Dreptul muncii. Jurisprudență Contracte de muncă; Salarizare

Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 262 din data de 26.04.2016

Decontarea sumelor de transport de la domiciliu la locul de muncă pentru cadrele didactice s-a făcut în baza unor prevederi din contractul colectiv de muncă, care nu erau în vigoare la momentul efectuării transportului.

Legea nr. 124/2014 nu este aplicabilă în cauză, deoarece ea se referă la exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.

Veniturile solicitate a se restitui nu sunt venituri de natură salarială, ci cheltuieli încasate necuvenit de către salariat, fără temei legal.

Decizia civilă nr. 262/26.04.2016 a Curții de Apel Galați

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 742/121/2015, reclamanta Școala Gimnazială "A.M."; - structurile Școala Gimnazială nr. … și Școala Gimnazială nr. … P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S.V., R.M.S., L. L. C., G. M. și M. A. restituirea sumelor încasate cu titlu de "cheltuieli de navetă la și de la locul de muncă"; și "cheltuieli pentru transport căi ferate"; în perioada noiembrie 2011 - decembrie 2013, plata dobânzilor legale aferente acestor sume, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a învederat că, în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi Galați s-a constatat că pârâții în perioada octombrie 2011 - decembrie 2013 au încasat necuvenit sume de bani, reprezentând "decontare pentru navetă la și de la locul de muncă"; și pentru "transport căi ferate";.

Prin Decizia nr. 82/07.11.2014 a dispus recuperarea stabilirea prejudiciului creat prin plata nelegală, la care se adaugă beneficiile legale nerealizate și recuperarea acestuia, având în vedere că plățile s-au făcut fără bază legală.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 256 din Codul muncii.

2. Întâmpinarea formulată de pârâți

Legal citați, pârâții S.V., R.M.S., G.M. și M.A. prin reprezentant Sindicatul au formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate pe perioada octombrie 2011 - februarie 2012, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Au precizat că potrivit disp. art. 48 din CCM "personalul din învățământ care își desfășoară activitatea în altă localitate decât localitatea unde are domiciliul sau reședința, i se decontează de către consiliul local în cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, cheltuielile de navetă la și de la locul de muncă conform Legii nr. 1/2011 a Educației Naționale - art. 105 și art. 276.

Au mai susținut că potrivit disp. art. 47 din CCM "unitatea de învățământ este obligată să deconteze cadrelor didactice 50% din contravaloarea a 6 călătorii dus-întorc pe toate mijloacele de transport feroviar, pe linii interne, indiferent de data și ziua la care s-a efectuat călătoria";.

De asemenea, au arătat că prin apariția Legii nr. 84/2012 și a Legii nr. 124/2014, sunt exonerați de la plată.

Pârâta L.L.C. prin întâmpinare a învederat că drepturile bănești au fost încasate în temeiul contractului colectiv de muncă, acesta fiind o convenție încheiată în formă scrisă între părți prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.

În drept a invocat disp. art. 205 și urm. din NCPC, art. 55 din CCMUNSAIP, art. 55 din CCM la nivel de unitate, art. 229 alin. (1) din Codul muncii, art. 133 și art. 148 din Legea nr. 62/2011 și art. art. 41 alin. (5) din Constituție.

3. Sentința civilă nr.1454/23.12.2015 pronunțată de Tribunalul Galați

Prin sentința civilă nr. 1454/23.12.2015 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant Școala Gimnazială "A.M."; - structurile Școala Gimnazială nr. … și Școala Gimnazială nr. … P., în contradictoriu cu pârâții S.V., R.M.S., L.L.C., G.M. și M.A.

Prin încheierea din 13 octombrie 2015, instanța, având în vedere disp. art. 268 lit.";c"; din Codul muncii a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile până la data de 20.02.2012.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză prima instanță a reținut următoarele:

Conform Notei de Constatare întocmită de către Camera de Conturi a Județului Galați din data de 10.10.2014, pârâții ar fi încasat necuvenit sume cu titlu de cheltuieli pentru "navetă la și de la locul de muncă"; și cheltuieli pentru "transport căi ferate";.

Potrivit disp. art. 105 lit. "f"; din Legea nr. 1/2011 "Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinație, pentru cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii.";

De asemenea, potrivit disp. art. 276 din același act normativ "Personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii";.

