Recalculare pensie. principiul contributivităţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă civilă nr. 414/A din data de 14.07.2016
Potrivit probelor administrate în cauză reclamanta a beneficiat de venituri superioare salariului tarifar, venituri care nu au fost excluse de la calculul contribuțiilor de asigurări sociale.
Ca atare, neluarea în considerare a unor sume, care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și a Legii nr. 263/2010.
Aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a veniturilor ce rezultă din adeverința emisă pe seama reclamantei, conform legislației în vigoare, venituri pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Legea nr. 1/1977: art. 12, art. 27, art. 28;
Decretul nr. 289/1972;
Legea nr. 263/2010: art. 2 lit. c;
Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2015 reclamanta XX a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, modificarea deciziei nr. 118173/30.06.2005, recalcularea pensiei reclamantei în sensul luării în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a adaosului pentru lucrul în acord global, plata diferenței de pensie rezultate în urma recalculării și plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 220 din 18 februarie 2016 Tribunalul Mureș a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta; a modificat decizia nr. 118173/30.06.2005, emisă de pârâtă, în sensul obligării pârâtei să recalculeze, începând cu data de 01.02.2014, pensia reclamantei cu luarea în considerare a datelor cuprinse în adeverința nr. 528/12.12.2013 eliberată de S.C. X S.A.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul reținut următoarele:
Reclamanta este beneficiara unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă stabilită prin decizia nr. decizia nr. 118173/31.05.1990, recalculată ulterior în baza deciziei nr. 118173/30.06.2005.
Prin cererea înregistrată la pârâtă la data de 28.01.2014 reclamanta a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a datelor cuprinse în adeverința nr. 528/12.12.2013 emisă de S.C. X S.A. privind activitatea remunerată în acord global.
Din afirmațiile reclamantei, necontestate de către pârâtă, reiese că între înscrisurile depuse de reclamantă în vederea recalculării pensiei s-a aflat și adeverința nr. 528/12.12.2013 emisă de S.C. X S.A..
Adeverința nr. 528/12.12.2013 cuprinde datele privind sumele încasate pentru munca în acord în perioada 1978 - 1989. S-a precizat că salarizarea în institut a fost în sistem de acord global, că adaosul pentru munca în acord global a avut un caracter permanent și sumele arătate mai sus au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale. S-a subliniat că pentru veniturile realizate în acord global de către reclamantă s-a vărsat la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% în conformitate cu art. 1 din Decretul nr. 389/1972, că toate sumele încasate de salariați, inclusiv reținerile conform Legii nr. 57/1974, constituiau venituri și pentru ele se achitau cote CAS, că în conformitate cu art. 1 din Decretul nr. 389/1972 sumele reprezentând CAS pentru personalul salariat se plătea de către unitățile angajatoare indiferent de forma în care se realizau veniturile.
În susținerea celor atestate de adeverință vin și datele cuprinse în fișele de evidență a retribuției și statele de acord global din perioada în litigiu, înscrisuri ce emană de la S.C. X S.A..
Legislația anterioară datei de 01.04.2000 (Legea nr. 3/1977) stabilea ca regulă că retribuția tarifară este cea care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, nu se poate omite că Legea nr. 263/2010 (actul normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia contestată) se axează pe un principiu fundamental nou, principiul contributivității (instituit prin art. 2 lit. c), potrivit căruia orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Adeverința depusă de reclamantă atestă cu certitudine că pentru toate veniturile realizate de reclamantă pentru munca în acord global în perioada octombrie 1978 - noiembrie 1989 s-au reținut și virat contribuțiile CAS și pensie suplimentară.
Astfel cum s-a reținut și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 (publicată in Monitorul Oficial nr. 824/22 noiembrie 2011), neluarea în considerare la stabilirea pensiei a unor sume care au constituit bază de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, O.U.G. nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Cu toate că, așa cum a arătat pârâta, Decizia Î.C.C.J. nr. 19 din 17 octombrie 2011 a fost dată în aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. e și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000 și pct.V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, acte normative abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, instanța a apreciat că, având în vedere similitudinea textelor legale aplicabile în speță, prevăzute de Legea nr. 263/2010, cu cele prevăzute de Legea nr. 19/2000 și O.U.G. nr. 4/2005, precum și faptul că cele două legi indică principiul contributivității ca fiind la baza stabilirii pensiei, se impune luarea în considerare a considerentelor deciziei mai sus amintite, pentru rațiune identică.
Apreciind asupra celor de mai sus prima instanță s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta Casa județeană de pensii Mureș solicitând admiterea apelului rejudecarea acuzei și respingerea acțiunii reclamantei.
