Litigiu de asigurări sociale. recalcularea drepturilor de pensie. adeverință care atestă obținerea de către asigurat a unor venituri brute. valorificarea stagiilor de cotizare după intrarea în vigoare a legii nr. 19/2000
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 3084 din data de 08.06.2016
Litigiu de asigurări sociale. Recalcularea drepturilor de pensie. Adeverință care atestă obținerea de către asigurat a unor venituri brute. Valorificarea stagiilor de cotizare după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000
Art. 165 din Legea nr. 263/2010, art. 127 din HG nr. 257/2010, art.6 din Legea nr.19/2000, art.7 alin.1 din Legea nr.263/2010
Este legal refuzul intimatei manifestat în decizia de acordare a pensiei anticipate nr. 268754 din data de 16.05.2013, veniturile menționate în adeverințele nr. 296/25.02.2013 și nr. 1678/27.11.2012 emise de S.C. F S.A neputând fi valorificate în procedura de recalculare a drepturilor de pensie pentru considerente legate de nerespectarea cerințelor legale în emiterea adeverințelor ce servesc acestui scop, adică pentru neindicarea concretă a elementelor salariale ce intră în alcătuirea venitului lunar brut încasat de salariat în perioada respectivă.
Din reglementările legale rezultă că se valorifică în calculul pensiei, în primul rând, salariile înscrise în carnetul de muncă, în funcție de modul cum erau acestea prevăzute de legislația în vigoare la momentul încasării (Legea nr. 1/1977, H.G. nr. 52/1991), iar în al doilea rând, sporurile cu caracter permanent pentru care, însă, trebuie să se indice expres denumirea sporului și procentul sau suma acordată.
Din adeverințele analizate nu rezultă aceste elemente obligatorii, simpla atestare a unor venituri brute realizate de salariat în perioadele septembrie 1973-februarie 1991 și ianuarie 1998-martie 2001 nepermițând identificarea eventualelor sporuri sau adaosuri obținute din muncă și, cu atât mai puțin, procentul ori suma în care au fost acordate și care ar putea fi valorificate în calculul pensiei.
În raport de textele legale, intimata nu poate fi obligată să ia în considerare la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite acesteia sporurile obținute de salariat ulterior datei de 01 aprilie 2001, chiar dacă fostul angajator a atestat faptul că a achitat contribuțiile de asigurări sociale, de vreme ce sumele care se valorifică după această dată în calculul punctajului mediu anual și constituie baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale, se dovedesc, ca și stagii de cotizare, exclusiv prin evidența nominală a asiguraților și obligațiile de plată depuse de angajator sub forma unor declarații. Cu alte cuvinte, intimata este obligată să aibă în vedere la stabilirea drepturilor de pensie baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în funcție de venitul realizat și declarat de angajator, pentru care s-au achitat contribuții, fără a se mai realiza distincția între salariile de încadrare, sporurile obținute sau venituri suplimentare obținute de salariat.
Pentru perioadele ulteriore datei intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, singurele venituri care pot constitui baza de calcul la stabilirea drepturilor de pensie sunt cele pentru care s-au reținut și plătit contribuțiile la asigurările sociale, sumele contributive fiind evidențiate în declarațiile nominale depuse de angajatori la Casa de pensii, care stau la baza întocmirii adeverinței de certificare de stagiu.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia Nr.3084 din 08 iunie 2016)
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelanta a învederat că a făcut dovada (la data întocmirii dosarului de pensionare anticipată) cu mențiunile cuprinse în contractul de munca și cu alte adeverințe cu privire la perioadele de încadrare, salariile realizate și locurile de muncă; în deciziile emise (sub același număr din 16.05.2013 și 03.10.2013) reținându-se cont de mențiunile din Contractul de muncă pozițiile 58-63 din care rezultă că începând cu data de 01.06.1999 până la 01.06.2002 a beneficiat la salariu și de un spor de 12% pentru condiții grele de muncă, deciziile menționate ignorând perioada 01.04.2001-01.06.2002, deși acest spor ar fost consemnat și de adeverința nr.328/11.02.2009.
Cu privire la includerea acestui spor de 12% pentru condiții grele (deosebite) de muncă în salariu ce a stat la baza calcului cuantumului pensiei anticipate și anume că acesta nu a fost introdus în calcul stau dovada și tabelul denumit "Date privitoare la activitatea în muncă" eliberat de CPMB tabel care la rubrica "sporuri incluse în salariu" menționează 0% de la 01.06.1993 și până la 01.04.2013 .
Tot astfel din acest tabel rezultă cu claritate că sporurile de vechime incluse în calculul pensiei de 20% și 25% nu au mai fost luate în seamă începând cu data de 01.06.2001, ceea ce duce la concluzia clară că pentru perioada reclamată 01.04.2001-01.02.2008 acest spor de vechime în muncă de 25% nu a mai fost luat în calcul.
