Conflicte de muncă - salarizare. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 225 din data de 30.03.2017
- Potrivit art.18 al. 1 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat " Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parțială militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin 10 ani vechime în serviciu, și care se află în una dintre următoarele situații:
a) sunt trecuți în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale;
b) sunt trecuți în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.";
Din interpretarea acestui text de lege, rezultă condițiile de acordare a pensiei de serviciu anticipate parțiale militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special, condiția de bază fiind ca solicitantul să fie în activitate la data formulării cererii de pensionare, condiție, care, în cazul contestatorului, nu era îndeplinită, deoarece raporturile de serviciu cu IPJ M au încetat la cererea acestuia, la data de 05.03.2012.
Sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.18 din Legea nr.223/2015 cu trimitere la sintagma "în activitate", deoarece încalcă dispozițiile art.15 al.2, art.16 al.1 și art.47 al.2 din Constituție -
Tribunalul Mehedinți - sentința din 02.03.2017
Prin cererea înregistrată la data de 10.08.2016 pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, contestatorul FIMO în contradictoriu cu intimații CPS a MAI și IPJ M, a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 13767/13.07.2016 emisă de Comisia de Contestații din cadrul MAI - Casa Sectorială de Pensii și a deciziei nr. 180918/07.06.2016, solicitând anularea hotărârii și obligarea intimatei Casa Sectorială a MAI la emiterea unei decizii de acordare a pensiei anticipate parțiale, potrivit Legii nr. 223/2015, începând cu data de 16.02.2016.
În fapt, contestatorul a arătat că a fost angajat al IPJ M începând cu data de 01.01.1995 și până la data de 05.03.2012, când raporturile de serviciu au încetat.
Întrucât avea o vechime în serviciu de 19 ani, 2 luni și 12 zile și o vechime efectivă de 24 ani, 6 luni și 28 zile, contestatorul a arătat că s-a adresat cu cererea înregistrată sub nr.23773/16.02.2016 către IPJ M, în baza art.61 din lege, solicitând acordarea pensiei anticipate parțiale.
Cererea i-a fost respinsă cu motivarea că la data când a solicitat aplicarea prevederilor art. 15 lit. c) raportat la art.18 din Legea nr.223/2015 nu mai avea calitatea de polițist în activitate.
Prin contestație s-a arătat că în interpretarea intimatelor, sintagma "în activitate";, prevăzută de art.18 din Legea 223/2015 presupune în mod obligatoriu ca polițistul să fie în activitate pentru a beneficia de aceste prevederi, neavând relevanță faptul că persona care este trecută în rezervă, a contribuit anterior la sistemul de pensii, interpretare care intră în contradicție cu dispozițiile art.2 lit. a), b), f) din lege care reglementează principiile unicității egalității și recunoștinței.
Analizând sintagma "în activitate" de care se prevalează intimata, pentru respingerea cererii și în raport de prevederile Constituției României, care interzic orice formă de discriminare, contestatorul a arătat că prin promovarea unor distincții între categoriile de participanți la sistemul militar de pensii se ajunge la situația ca o parte majoră de contributori la sistemul de pensii, să nu beneficieze de niciun drept, deși au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin 10 ani vechime în serviciu, cum este cazul său.
În raport de consecințele produse de această sintagma, prin interpretarea sau posibilitatea de a fi interpretată în contradicție cu principiile care guvernează legea privind pensiile militare de stat, precum și cu art. 16 din Constituție, văzând și dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituția României, contestatorul a invocat și excepția de neconstituționalitate a sintagmei "în activitate", așa cum este inserată în textul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, solicitând ca instanța potrivit Legii nr.47/1992 să sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții.
În drept contestația a fost întemeiată pe disp. art.100-104 din Legea nr.223/2015, art.192 și urm. Cod proc. civ.
Intimatul IPJ M a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de faptul că atât Hotărârea nr. 13767/13.07.2016 cât și Decizia nr. 180918/07.06.2016 contestate, au fost emise de Comisia de Contestații, respectiv de Casa de Pensii Sectorială a MAI, ci nu de IPJ Mehedinți.
Contestatorul a formulat răspuns la această întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției invocate, arătând că potrivit art.62 din Legea 223/2015, intimatul IPJ are obligația de a primi cererile și de a întocmi dosarul de pensie, iar potrivit art.63 alin.3 lit.a) din aceiași lege, Casa Sectorială de Pensii emite decizia de pensionare.
Intimata CPS a MAI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că la data de 04.04.2016 s-a primit dosarul de pensionare al contestatorului înregistrat sub nr. 643005/2016, dosar constituit ca urmare a cererii nr. 23773/16.02.2016 întemeiată pe dispozițiile art. 18 din Legea 223/2015.
