Obligativitatea remunerării exercitării atribuţiilor trasate prin decizii zilnice şi nu prin împuterniciri emise în temeiul legii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 743 din data de 26.05.2016
Potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 - "Ofițerii pot fi împuterniciți în funcții de conducere în unitatea în care sunt încadrați sau în care au fost detașați. Împuternicirea pe funcție se poate face pentru o perioadă de maximum 6 luni și se poate prelungi, cu acordul scris al acestora, potrivit competențelor, cu încă 6 luni. Ofițerii beneficiază pe perioada respectivă de salariul pentru funcția în care sunt împuterniciți și de indemnizația de conducere corespunzătoare funcției respective. Ofițerii împuterniciți își mențin salariile pentru funcția îndeplinită și indemnizațiile de conducere avute anterior, dacă acestea sunt mai mari decât cele ale funcției pe care sunt împuterniciți."
În raport de prevederile legale arătate mai sus, desemnarea reclamantului prin decizia zilnică de unitate să îndeplinească temporar atribuțiile corespunzătoare funcției de șef serviciu aplicare regim, respectiv director adjunct penitenciar, are caracterul unei împuterniciri într-o funcție de conducere prevăzută de art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 - și beneficiază, în consecință, de salariul și indemnizația de conducere pentru funcția respectivă.
Împrejurarea că în fapt reclamantului nu i s-a emis o decizie de către directorul general al ANP nu este culpa acestuia. Reclamantul era obligat să respecte dispozițiile date de conducătorul ierarhic, în contextul art. 48 lit. j din Legea nr. 293/2004, iar unei astfel de îndatoriri îi corespunde obligația corelativă a unității de a achita drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată.
Decizia nr. 743/26 mai 2016 a Curții de Apel Galați
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul B. la data de 31.08.2015 sub nr. /113/2014, reclamantul A.M. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul B. a solicitat obligarea acestuia la plata diferențelor de drepturi salariale la care avea dreptul pentru funcția ocupata de Sef Serviciu Aplicare Regim pentru perioada 27.08-2012-13.12.2013 - respectiv coeficient de ierarhizare, indemnizație de conducere specifică și sporuri raportate la funcția îndeplinită și la plata diferențelor de drepturi salariale la care avea dreptul pentru funcția ocupata de Director Adjunct SDRP pentru perioada 12.09.2012 -31.10.2013 - respectiv coeficient de ierarhizare/indemnizație de conducere specifică și sporuri raportate la funcția îndeplinită, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arată că este încadrat in cadrul unității pârâte în funcția de ofițer principal-aplicare regim și în perioada indicată a îndeplinit ca urmare a deciziei emise de directorul unității atribuțiile postului de Șef serviciu Aplicare Regim, respectiv Director adjunct SDRP, pentru perioadele indicate astfel: pentru funcția de Șef serviciu Aplicare Regim activitatea s-a desfășurat ca urmare a emiterii unei decizii zilnice a directorului unității în perioadele 27.08.31.08.2012, 10.09-11.09.2012; 13.09.-14.09.2012; 17.09.-18.09.2012; 20.09-21.09.2012; 24.09-25.09.2012; 01.10-5.10.2012; 23.10-14.01.2013; 28.06-17.07.2013; 18.11.2013; 12.-13.12.2012, iar pentru funcția de Director SDRP parata a emis decizii zilnice în perioadele 12.09.2012; 06.10-17.10.2012; 16.09.2012; 17.09-25.09.2012; 26.09-27.09.2013; 16.10-17.10; 21.10.2013; 31.10.2013.
În conformitate cu prevederile art. 9 anexa 4 din Legea nr. 330/2009 și art.VII din Legea nr. 284/2010, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, care îndeplinesc prin împuternicire atribuțiile funcțiilor prevăzute cu solda/salariul de comanda, beneficiază in perioada împuternicirii de solda de funcție, respectiv de salariul de funcție si de solda/salariul de comanda corespunzător funcției in care sunt împuterniciți.
Pârâta i-a comunicat că nu poate să beneficieze de drepturile salariale corespunzătoare funcției îndeplinită întrucât nu a avut împuternicire. Astfel, practica pârâtei este să eludeze legea emițând decizii zilnice și nu împuterniciri, înțelegând în acest mod să nu recompenseze în mod corespunzător activitatea lucrată.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 293/2004, ale Legii nr. 330/2009, ale Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 53/2003.