Prin Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar din anul 2012, s-a prevăzut la art. 55(1) că Unitățile/instituțiile menționate în Anexa nr. 4 sunt obligate să prevadă în proiectele de buget sumele necesare pentru acordarea celor 6 călătorii/an dus-întors pe mijloacele de transport feroviare, pe linii interne, cu reducere de 50% pentru personalul din învățământ, în condițiile legii. Modalitățile de decontare se vor stabili prin contractele colective încheiate la nivelul unităților/instituțiilor prevăzute în Anexa nr. 4.

Având în vedere aceste dispoziții legale, la nivelul reclamantei Școala Gimnazială s-a încheiat actul adițional nr. 132/05.04.2012 la contractul colectiv de muncă care la art. 49 prevede că "(1)personalul din învățământ care își desfășoare activitatea în altă localitate decât localitatea unde are domiciliul sau reședința i se decontează, de către consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, cheltuielile de navetă la și de la locul de muncă conform art. 105 și art. 276 din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale. (2) În cazul în care nu există mijloace de transport în comun pentru localitățile prevăzute la alin. (1), angajatorul se obligă să asigure transportul salariaților cu microbuzele care realizează transportul elevilor, pe rutele de transport al elevilor și în limitele locurilor disponibile. (3) În cazul în care transportul nu se poate asigura nici cu ajutorul microbuzelor școlare, se va deconta transportul salariaților din învățământ la și de la locul de muncă inclusiv cu autoturismul. În această situație se va deconta echivalentul a 7,5 l de combustibil la 100 km. Parcurși. (4) Dacă salariatul preferă să facă naveta cu autoturismul, chiar dacă există mijloace de transport în comun, i se deconta o sumă echivalentă cu cea care s-ar fi decontat în condițiile utilizării transportului în comun pe ruta respectivă. (5) Decontarea se va face fie prin prezentarea biletelor sau a abonamentului pe ruta de navetă, fie prin prezentarea pontajului lunar de către conducerea unității de învățământ la finanțator";.

Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă (art. 229 alin. (1) din Codul muncii).

Scopul încheierii de astfel de contracte este promovarea unor relații de muncă echitabile, de natură să asigure protecția socială a salariaților, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă, ori evitarea declanșării grevelor. Importanța contractului colectiv de muncă este relevată în primul rând de influența sa asupra dreptului muncii.

După încheierea și intrarea lui în vigoare, contractul colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante. Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de cele două părți.

Astfel, instanța reține că sumele au fost încasate de către pârâți în baza unor dispoziții legale.

Mai mult, în luna septembrie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Prin art. 1 din actul normativ indicat, se stabilește că prezenta lege se aplică personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare;

iar art. 2 alin. 1 stabilește că se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând veniturile de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Instanța constată că prin dispozițiile legale invocate se instituie o amnistie fiscală în favoarea personalului din sectorul bugetar.

Cum pârâții au avut calitatea de salariați din sectorul bugetar și au primit drepturi bănești în baza Legii nr. 1/2011 și a contractelor colective de muncă, instanța apreciază că aceștia se încadrează în categoria prevăzută de legea anterior menționată.

Ca urmare, sumele încasate de către pârâți în perioada noiembrie 2011 - decembrie 2013, respectiv octombrie 2011 - decembrie 2013 intră sub incidența dispozițiilor legale de amnistie fiscală anterior analizate.

Referitor la angajamentele de plată ale pârâților, instanța a apreciat că prin prisma dispozițiilor Codului Muncii acestea nu constituie titluri executorii.

4. Apelul declarat de reclamantă

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Școala Gimnazială "AM"; P., structurile Școala Gimnazială nr. … și Școala Gimnazială nr. … P., criticând soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică.

1. În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea pentru pârâtul S.V. având în vedere faptul că acesta făcea parte din personalul didactic auxiliar, iar potrivit art. 105 alin. 2 lit. f Legea nr. 1/2011, cheltuielile pentru navetă se decontau doar cadrelor didactice. Pârâtul S.V. este administrator financiar (contabil) și se încadrează în personalul didactic auxiliar.