Raportat la dispozițiile art. 18 alin.1 din Legea 223/2015, care reglementează condițiile acordării pensiei de serviciu anticipată parțiale militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special, intimata a arătat că contestatorul nu îndeplinește condițiile de acordare a pensiei, deoarece nu mai avea calitatea cerută de temeiul juridic pe care se fundamentează cererea de pensie, respectiv aceea de militar, polițist sau funcționar public cu statut special la data solicitării pensiei.
Potrivit prevederilor art. 16 și art.19 din Legea 223/2015, contestatorul va putea beneficia de pensie la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă, prevăzută de Legea 263/2010, care în cazul contestatorului năsut la data de 03.09.1969 este de 59 de ani și 10 luni.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata CPS prin care a reluat și completat motivele de fapt expuse prin cererea introductivă, susținând că urmare a interpretării eronate a dispozițiilor legale de către intimată, se ajunge la situația în care persoanele care au beneficiat de pensie în baza Legii 263/2010 să beneficieze de prevederile Legii 223/2015 (art.110), iar persoanele trecute în rezervă anterior adoptării Legii 223/2015 să nu beneficieze de acest drept, deși la art.2 lit.a) și b) din lege se prevede un singur sistem militar de pensii pentru toți participanții la acesta, precum și egalitatea tuturor participanților la acest sistem, cu excluderea oricărei discriminări, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
De asemenea, a invocat principiile prevăzute în art.2 din Legea nr.223/2015, respectiv principiile unicității, egalității, imprescriptibilității, incesibilității, autonomiei și a recunoștinței.
A mai susținut că dreptul la pensie așa cum a statuat CEDO și CJUE este un drept patrimonial, iar lezarea acestuia constituie o privare de proprietate în sensul art.1 din Protocolul 1 al CEDO, dar și o discriminare în sensul art.1 din Protocolul 12 ( cauza Bunchen versus Cehia , cauza Stubbings ș.a. versus Marea Britanie, hotărârea Kjartan Asmundssons versus Islanda ).
Prin cererea de chemare în judecată și prin notele scrise depuse la dosar, contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin.1 din Legea nr. 223/2015 cu privire la sintagma "în activitate";, arătând că se încalcă dispozițiile art. 15 alin.2, art. 16 alin.1 si art. 47 alin.2 din Constituție.
În motivarea excepției s-a arătat că în condițiile în care această lege retroactivează doar pentru o categorie de contributori la sistemul de pensii militare, iar nu și pentru cei trecuți în rezervă anterior intrării in vigoare, se face o discriminare interzisă de art. 15 alin.2 din Constituție.
Orice cetățean care a respectat disp. art.56 din Constituție are dreptul la pensie.
Întrucât această lege se aplică persoanelor care au deja calitatea de pensionari, însă nu se aplică și celor trecuți în rezervă anterior intrării în vigoare a acestei legi, contestatorul a apreciat că sintagma "în activitate"; este în contradicție cu prevederile art. 15 alin.2 din Constituția României.
Contestatorul a mai arătat că pentru militarii, polițiștii, etc. trecuți în rezervă imediat după intrarea in vigoare a Legii nr. 223/2015 în condiții similare cu ale sale, se poate acorda pensie, fiind evident că se încalcă prevederile art. 16 alin.1 din Constituția României, text care prevede că toți cetățenii sunt egali în fața legii, a autorităților publice, fără privilegii si discriminări.
În cazul său, s-a recurs la interpretarea trunchiată a dispozițiilor legale, cu consecința consfințirii unor discriminări între categoriile de contributori la sistemul militar de pensii, activi sau rezerviști.
Datorită interpretării izolate a legii, a arătat că se ajunge în situația în care persoanele care au beneficiat de pensie în baza Legii nr. 263/2010, să beneficieze de prevederile Legii nr. 223/2015, însă persoanele care au fost trecute în rezervă înainte de adoptarea Legii nr. 223/2015, să nu beneficieze de acest drept, deși la art. 2 lit.a) și b) se prevede un singur sistem militar de pensii pentru toți participanții la acesta, precum și egalitatea tuturor participanților la acest sistem.
Contestatorul a mai arătat că prin art. 47 alin.2 din Constituție s-a statuat cu titlu de drept fundamental, dreptul la pensie, situație în care acest drept nu poate fi limitat, restrâns, neacordat sau diminuat, în cazul său fiind încălcarea dreptului prin neacordare, deși a contribuit la sistemul public de pensii militare la fel ca alți contributori/polițiști sau militari, situație în care ar trebuie să se aplice principiile unicității, egalității și recunoștinței.
