Drepturi salariale. spor pentru muncă în ture vs. spor de noapte. tichete de masă

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă civilă nr. 403/A din data de 21.06.2016

Art. 8 alin 4 din OUG 83/2014 stabilește că în anul 2015 nu se acordă tichete de masă în instituțiile și autoritățile publice cu excepția celor finanțate din venituri proprii sau a unităților prevăzute de art. 93 alin 1ind.1 din Legea 95/2006.

Atât prin art. 4 Anexa II a Legii 330/2009 și prin actele normative ulterioare cât și prin art. 1 Capitolului II din Anexa III la Legea nr. 284/2010 membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză au avut vocație la calcularea și plata acestui spor.

Dispozițiile legale au caracter supletiv în sensul în care reglementează posibilitatea primirii sporului de 15% la salariul de bază în locul sporului de 25% pentru orele prestate efectiv în timpul nopții.

În situația concretă a reclamanților din această cauză, aceștia au parcurs etapele necesare îndeplinirii condițiilor legale în sensul în care au solicitat organizarea programului de lucru în ture sau schimburi și mai apoi au solicitat plata drepturilor salariale mai avantajoase.

Din modul de redactare a textului de lege (atât art. 4 Anexa II a Legii 330/2009 și prin actele normative ulterioare cât și prin art. 1 Capitolului II din Anexa III la Legea nr. 284/2010) instanța concluzionează că spre deosebire de alte sporuri salariale reglementate de legile unitare de salarizare acest spor, acordarea lui, presupune manifestarea de voință a angajaților, aceștia fiind singurii în măsură să aprecieze dacă plata sporului in discuție este mai avantajoasă.

 O.U.G. nr. 83/2014: art. 8 al. 4;

 Legea nr. 330/2009: art. 4, Anexa V;

 Legea nr. 284/2010: art. 1 cap. II, Anexa III.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș la data de x reclamantul Sindicatul Acord Tg. Mureș a solicitat, în numele și pe seama membrilor de sindicat xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș, obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente drepturilor bănești acordate membrilor de sindicat în baza hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea acestora și eșalonate la plată, dobânzi datorate reclamanților de la data introducerii cererii de chemare în judecată; obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2015 - 31.12.2015, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești echivalente neacordării sporului pentru munca în ture, în cuantum de 15% din salariul de bază, dacă plata acestuia este mai avantajoasă decât plata sporului de noapte, începând cu data de 01.06.2012 și în continuare, pe toată perioada în care reclamanții au raporturi de muncă cu pârâta, actualizarea despăgubirilor de mai sus în funcție de rata inflației, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Prin Sentința civilă nr. 166 din 09.02.2016 Tribunalul Mureș a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 22.07.2012.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamant în sensul în care a obligat pârâta: - la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 67/2010 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

- la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 1360/2012 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

- la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 1995/2010 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

- la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 111/2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

- la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 92/2012 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

- la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 509/2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

- la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 1862/2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

- la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 1279/2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

- la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 1096/2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

- la plata în favoarea fiecăruia dintre membrii de sindicat mai sus menționați care au fost reclamanți în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a dobânzii legale pentru sumele acordate prin Sentința civilă nr. 595/2013 pronunțată de Tribunalul Mureș, dobândă calculată începând cu data de 22.07.2012 și până la data plății integrale a debitelor.

Celelalte pretenții ale reclamantului au fost respinse, astfel:

- ca prescrise, pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 22.07.2012;

- ca neîntemeiate, restul pretențiilor.

Instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean Mureș Târgu-Mureș.

