.2 și art.2 din CCM, ca netemeinică și nelegală.
În expunerea de motive apelantul susține, în esență, că la stabilirea acestor clauze contractuale părțile au avut în vedere prevederile legale în vigoare și condițiile de muncă periculoase sau vătămătoare existente în cadrul intimatei.
Susține că, spre surprinderea sa, conducerea intimatei s-a schimbat de-a lungul executării contractului și acum invocă nelegalitatea prevederilor CCM, constatând eroarea survenită cu privire la nelegalitate acestor prevederi contractuale.
Susține apelantul că probabil este vorba de o eroare de drept, care însă nu poate fi reținută de instanța de judecată.
Mai arată că, la solicitarea intimatei de a prezenta documentația care să justifice acordarea concediului de odihnă suplimentar de 3 zile, a făcut demersul necesar și astfel, s-a prezentat cu buletinul de determinare prin expertizare, efectuat de M.M.-D.S.P. a Jud. S., înaintat prin adresa nr…/27.04.2016 și înregistrat la C.J.P.S. sub nr…/28.04.2016.
Buletinul de determinare prin expertizare constată existența condițiilor periculoase sau vătămătoare din C.J.P.S., premise care au fost avute în vedere de părți la negocierea și încheierea CCM, precum și faptul că întreg personalul angajat este expus la condiții vătămătoare (agenți biologici) care pot afecta în timp starea de sănătate (dermatite de contact, rinite alergice, pneumonii…).
În concepția apelantului sentința nr…/2016 este nelegală, iar motivarea că demersurile pentru luarea în evidență a condițiilor deosebite, vătămătoare la ITM au fost făcute ulterior încheierii CCM la nivel de unitate, dovedește intenția părților de a îndeplini cerințele de valabilitate ale contractului, respectiv art.24, 25 și menținerea contractului în cadrul legal.
În drept: Noul Cod de procedură civilă, Legea nr.62/2011, HG. nr.250/1992.
Intimata C.J.P. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, reinterând susținerile din fața primei instanțe.
CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Apelul este nefondat.
Potrivit art.132 alin.(2) din Legea nr.62/2011 "clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege";.
Potrivit art. 142 alin.(1) din același act normativ "clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art.132 sunt lovite de nulitate";.
În speță, clauzele din contractul colectiv de muncă încheiat între părți la nivel unitate, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă S. cu nr. …./08.12.2014, cu aplicabilitate până la data de 31.12.2016, supuse controlului de legalitate prin acțiunea de față, sunt următoarele:
Art. 24. (2) Funcționarii publici și personalul contractual din cadrul C.J.P.S., deoarece prestează activități unde le este afectată starea de sănătate și sunt supuși stresului datorită muncii cu publicul, au dreptul în fiecare an, la un concediu suplimentar.
Art. 25 Durata maximă a concediului suplimentar este de 3 zile și se acordă peste cea a concediului legal de odihnă.
Deși prevederile legale în vigoare (art.18 din HG. nr.250/1990, art.147 din Codul Muncii) reglementau dreptul salariaților la concediu de odihnă suplimentar, acest drept era condiționat de desfășurarea activității în condiții grele, periculoase, vătămătoare, în această categorie intrând și condițiile menționate de părți în clauza contractuală în discuție.
Or, sub acest aspectul instituției competente și a procedurii de urmat în stabilirea acestor condiții, Legea nr. 31 din 22 martie 1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariații care lucrează în condiții deosebite-vătămătoare, grele sau periculoase, prevede în mod expres, că:
Art. 3 - (1) Existența condițiilor deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - la locurile de muncă se stabilește, pentru fiecare unitate, de inspectoratele de stat teritoriale pentru protecția muncii, pe baza determinărilor efectuate de către personalul încadrat în unitățile specializate ale Ministerului Sănătății din care rezultă depășirea limitelor prevăzute de normele naționale de protecție a muncii. (….).
Din probele dosarului, în mod corect prima instanță a reținut că la data la data semnării contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, nu au fost respectate aceste cerințe legale în sensul că nu a existat documentația necesară pentru stabilirea condițiilor vătămătoare prevăzută de acest text de lege, ceea ce atrage nulitatea clauzei încheiate cu nesocotirea unei normei legale în vigoare, potrivit art.138 alin.(4) din Legea nr.62/2011.
Totodată, potrivit art.229 alin.(4) din Codul Muncii "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților";.
Ca urmare, nu mai în contextul respectării condițiilor legale la încheierea lor, clauzele unui contract colectiv de muncă îmbracă forța juridică a legii.
Demersurile ulterioare făcute, de o parte contractuală nu acoperă nulitatea acestei clauze, condiția legalității acestei impunându-se a fi analizată din prisma respectării normei legale la momentul încheierii ei.
În plus, buletinul de determinare invocat de apelant confirmă numai existența unor determinări efectuate, post factum, la data de 27.04.2016 de D.S.P., fără a fi finalizate printr-o decizie a ITM, de stabilire a unor condiții vătămătoare, grele sau periculoase, la care face referire textul de lege.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(1) din Noul cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul promovat, păstrând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
| ← Conflicte de muncă - salarizare. Jurisprudență Salarizare | Revocare decizie de încetare a plăţii îndemnizaţiei... → |
|---|