De asemenea, contestatorul a invocat deciziile nr. 872/2010 și nr. 874/2010 ale Curții Constituționale prin care s-a statuat că dreptul la pensie este garantat de stat, având la bază principiul contributivității, astfel încât " persoana care a realizat venituri și a plătit contribuția sa la bugetul asigurărilor sociale de stat este îndreptățită să beneficieze de o pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieții";.
În concluzie, contestatorul a arătat că în calitatea sa de polițist cu grad de profesional plutonier adjutant (R) decorat cu semnul onorific "În Serviciul Patriei"; pentru 15 ani de activitate în profesie, a avut o vechime în serviciu de 19 ani, 2 luni și 12 zile și o vechime cumulată de 32 ani, 6 luni și 28 zile, vechimea efectivă de 24 ani, 6 luni și 28 zile, perioadă în care a contribuit la sistemul militar de pensie, însă nu beneficiază de dreptul de pensie pentru că pârâta interpretează legea în mod discriminatoriu.
Față de motivele arătate, în baza dispozițiilor art.29 alin.4 din Legea 47/1992 contestatorul a solicitat sesizarea instanței de control constituțional.
Prin încheierea de ședință din data de 12.12.2016, Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul aceluiași tribunal.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin încheierea din data de 26.01.2017, la solicitarea avocatului contestatorului, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată și a CC din cadrul CPS a MAI, având în vedere că se contestă și hotărârea nr.13767/13.07.2016 emisă de comisie.
Prin aceeași încheiere a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți, reținându-se că potrivit art.61 alin.3,4 din Legea nr.223/2015, cererea de pensionare se depune la Inspectoratul de Poliție, care, însoțită de actele doveditoare, o înaintează Casei Sectoriale de Pensii.
În art.64 din aceeași lege se prevede că "admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa de pensii sectorială….";.
Având în vedere actele care se contestă în cauză - hotărârea nr.13767/13.07.2016 emisă de Comisia de Contestații din cadrul MAI și decizia nr.180981/07.06.2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială, s-a apreciat că excepția invocată de intimat este întemeiată.
Intimata CCP din cadrul MAI a formulat întâmpinare prin care a arătat că, față de dispozițiile art.7 alin.4,5 din OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea MAI și art.16 alin.1, art.4 alin.1, art.18 din Instrucțiunile MAI nr. 1111/2005 privind activitatea de asistență juridică în MAI, art.1 din Ordinul MAI nr.100/2011 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Direcției Generale Juridice, s-a arătat că această Direcție este împuternicită să reprezinte și să angajeze MAI în raporturile cu instanțele de judecată, astfel că, CCP din cadrul MAI nu poate sta în instanță în nume propriu, ci prin Direcția Generală Juridică.
Pe fondul cauzei a arătat că achiesează la motivele invocate prin întâmpinare de către CPS a MAI.
Față de motivele arătate prin întâmpinarea depusă de intimata Comisia de Contestații a MAI, instanța a dispus conceptarea și citarea corectă a acesteia, respectiv Comisia de Contestații Pensii prin Direcția Generală Juridică a MAI.
Prin încheierea din data de 27.02.2017 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.18 din Legea nr.223/2015 cu trimitere la sintagma "în activitate", deoarece încalcă dispozițiile art.15 al.2, art.16 al.1 și art.47 al.2 din Constituție.
Analizând contestația în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Contestatorul FIMO a fost angajat al IPJ M și a desfășurat activitate ca agent șef de poliție, iar la data de 05.03.2012 raporturile de serviciu au încetat la cererea acestuia, conform dispoziției nr.3034/29.02.2012 emisă de șeful IPJ M.
La data de 17.02.2016 contestatorul a formulat cerere pentru acordarea pensiei anticipate parțiale, conform art.18 din Legea nr.223/2015, cererea fiind înregistrată sub nr.324745/17.02.2016 la IPJ M.
Prin decizia nr.180918/16.06.2016 a fost respinsă cererea de pensionare formulată de contestator, reținându-se că la data formulării cererii pentru acordarea pensiei anticipate parțiale, nu mai avea calitatea de militar, polițist sau funcționar public cu statut special în activitate, condiție prevăzută de art.18 din Legea nr.223/2015.
Această decizie a fost contestată de către contestator, iar prin hotărârea nr.13767/13.07.2016 CC din cadrul MAI a respins contestația.