A obligat chematul în garanție Consiliul Județean Mureș să asigure în favoarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș sumele necesare achitării drepturilor bănești acordate membrilor de sindicat prin prezenta hotărâre.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile solicitate începând cu data scadenței drepturilor salariale și până la 22.07.2012., instanța a reținut că în favoarea membrilor de sindicat care au formulat acțiunea, au fost pronunțate o serie de hotărâri prin care li s-a recunoscut îndreptățirea (fiecăruia în măsura dispusă prin hotărârile judecătorești) la acordarea unor drepturi de natură salarială salariale, după cum urmează:

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată Sentința civilă nr. 67/2010;

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1360/2012;

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1995/2010;

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată Sentința civilă nr. 111/2011;

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată Sentința civilă nr. 92/2012;

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată civilă nr. 509/2011;

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1862/2011;

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1279/2011;

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1096/2011;

- în dosarul nr. xxx al Tribunalului Mureș a fost pronunțată Sentința civilă nr. 595/2013;

Cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii legale la debitele restante stabilite prin sentințele civile arătate mai sus are un caracter accesoriu față de cererile de obligare a pârâților la plata drepturilor bănești (fie și doar un rest al acestora, cum este cazul în speță). De aceea, instanța a apreciat că această cerere este supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, accesoriile drepturilor bănești putând fi solicitate în termenul în care puteau fi solicitate și drepturile bănești principale.

Fie că acest temei este dat de art. 1 și 3 din Decretul-lege nr. 167/1958, fie de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii (art. 268, în noua numerotare), termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune s-a împlinit în cazul tuturor drepturilor bănești a căror actualizare se dorește (deci și a sumelor rămase neachitate din aceste drepturi bănești obținute prin sentințele arătate mai sus) și care sunt anterioare datei de 22.07.2012.

Pe fondul cauzei:

Instanța a reținut prevederile art. 517 alin. 4 din NCPC potrivit cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin Decizia nr. 2 din 17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ problema de drept din speță a fost dezlegată în sensul că în sensul că: "În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.";

Reținând că se solicită în prezenta cauză de către reclamant obligarea pârâtei la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii reprezentate de sentințele civile menționate anterior, având în vedere și soluția ce se va pronunța asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța apreciază că pretențiile privind plata dobânzii legale sunt întemeiate.

Reclamantul a solicitat plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2015 - 31.12.2015, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. 4 din O.U.G. nr. 83/2014, arătând că excluderea membrilor de sindicat de la acest beneficiu este interzis raportat la art. 16 din Constituția României deoarece creează discriminare, astfel cum aceasta este definită prin art. 1 și 2 din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit art. 1 al. 2 lit. e din O.G. nr. 137/2000 principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.

Potrivit art. 1 al. 3 din O.G. nr. 137/2000 exercitarea drepturilor enumerate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.

Prin art. 2 al. 1 din O.G. nr. 137/2000 s-a stabilit că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute prin lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. De asemenea, prin art. 2 al. 2 din O.G. nr. 137/2000 sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la al. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Din interpretarea art. 1 și 2 din O.G. nr. 137/2000 coroborate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie reiese că pentru a exista o discriminare, în înțelesul invocat de reclamantul din cauză, deosebirea de tratament trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile.

Reclamantului îi revenea sarcina de a demonstra că, deși membrii de sindicat se află în situație similară cu ceilalți salariați din sectorul bugetar, nu au beneficiat de tratament similar și au fost tratați mai puțin favorabil numai din cauza unei anumite caracteristici protejate pe care o dețin.

În concret, reclamantul trebuia să identifice care este criteriul protejat în situația membrilor de sindicat (rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, alt criteriu) și să dovedească, prin orice mijloc de probă, existența unei legături de cauzalitate între tratamentul mai puțin favorabil (neacordarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998) și criteriul protejat.

Altfel spus, reclamantul trebuia să aducă suficiente argumente și dovezi încât să existe convingerea că singura explicație pentru care a fost aplicat tratamentul diferențiat este existența unei caracteristici protejate a victimei .

Ori, dimpotrivă, raportat la categoriile de angajați între care se face comparația, instanța a apreciat că membrii de sindicat din cauză nu întrunesc condițiile și nu posedă un set de caracteristici similare cu ceilalți salariați bugetari, beneficiari ai tichetelor de masă, pentru a beneficia de un tratament egal.

Se impune o analiză a setului de cerințe stabilit de legiuitor pentru acordarea tichetelor de masă.

Conform art. 8 alin. 4 don O.U.G. nr. 83/2014, în anul 2015, instituțiile și autoritățile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii și unităților prevăzute la art. 93 alin. (1^1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.