Prin sentința nr.792/2015 a Tribunalului B a fost admisă cererea formulată de reclamantul A.M. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul B.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale cuvenite pentru funcția de Șef Serviciu Aplicare Regim pentru perioadele precizate în petitul acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a preluat atribuțiile unor funcții de conducere prin decizie de zi pe unitate a directorului unității și, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile art. 55 alin. 3 din Legea nr. 293/2004 în sensul că nu a fost împuternicit în aceste funcții prin decizie emisă de directorul general al ANP, nu i-au fost acordate reclamantului salariul și indemnizația pentru funcția de conducere.
Într-adevăr, potrivit art. 5 lit. m din Ordinul MJ nr. 1662/C/2011 împuternicirea în funcții de conducere a ofițerilor prevăzuți la art. 4 intră în atribuțiile directorului general și nu a directorului unității, dar potrivit art. 55 alin. 3 din Legea nr. 293/2004 (forma în vigoare la data de 13.12.2013). Ofițerii pot fi împuterniciți în funcții de conducere în unitatea în care sunt încadrați sau în care au fost detașați. Împuternicirea pe funcție se poate face pentru o perioadă de maximum 6 (șase) luni și se poate prelungi, cu acordul scris al acestora, potrivit competențelor, cu încă 6 (șase) luni. Ofițerii beneficiază pe perioada respectivă de salariul pentru funcția în care sunt împuterniciți și de indemnizația de conducere corespunzătoare funcției respective și potrivit art. 9 din cap. II Anexa VII la Legea nr. 284/2010. Cadrele militare în activitate, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, care îndeplinesc, prin împuternicire, atribuțiile funcțiilor prevăzute cu solda/salariul de comandă, beneficiază, pe perioada împuternicirii, de solda de funcție, respectiv de salariul de funcție și de solda/salariul de comandă corespunzător funcțiilor în care sunt împuternicite.
Rezultă din aceste dispoziții legale că, deși împuternicirea în funcțiile de conducere ocupate de reclamant trebuia să fie dată de directorul general, reclamantul are dreptul la salariul de funcție corespunzător, întrucât nu se poate reține culpa sa în faptul că împuternicirea nu a fost dată potrivit legii. Astfel, el era obligat să respecte ordinele primite de la directorul unității, inclusiv deciziile de zi pe unitate.
În plus, din dispozițiile art. 159 din Codul muncii conform cărora Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat (…), (2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, instanța reține că munca prestată trebuie remunerată, iar reclamantul a îndeplinit atribuțiile specifice unor funcții de conducere, trebuind să fie remunerat corespunzător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Penitenciarul B, criticând-o sub aspectul aplicării greșite a normelor de drept material, motiv de recurs prev.de art.488 pct.8 c.pr.civ.
În motivarea recursului, a arătat următoarele:
Conform dispozițiilor Legii nr. 293/2004, atribuțiile unui post de conducere vacant (în cazul în care acesta nu poate fi ocupat prin concurs din sursa internă/externă, mutarea/detașarea persoanelor din alte unități subordonate ANP care îndeplinesc condițiile de ocupare ale postului) pot fi exercitate în baza deciziei de împuternicire emisă de directorul general ANP, în condițiile art. 55 alin. 3 din Legea nr. 293/2004 sau prin preluarea atribuțiilor funcției în baza deciziei zilnice pe unitate emise de directorul unității, cu avizul structurii de specialitate din ANP, în temeiul art. 7 lit. n) din OMJ nr 1662/C/2011.
Conform art. 7 lit. n) din OMJ nr 1662/C/2011, directorul de unitate are în competență stabilirea atribuțiilor și competentelor profesionale pentru personalul din unitate, cu excepția celor pentru directorul unității.
Potrivit art. 55 alin. 3 din Legea nr. 293/2004, "Ofițerii pot fi împuterniciți în funcții de conducere în unitatea în care sunt încadrați sau în care au fost detașați. Împuternicirea pe funcție se poate face pentru o perioadă de maximum 6 (șase) luni și se poate prelungi, cu acordul scris al acestora, potrivit competențelor, cu încă 6 (șase) luni. Ofițerii beneficiază pe perioada respectivă de salariul pentru funcția în care sunt împuterniciți și de indemnizația de conducere corespunzătoare funcției respective";.
Conform art. 9 din Anexa VII din Legea nr. 284/2010, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, care îndeplinesc, prin împuternicire, atribuțiile funcțiilor prevăzute cu solda/salariul de comandă, beneficiază, pe perioada împuternicirii, de solda de funcție, respectiv de salariul de funcție și de solda/salariul de comandă corespunzător funcțiilor în care sunt împuternicite.
Pentru perioadele în care reclamantul a îndeplinit atribuțiile funcțiilor de Sef serviciu aplicare regim și Director adjunct SDRP in baza deciziei zilnice pe unitate a directorului Penitenciarului B. nu au fost indeplinite condițiile cerute de art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 si, prin urmare, nu avea dreptul sa beneficieze de salariul si indemnizația pentru funcția de conducere.