În cauza dedusă judecății se contestă hotărârea nr.13767/13.07.2016 și decizia nr. 180918/07.06.2016, solicitându-se anularea hotărârii nr.13767/13.07.2016 emisă de CC și obligarea intimatei CPS a MAI la emiterea deciziei de acordare a pensiei anticipate parțiale, potrivit Legii 223/2015, începând cu data de 16.02.2016.
Analizând solicitările contestatorului, instanța reține că acesta a avut calitatea de polițist până la data de 05.03.2012, când raporturile de serviciu au încetat, conform dispoziției nr.3034/29.02.2012 a șefului IPJ M.
La data formulării cererii de pensionare -17.02.2016 acesta avea vârsta de 46 de ani și 7 luni și o vechime cumulată de 32 ani, 6 luni și 28 de zile din care vechime efectivă de 24 ani, 6 luni și 28 zile, vechime în serviciu de 19 ani, 2 luni și 12 zile.
Legea nr.223/2015 reglementează pensiile militare de stat, iar în art.15 se prevede că "Pensia de serviciu poate fi: a) pentru limită de vârstă; b) anticipată; c) anticipată parțială.";
Potrivit art.18 al. 1 din Legea 223/2015 " Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parțială militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin 10 ani vechime în serviciu, și care se află în una dintre următoarele situații:
a) sunt trecuți în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale;
b) sunt trecuți în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.";
Din interpretarea acestui text de lege, rezultă condițiile de acordare a pensiei de serviciu anticipate parțiale militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special, condiția de bază fiind ca solicitantul să fie în activitate la data formulării cererii de pensionare, condiție, care, în cazul contestatorului nu era îndeplinită, deoarece raporturile de serviciu cu IPJ M au încetat la cererea acestuia, la data de 05.03.2012.
Față de dispozițiile art.18 alin.1 din Legea nr.223/2015, instanța reține că este la aprecierea legiuitorului prevederea condițiilor și criteriilor care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiția de a nu încălca exigențele constituționale ce rezultă din prevederile constituționale aplicabile.
În raport de această dispoziție legală, tribunalul reține că legiuitorul este liber să stabilească în ce condiții se acordă dreptul la pensie, baza și cuantumul pensiei în raport cu situația concretă a fiecărui titular.
Atât din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și din cea a Curții Constituționale se desprinde ideea unei libertăți de apreciere a legiuitorului în reglementarea măsurilor ce vizează domeniul pensiilor, respectiv în a determina oportunitatea și intensitatea acestora (Deciziile Curții Constituționale nr. 1612/2010, nr. 95/2012 sau Hotărârile CEDO din 8 decembrie 2009 și din 2 februarie 2010 pronunțate în cauzele Wieczorek împotriva Poloniei și Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei).
În art.15 din Legea nr.223/2015 sunt prevăzute categoriile de pensii de serviciu (pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parțială) de care pot beneficia polițiștii.
Prin urmare, pentru deschiderea dreptului la pensie, legiuitorul a prevăzut, de principiu, existența unui stagiu de cotizare minim sau complet, după caz, precum și o vârstă standard de pensionare. Îndeplinirea cumulativă, potrivit specificului fiecărui tip de pensie, a celor două condiții impuse, dă naștere dreptului persoanei în cauză să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parțială.
În privința neretroactivității unor prevederi legale din legislația privind pensiile, de asemenea, Curtea Constituțională a statuat că "un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi " ( Decizia nr. 784/2010) .
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, condițiile de exercitare a dreptului la pensie și la alte forme de asistență socială se stabilesc prin lege și prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislația în materie, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin.2 din Constituție ( Decizia nr. 990/2009).
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că este constituțional ca legiuitorul să prevadă că dreptul la pensie se acordă numai personalului "în activitate";, deoarece acesta este un beneficiu pentru a recompensa munca depusă într-un anumit domeniu, în cazul de față militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, condițiile acordării pensiei de serviciu fiind expres și limitativ prevăzute în art.18 alin.1 din Legea nr.223/2015.
Prin excluderea persoanelor care au făcut parte din sistem, însă nu mai au calitatea de militari, polițiști și funcționari publici cu statut special la data intrării in vigoare si a îndeplinirii condițiilor de pensionare prevăzute de Legea 223/2015, nu se încalcă prevederile Constituției României sau ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum a susținut contestatorul, deoarece stagiul de cotizare realizat de acesta poate fi valorificat în sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 263/2010.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, se apreciază că este neîntemeiată contestația, urmând să fie respinsă.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr.1589 din 15.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestator.
| ← Salarizare. Jurisprudență Salarizare | Contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.... → |
|---|