Deci, singurele categorii de personal care puteau beneficia de tichete de masă sunt cele din cadrul instituțiilor finanțate integral din venituri proprii și cele din cadrul serviciilor de ambulanță județene, respectiv a Serviciului de Ambulanță București - Ilfov (pentru care finanțarea se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății).

Ori, membrii de sindicat sunt angajați ai unei unități a cărei finanțare cade în sarcina Consiliului Județean Mureș, conform art. 2, art. 4 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1434/2004 și art. 91 alin. 1 lit. d) coroborat cu alin. 5 lit. a) pct. 2 din Legea nr. 215/2001, astfel că nu se află într-o situație comparabilă cu salariații beneficiari ai tichetelor de masă, astfel că nu sunt discriminați în sensul O.G. nr. 137/2000.

Drept urmare, pretențiile legate de plata contravalorii tichetelor de masă sunt neîntemeiate.

Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești echivalente neacordării sporului pentru munca în ture, în cuantum de 15% din salariul de bază, dacă plata acestuia este mai avantajoasă decât plata sporului de noapte, începând cu data de 01.06.2012 și în continuare, pe toată perioada în care reclamanții au raporturi de muncă cu pârâta. În acest sens, a arătat că membrii de sindicat își desfășoară activitatea în cadrul unui serviciu în care activitatea se desfășoară în mod continuu, atât în ture cât și în zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale, și că cererea este întemeiată prin raportare la dispozițiile art. 1 ale Capitolului II din Anexa III la Legea nr. 284/2010.

Instanța a constatat însă că reclamanții nu au făcut dovada că la nivelul unității pârâte sau membrii de sindicat au avut stabilit un program de lucru ce presupunea desfășurarea activității în condițiile arătate de dispozițiile art. 1 ale Capitolului II din Anexa III la Legea nr. 284/2010 (personalul lucrează lunar în 3 ture sau lucrează în două ture în sistem de 12 cu 24).

Totodată, prin oprirea aplicării efective a valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii nr. 284/2010 în perioada în litigiu (prin art. 7 din Legea nr. 284/2010, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 83/2014) a fost oprită și aplicarea efectivă a dispozițiile art. 1 ale Capitolului II din Anexa III la Legea nr. 284/2010, deoarece drepturile salariale consacrate de legea-cadru (în special sporurile) au fost calculate și prevăzute în lege (ca procent) prin raportare la coeficientul de ierarhizare și valoarea de referință din legea-cadru.

Altfel spus, nu se poate admite aplicarea coeficienților și a valorii de referință cuprinse în vechea lege, dar cu aplicarea sporurilor prevăzute de legea nouă (cum este cazul în speță), deoarece în acest mod s-ar cumula două reglementări legale succesive, fiecare cu altă concepție.

De aceea, instanța a apreciat aceste pretenții ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea despăgubirilor în funcție de rata inflației, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Instanța a apreciat că aceste pretenții sunt neîntemeiate deoarece dobânda legală (remuneratorie) este dobânda datorată de către debitor (pârâta) pentru neexecutarea obligație de plată și care se calculează pentru fiecare zi de întârziere, iar actualizarea în funcție de rata inflației reprezintă acoperirea unui prejudiciu cauzat de fluctuația monetară în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la cea a plății efective a debitului. Plata dobânzii are ca efect acoperirea beneficiului nerealizat pentru fiecare zi din intervalul cuprins între data de la care se datorează sumele de folosința cărora au fost lipsiți creditorii (membrii de sindicat) și data plății debitului, ori dat fiind acest mod de calcul, pe zi, este lipsită de sens calcularea fluctuației monetare raportat la această unitate de timp scurtă (zi).

Apreciind asupra celor de mai sus prima instanță s - a pronunțat pe fondul cauzei în sensul arătat.

În temeiul art. 72 Cod procedură civilă și art. 1 alin. 3 din Regulamentul -cadru aprobat prin H.G. nr. 1434/2004, instanța a admis cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean Mureș, deoarece acest consiliu aprobă statele de personal și bugetul pârâtei DGASPC Mureș, inclusiv cheltuielile de personal necesare plății integrale a drepturilor salariale cuvenite reclamanților.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel reclamantul, în numele membrilor de sindicat și pârâta DGASPC.