Potrivit prevederilor art.5 lit. m), raportat la art. 4 din Ordinul M.J. nr.1662/C/2011 pentru aprobarea Competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului justiției, directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor și directorilor unităților subordonate acesteia, directorul general al A.N.P. deține competența de a dispune "împuternicirea în funcții de conducere a ofițerilor prevăzuți la art. 4, în condițiile legii";.
Astfel, instanța de fond nu a observat că prin OMJ nr. 1662/C/2011 sunt stabilite în sarcina directorului de unitate anumite competențe pe care acesta le exercită în conformitate și cu alte dispoziții legale în vigoare, cu forța juridica superioară, respectiv prevederile Legii nr. 293/2004 și a Legii nr. 284/2010.
Totodată, reclamantul, prin cererea adresată instituției și înregistrata sub nr. G /PBBR la data 11.06.2015 a solicitat plata drepturilor bănești care fac obiectul prezentei acțiuni.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 31.08.2015, astfel că aceasta nu a fost depusă în termenul de 6 luni de la data punerii în întârziere; prin urmare, în cauză nu mai pot fi incidente prevederile art. 2540 Cod civil.
Deși în considerentele hotărârii se face vorbire de invocarea excepției prescripției extinctive de către pârâtă, în dispozitivul hotărârii nu se mai menționează nimic despre aceasta.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii formulate.
Intimatul reclamant a depus la dosar note de concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat în esență că susținerea recurentei pârâte precum că acesta nu poate să beneficieze de drepturile salariale corespunzătoare funcției îndeplinită întrucât nu a avut împuternicire sunt de natură a acoperi practica pârâtei care înțelege să eludeze legea emițând decizii zilnice și nu împuterniciri, înțelegând în acest mod să nu recompenseze în mod corespunzător activitatea lucrată.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și că nu există motive de reformare a hotărârii atacate.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor - "Numirea și eliberarea din funcție, precum și celelalte modificări ale raporturilor de serviciu pentru funcțiile de director general, director general adjunct și director în sistemul administrației penitenciare se dispun prin ordin al ministrului justiției și libertăților cetățenești. Pentru celelalte funcții de conducere, precum și pentru funcțiile de execuție din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile de penitenciare, se dispun, după caz, prin decizie a directorului general sau a directorilor unităților de penitenciare, potrivit competențelor legale".
Potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 - "Ofițerii pot fi împuterniciți în funcții de conducere în unitatea în care sunt încadrați sau în care au fost detașați. Împuternicirea pe funcție se poate face pentru o perioadă de maximum 6 luni și se poate prelungi, cu acordul scris al acestora, potrivit competențelor, cu încă 6 luni. Ofițerii beneficiază pe perioada respectivă de salariul pentru funcția în care sunt împuterniciți și de indemnizația de conducere corespunzătoare funcției respective. Ofițerii împuterniciți își mențin salariile pentru funcția îndeplinită și indemnizațiile de conducere avute anterior, dacă acestea sunt mai mari decât cele ale funcției pe care sunt împuterniciți."
Curtea apreciază că în raport de prevederile legale arătate mai sus, desemnarea reclamantului prin decizia zilnică de unitate să îndeplinească temporar atribuțiile corespunzătoare funcției de șef serviciu aplicare regim, respectiv director adjunct penitenciar, are caracterul unei împuterniciri într-o funcție de conducere prevăzută de art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 - și beneficiază, în consecință, de salariul și indemnizația de conducere pentru funcția respectivă.
Împrejurarea că în fapt reclamantului nu i s-a emis o decizie de către directorul general al ANP nu este culpa acestuia. Reclamantul era obligat să respecte dispozițiile date de conducătorul ierarhic, în contextul art. 48 lit.j din Legea nr. 293/2004, iar unei astfel de îndatoriri îi corespunde obligația corelativă a unității de a achita drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată.
Totodată, având în vedere perioadele pentru care s-a solicitat plata diferențelor de drepturi salariale, data cererii prealabile nr.G 28239/PBBR din 11.06.2015, prin care s-a solicitat plata drepturilor bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni și data introducerii acțiunii la instanță, 27.08.2015, conform datei de pe plicul depus la poștă, Curtea apreciază că termenul de prescripție prevăzut de lege nu a fost depășit, astfel că nu pot fi reținute nici aceste argumente ale recurentului.
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu art. 496 C.pr.civ., recursul declarat de pârât este nefondat și se impune a fi respins ca atare.
| ← Contestaţie formulată împotriva deciziei casei judeţene de... | Conflict de muncă. notificarea salariatului privind... → |
|---|