Pârâta arătat că din adeverința invocată de reclamantă reiese că unitatea a achitat contribuția de asigurări sociale conform legislației în vigoare, fără a preciza dacă asupra sumelor realizate în acord global s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale, că la determinarea punctajelor medii anuale au fost utilizate toate veniturile realizate potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, că art. 14 din Legea nr. 3/1977 menționează expres care sunt veniturile care în afara salariului de bază constituiau baza de calcul a pensiilor, iar venitul reclamantei nu se găsea între acestea, că art. VI din O.U.G. nr. 4/2005 prevedea că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, că aceeași prevedere este reluată de art. 15 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, că unele drepturi bănești, parte variabilă a câștigurilor, nu a făcut parte din salariul tarifar de încadrare, nu a constituit bază decalcul a contribuțiilor de asigurări sociale și prin urmare nu au constituit nici bază de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. Referitor la aplicabilitatea Deciziei Î.C.C.J. nr. 19 din 17 octombrie 2011, pârâta apreciază că aceasta a fost dată în aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. e și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000 și pct.V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, acte normative abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, lege aplicabilă în speță.
Reclamanta XX a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului promovat de pârâtă.
În opinia apelantei intimate sentința pronunțată de Tribunal este legală și temeinică.
Pentru veniturile realizate în acord global s-a reținut și virat CAS și pensie suplimentară ca atare aceste venituri trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. La stabilirea pensiei trebuie sa se ia în considerarea sumele lunare plătite acestea reprezentând, în cuantumul pensiei, un drept câștigat. Datele cuprinse în adeverința 528/12.12.2013 coroborate cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei nu au fost combătute cu probe contrarii de pârâtă
Examinând hotărârea atacată Curtea a reținut următoarele:
În perioada de referință, 1977-1990, sistemul asigurărilor de stat a fost guvernat de dispozițiile din Legea 3/1950 codul muncii, Decretul 389/1972 și Legea 1/1977.
Potrivit art. 1 din Decretul 389/1972 "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra cîștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă..";
Legea 1/1977 a reglementat impozitul pe fondul total de retribuire, a redefinit și introdus noțiunea de fond total de retribuire în locul noțiunii de fond de salarii .
Este adevărat că art. 12 din Legea 1/1977 definește fondul total de retribuire ca înglobând retribuțiile tarifare, indemnizațiile, premiile dar "și orice alte drepturi prevăzute de lege pentru munca prestată.";
Din cuprinsul aceleași legi rezultă cu certitudine că sumele plătite în acord global nu au fost excluse din calculul fondului total de retribuire asupra cărora se aplicau cotele de impozit sau de contribuții
Potrivit art. 27 și 28 din Legea 1/1977:
27 "În fondul total de retribuire asupra căruia se calculează impozitul nu se includ: diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare sau instalare; drepturile de autor sau colaborator extern; retribuțiile pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; retribuțiile și alte drepturi plătite nevăzătorilor invalizi de gradele I sau II.";
28 "Fondul de retribuire asupra căruia se aplică cotele de asigurări sociale de stat se determină pe baza fondului total de retribuire stabilit potrivit prevederilor art. 12, din care se scad sumele reprezentând drepturile prevăzute la art. 2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat."; ( art. 2 din Decretul 389/1972 "Contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.";)
Coroborând dispozițiile art. 27,28 din Legea 1/1977 cu dispozițiile art. 12 din aceeași lege precum și cu prevederile Decretului 289/1972 rezultă în mod evident că în fondul total de retribuire al angajatorului erau incluse și sumele pentru plata muncii în acord global întrucât aceste drepturi salariale pentru munca prestată nu sunt cuprinse în enumerarea expresă a legiuitorului, enumerare cuprinsă în art. 27 din lege și nici în enumerarea cuprinsă în art.2 din Decretul 389/1972.
Intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și a Legii nr. 263/2010 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Prin Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale,s-a statuat că instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale. Interpretarea cazuistică a legii, însă, are în vedere nu un impediment determinat de o lege neclară sau obscură, ci aplicarea legii, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, care incumbă exclusiv instanțelor judecătorești învestite cu o anumită cauză.
În Cauza Moșteanu contra României, (Hotărârea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42),: "în ceea ce privește obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudenței stabilite de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea reamintește că reunirea Secțiilor Unite ale unei jurisdicții are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicție este chemată să le pronunțe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secțiilor acestei jurisdicții, ca și jurisdicțiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului și sarcinii lor de a examina, în totală independență, cazurile concrete care le sunt supuse judecății";.
Potrivit probelor administrate în cauză reclamanta a beneficiat de venituri superioare salariului tarifar venituri care, așa cum arătam anterior nu au fost excluse de la calculul contribuțiilor de asigurări sociale.
Ca atare, neluarea în considerare a unor sume, care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și a Legii nr. 263/2010.
Cu alte cuvinte, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a veniturilor ce rezultă din adeverința emisă pe seama reclamantei, conform legislației în vigoare, venituri pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Deciziile nr. 19/2011 și nr. 19/2012 pronunțate în recurs în interesul legii, a reținut cu putere obligatorie că "aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.";
Principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și veniturile de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Având în vedere argumentele și dispozițiile legale citate anterior, dispozițiile art.2 lit.c din Legea 263/2010 coroborate cu probele administrate în cauză și nu în ultimul luând în considerare caracterul obligatoriu al Deciziile ÎCCJ, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată iar soluția pronunțată de Tribunal este legală și temeinică.
| ← Conflict de muncă. modificare unilaterală a contractului... | Personal din învăţământ. drepturi salariale. plată ore de... → |
|---|