Reclamantul Sindicatul Acord Tg Mureș a solicitat admiterea căii de atac și admiterea integrală a acțiunii.

Cu referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune reclamantul a arătat că membrii de sindicat pe care îi reprezintă au formulat în termen acțiunile privind plata drepturilor salariale. Eșalonarea acestor plăți dispusă prin OUG 71/2009 nu este imputabilă reclamanților iar orice executare silită a drepturilor câștigate a fost suspendată.

În opinia apelantului aceste drepturi se cuvin în temeiul art. 517 alin 4 CPC cu referire la Decizia 2/2014 pronunțată de ÎCCJ și în temeiul art. 1082,1088 CCiv 1864 și art. 1531 și 1535 CCiv .

În ceea ce privește solicitarea de acordare a tichetelor de masă apelantul reclamant a arătat că reclamanții fac parte, sub aspectul reglementării în domeniul salarizării, din Familia Ocupațională Sănătate. Ca atare salariații bugetari aparținând aceleiași familii beneficiază în mod discriminatoriu de tichete singurul criteriu fiind cel al instituției în care își desfășoară activitatea. Acest criteriu încalcă dezideratul legiuitorului de a crea o lege de salarizare unitară.

În ceea ce privește petitul 3 al acțiunii apelantul a arătat că membrii de sindicat pe care îi reprezintă își desfășoară activitatea în ture, aspect confirmat de pontaje. În această situație nu poate fi lăsat la latitudinea angajatorului să opteze între a plăti munca de noapte sau munca în ture în condițiile în care plata în cea din urmă modalitate este mai avantajoasă.

Prin apelul declarat de pârâta DGASPC s-a solicitat respingerea integrală a acțiunii în sensul respingerii pretențiilor reclamantului pentru membrii de sindicat privind acordarea dobânzilor legale la sumele obținute prin hotărâri judecătorești.

Apelanta pârâtă a arătat că plata drepturilor obținute prin hotărâri judecătorești a fost făcută potrivit OUG 71/2009 neputând să se rețină în sarcina sa vreo culpă.

Intimatul chemat în garanție Consiliul Județean Mureș a formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamantul Sindicatul Acord solicitând respingerea ca nefondată a căii de atac promovată în cauză.

Cu referire la dobânzile legale intimatul a arătat că potrivit HP 21/2015 pronunțată de ÎCCJ dobânzile pot fi calculate și acordate prin raportare la termenul general de prescripție care se calculează cu trei ani anterior introducerii acțiunii.

Privitor la tichetele de masă intimatul a arătat acordarea acestora este interzisă expres prin art. 8 alin 4 din OUG 83/2014. În ceea ce privește existența unei discriminări referitoare la acordarea tichetelor de masă intimatul a arătat că reclamantul nu a făcut dovada existenței nici unuia dintre criteriile protejate de OUG 137/2000.

În privința sporului de 15% intimatul a arătat că aceste pretenții sunt lipsite de temei legal prin prisma dispozițiilor art. 17,22 și 21 din Legea 284/2010 și art. 6 din OUG 57/2015.

Pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale sau alte zile în care conform reglementărilor nu se lucrează acestea pot fi compensate doar cu timp liber corespunzător potrivit prevederilor art. 9 din Legea 285/2010 preluate pentru perioada de referință de OUG 80/2010, OUG 84/2012, OUG 103/2013, OUG 83/2014 și OUG 57/2015.

Reclamantul apelant a formulat întâmpinare la apelul declarat de pârâta DGASPC arătând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Deciziei 2/2014 a ÎCCJ.

În apel instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Asupra apelurilor declarate în cauză Curtea a reținut următoarele:

Hotărârea pronunțată de Tribunal este legală și temeinică.