Actul adițional la contractul colectiv de muncă nr. 132/5.04.2012 vizează o perioadă ulterioară celei pentru care s-a stabilit de către Curtea de Conturi că pârâții au încasat necuvenit sumele pentru cheltuieli cu "naveta la și de la locul de muncă";, respectiv perioada 06.04.2014 - 06.04.2015.

2. Greșit a reținut instanța că pârâții R.M.S., L.L.C., G.M. și M.A. au încasat cheltuielile de transport în baza unor dispoziții legale.

Articolul 48 din CCM care dispune decontarea cheltuielilor de transport face trimitere la Legea nr. 283/2011 art. 19. Aceste dispoziții însă nu sunt aplicabile personalului din învățământ, ci altor categorii de persoane, astfel încât pârâții au încasat necuvenit aceste sume, așa cum corect a stabilit și Curtea de Conturi.

3. Legea nr. 124/2014 a fost eronat aplicată. Prevederile acestei legi se referă la aprobarea exonerării de la plată pentru sumele reprezentând veniturile salariale pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.

S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sumelor următoare: S.V. - 2.297,97 lei; R.M.S. - 357,06 lei; L.L.C. - 241,56 lei; G.M. - 120,63 lei; M.A. - 43,40 lei, reprezentând prejudiciu cauzat apelantei prin primirea/încasarea unor sume de bani necuvenite, cu titlu de cheltuieli pentru navetă la și de la locul de muncă și cheltuieli pentru transport căi ferate, în perioada 20.02.2012 - decembrie 2013, precum și obligarea pârâților la plata foloaselor necuvenite și a dobânzilor legale, actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.

5. Considerentele deciziei instanței de apel

În perioada noiembrie 2011 - decembrie 2013 reclamanta a decontat transportul cadrelor didactice în baza unui act adițional la contractul colectiv de muncă nr. 132/05.04.2012 care prevedea la art. 48 "Unitatea de învățământ este obligată să prevadă în proiectele de buget sumele necesare pentru acordarea celor 6 călătorii/an dus-întors pe toate mijloacele de transport feroviar, pe linii interne cu reducerea de 50% pentru personalul din învățământ, indiferent de data și ziua la care s-a efectuat călătoria, în condițiile Legii nr. 283/14.12.2011 art. 19";. Dispozițiile Legii nr. 283/14.12.2011 nu sunt aplicabile cadrelor didactice sau personalului din învățământ.

Actul adițional la CCM nr. 132/5.04.2014 conform art. 1 prelungește durata și modifică o parte a contractului colectiv de muncă pentru o perioadă de 12 luni, conform art. 141 alin.2 Legea nr. 62/2011, Legea Dialogului Social de la 6.04.2014 până la 06.04.2015.

Prin urmare, acest act adițional este valabil începând cu data de 6.04.2014 și până la 6.04.2015, iar perioada vizată în acțiune pentru care s-au făcut decontări privind transportul se referă la perioada noiembrie 2011- decembrie 2013. Rezultă că nu poate constitui temei pentru acordarea decontărilor sumelor de transport actul adițional care este ulterior acestei perioade.

Curtea concluzionează că nu există nicio dispoziție legală care să justifice acordarea pentru pârâți a acestor cheltuieli.

Legea nr. 124/2014 nu este aplicabilă în cauză deoarece ea se referă la exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, iar art. 1 stabilește că prezenta lege se aplică personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a considerat greșit că veniturile solicitate sunt venituri de natură salarială, ele sunt cheltuieli încasate necuvenit de salariat, fără temei legal.

Pentru aceste considerente, conform art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamanta Școala Gimnazială P, structurile Școala Gimnazială nr. … și Școala Gimnazială nr. … P., împotriva sentinței civile nr. 1454/23.12.2015 a Tribunalului Galați pe care o va schimba în parte, în sensul că:

Va admite în parte acțiunea formulată și, în consecință, obligă pârâții să plătească reclamantei cu titlu de sume încasate necuvenit în perioada 21.02.2012 - decembrie 2013, după cum urmează:

- S.V. - 2297,97 lei; R.M.S - 357,06 lei; L.L.C. - 241,56 lei; G.M. - 120,63 lei; M.A. - 43,40 lei.

Va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat în apel.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Dreptul muncii. Jurisprudență Contracte de muncă; Salarizare