În privința dobânzilor acordate de prima instanță:

1.cu referire la prescripția dreptului material la acțiune:

Prin Decizia nr.7/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că plățile eșalonate efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare. Însă, prin aceeași decizie, Înalta Curte a reținut că titlurile pentru care s-a solicitat plata dobânzii penalizatoare sunt executorii de drept, iar dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutare se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile erau datorate. Prin eșalonarea la plată au fost fixate alte termene pentru executarea obligației de plată.

Ulterior, prin Decizia nr. 21/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat și chestiunea de drept constând în data de la care aceste dobânzi penalizatoare încep că curgă - "În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani de la data introducerii acțiunii";.

În considerentele acestei decizii s-a stabilit că dobânzile de natura celor care formează și obiectul prezentei cauze, nu au un caracter accesoriu debitului principal și nu reprezintă daune-interese datorate în temeiul art. 166 alin. 4 din Codul muncii, pentru salariul neachitat, pentru care angajatorul este de drept în întârziere de la data scadenței obligației de plată a salariului (paragraful 43).

Dobânda penalizatoare constă în dreptul creditorilor reclamanți de a fi despăgubiți pentru plata cu întârziere a sumelor cuprinse în titlurile executorii.

"Dacă eșalonarea a presupus fixarea unui alt termen pentru executarea parțială a obligației de plată și o astfel de plată parțială nu întrerupe cursul prescripției dreptului de a solicita aceste dobânzi, înseamnă că obligația principală, respectiv dreptul la executarea silită a titlurilor executorii, nu s-a prescris, iar dobânda percepută debitorului pentru neexecutare curge, pentru tranșele achitate, de la data pronunțării până la data plății tranșelor, iar pentru sumele neachitate, curge în continuare până la data plății efective"; (paragraful 47 din Decizia nr. 21/2015).

"În aceste condiții, cererea de chemare în judecată marchează momentul la care instanța de judecată se raportează pentru a aprecia dacă scadența tranșelor plătite pentru care se calculează distinct dobânzi penalizatoare se înscrie în termenul de prescripție de trei ani anteriori acestei date, dobânzile putând fi solicitate pentru perioada pentru care nu s-a împlinit prescripția. Pentru suma rămasă restantă după plata parțială, dobânzile penalizatoare curg în continuare și pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acțiunii. Pentru tranșele din debitul principal ce au fost achitate cu mai mult de trei ani anteriori introducerii acțiunii ce pretinde plata acestora, dobânzile s-au prescris și nu mai pot fi solicitate";. (paragraful 48 din Decizia nr.21/2015).

În concluzie, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată (22 iulie 2015) și față de prevederile art.1 și 3 din Dl nr.167/1958, respectiv art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii, instanța de apel apreciază că sunt prescrise, doar acele pretenții care sunt anterioare datei introducerii acțiunii (respectiv pretențiile cuprinse între data introducerii acțiunilor având ca obiect plata drepturilor salariale și data de 21 iulie 2012).

Având în vedere cele de mai sus Curtea a apreciat că prin prisma dispozițiilor art. 521 alin 3 teza a II-a CPC dezlegarea chestiunilor de drept de către ÎCCJ se impune cu caracter obligatoriu astfel că argumentele aduse de părți nu pot primi o altă dezlegare decât cea desprinsă din deciziile amintite anterior.

2. cu privire la fondul pretențiilor având ca obiect plata dobânzilor.

Instanța de apel reține că problema naturii juridice a dobânzilor de tipul celor solicitate în cauza pendinte a fost rezolvată prin Decizia nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanță conform art.518 alin.4 din codul de procedură civilă și apoi prin Deciziile nr. 7/2015 și nr. 21/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura dezlegării unor chestiuni de drept, obligatorii pentru instanță conform art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Prin Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, s-a statuat că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Prin urmare, în cazul titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale neachitate salariaților bugetari, pot fi pretinse dobânzi penalizatoare menite a acoperi prejudiciul rezultat din fapta ilicită a statului, care, în calitate de debitor, achită eșalonat sumele acordate prin hotărâri judecătorești, deși acestea sunt executorii de drept de la momentul pronunțării.

Având în vedere dispozițiile art. 517 alin 4 CPC Curtea a înlăturat argumentele aduse de intimați pe fondul cauzei privitoare la îndreptățirea reclamanților de a beneficia de daune interese sub forma dobânzii legale pe considerentul lipsei oricărei culpe în sarcina debitorului.

În privința acordării tichetelor de masă:

Prima instanță a argumentat cu claritate motivul pentru care în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1,2 din OUG 137/2000 în sensul în care reclamantul nu a identificat nici unul din criteriile protejate de lege : rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Argumentele aduse prin memoriul de recurs potrivit cărora criteriul discriminator îl reprezintă instituția angajatoare după modul în care aceasta este finanțată, nu pot fi primite.

Dispoziția legală cuprinsă în art. 8 alin 4 din OUG 83/2014 stabilește că în anul 2015 nu se acordă tichete de masă în instituțiile și autoritățile publice cu excepția celor finanțate din venituri proprii sau a unităților prevăzute de art. 93 alin 1ind.1 din Legea 95/2006.

Pe lângă interdicția legală expresă trebuie avut în vedere conținutul deciziilor 818,819,820,821 ale Curții Constituționale care a stabilit că dispozițiile art. 1,2 din OUG 137/2000 sunt neconstituționale in măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Având în vedere dispozițiile legale citate precum și argumentele aduse de prima instanță și părți Curtea a apreciat că nici sub acest aspect criticile apelantului reclamant nu sunt întemeiate.

În privința acordării sporului de 15% la salariul de bază.

Instanța de apel a procedat la administrarea probei cu înscrisuri constatând că în privința membrilor de sindicat aflați în prezent în activitate, organizarea programului de lucru este în trei ture -fără întrerupere .

În aceste condiții conducerea pârâtei, în acord cu reprezentanții salariaților, au convenit ca începând cu data de 01.01.2016 să fie achitat salariaților sporul de 15% la salariul de bază în locul sporului de 25% pentru munca de noapte.

Întrucât reclamantul nu a făcut dovada contară a celor arătate de pârâta angajatoare prin documentele depuse în sensul organizării activității în ture sau schimburi si prestarea acestei activități în mod continuu coroborată cu plata drepturilor solicitate prin acțiune anterior datei de 01.01.2016 instanța va înlătura criticile formulate de apelantă în parte ca lipsite de obiect în parte ca neîntemeiate.

Principiul instituit de art. 272 CM potrivit căruia în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului nu presupune încălcarea tuturor principiilor procesului civil inclusiv a obligațiilor de diligență stabilite în sarcina părților prin normele de procedură. Curtea a subliniat că, în situația concretă a acestor reclamanți, dovada demersurilor privind acordarea sporului de 15% (reglementat sub sintagma "pot primi";) a fost făcută de pârâtă prin înscrisul aflat la 53 dosar apel reprezentat de adresa înregistrată sub nr. 1525/28.01.2016. Din această perspectivă obligațiile pârâtei au fost îndeplinite respectiv aceasta , la solicitarea angajaților și constatând că sunt îndeplinite condițiile legale, a procedat în consecință.

Având în vedere modul în care acest spor este reglementat Curtea a apreciat că acordarea sa este facultativă și condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe ( modul de organizare a muncii, continuitatea activității și caracterul mai avantajos al acestui spor față de cel de noapte) Curtea nu împărtășește punctul de vedere al reclamantului potrivit căruia angajatorul pârât avea obligația de a plăti acest spor anterior oricărui demers al angajaților.

Argumentele reclamantului sindicat privitoare la împrejurarea că acest spor este lăsat la latitudinea angajatorului nu pot fi primite. Legiuitorul, pe lângă sintagma "pot primi"; a introdus și condiția ca sporul să fie "mai avantajos"; . Această din urmă condiție nu este cu siguranță favorabilă angajatorului-plătitor de venit, deci este lăsată la aprecierea angajatului.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.

← Decizie de sancţionare disciplinară. legalitate.		Conflict de muncă având ca obiect contestaţie împotriva unei... →

Drepturi salariale. spor pentru muncă în ture vs. spor de noapte. tichete de masă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Drepturi salariale. spor pentru muncă în ture vs. spor de noapte. tichete de masă