Pentru a dovedi că sporurile reclamate de 12% și respectiv 25%, nu au fost luate în calcul, apelanta a depus la dosarul instanței două adeverințe emise de angajatorul S.C. F S.A. nr.296/25.02.2013 și nr.1678/27.11.2012 .
Pentru lămurirea neclarităților din cele două decizii și pentru o corectă judecare a cauzei, instanța a decis efectuarea unei expertize contabile pe care însă judecătorul cauzei nu a mai așteptat-o și a decis neefectuarea ei.
În schimb, judecătorul, invocând principii generale, unele dintre acestea neaplicabile speței, se substituie expertului căruia nu i-a mai dat posibilitatea de a face lumină în cauza concretă dedusă judecății și transformându-se într-un intervenient în interesul Casei de Pensii, teoretizează cu privire la dispoziții legale sau normative, fără a menționa care este legătura acestora cu cauza concretă dedusă judecății și în ce mod influențează neluarea în seamă a actelor doveditoare a drepturilor sale încălcate de pârâtă prin neluarea în calcul a adeverințelor angajatorului.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare pentru a-și expune poziția procesuală.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, precizată prin răspunsul la întâmpinare, apelanta contestatoare ZA a solicitat anularea deciziilor de acordare a pensiei anticipate nr. 268754 din data de 16.05.2013 și nr. 268754 din data de 03.10.2013 și obligarea intimatei CPMB sa emită o noua decizie de pensionare anticipată cu valorificarea veniturilor cuprinse în adeverințele nr. 296/25.02.2013 și nr. 1678/27.11.2012 emise de S.C. F S.A, sporul pentru condiții grele in cuantum de 12 % pentru perioada 01.04.2001 -01.06.2002 și sporul pentru vechime in munca in cuantum de 25 % pentru perioada 01.04.2001 -01.02.2008.
Cât privește criticile privind nevalorificarea adeverințelor nr. 296/25.02.2013 și nr. 1678/27.11.2012 emise de S.C. F S.A, prin care se atestă faptul că în perioadele septembrie 1973-februarie 1991 și ianuarie 1998-martie 2001, apelanta, fost salariat al societății în funcția de confecționer și șef secție a obținute anumite venituri brute, Curtea reține următoarele:
Este legal refuzul intimatei manifestat în decizia de acordare a pensiei anticipate nr. 268754 din data de 16.05.2013, veniturile menționate în adeverințele nr. 296/25.02.2013 și nr. 1678/27.11.2012 emise de S.C. F S.A neputând fi valorificate în procedura de recalculare a drepturilor de pensie pentru considerente legate de nerespectarea cerințelor legale în emiterea adeverințelor ce servesc acestui scop, adică pentru neindicarea concretă a elementelor salariale ce intră în alcătuirea venitului lunar brut încasat de salariat în perioada respectivă.
Acțiunea în obligație de a face a fost adresată de apelanta reclamantă instanței de judecată la data de 29.11.2013, când era în vigoare Legea nr. 263/2010, prin urmare, pretenția concretă de obligare a intimatei-pârâte la recalcularea drepturilor de pensie este supusă normelor juridice prevăzute de acest act normativ.
Astfel, conform art. 165 din Legea nr. 263/2010, "(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare";.
În art. 127 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se prevede: "(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. (2) Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat. (3) Adeverințele prevăzute la alin. (2) vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității";.
Din aceste reglementări rezultă că se valorifică în calculul pensiei, în primul rând, salariile înscrise în carnetul de muncă, în funcție de modul cum erau acestea prevăzute de legislația în vigoare la momentul încasării (Legea nr. 1/1977, H.G. nr. 52/1991), iar în al doilea rând, sporurile cu caracter permanent pentru care, însă, trebuie să se indice expres denumirea sporului și procentul sau suma acordată.
Din adeverințele analizate nu rezultă aceste elemente obligatorii, simpla atestare a unor venituri brute realizate de salariat în perioadele septembrie 1973-februarie 1991 și ianuarie 1998-martie 2001 nepermițând identificarea eventualelor sporuri sau adaosuri obținute din muncă și, cu atât mai puțin, procentul ori suma în care au fost acordate și care ar putea fi valorificate în calculul pensiei.
Nu prezintă relevanță nici faptul că în adeverința nr. 1678/27.11.2012 angajatorul a făcut mențiune despre natura veniturilor, respectiv acord, atâta timp cât art.4 din Legea nr.2/1983 permitea ca pe lângă retribuția tarifară, salariatul să beneficieze ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege.
Din aceste reglementări rezultă că fostul salariat retribuit în baza Legii nr. 57/1974 putea obține venituri suplimentare, dovada realizării lor în vederea valorificării la calcularea drepturilor de pensie putând fi făcută în condițiile legii. Însă, pentru a se putea constata caracterul de venituri suplimentare față de cele valorificate deja de casa de pensii la determinarea punctajului mediu anual, apelanta reclamantă avea obligația dovedirii acestui aspect, conform dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă.
Simpla mențiune a angajatorului în cuprinsul adeverinței nr. 1678/27.11.2012 că a obținut acord, fără a fi menționat caracterul suplimentar față de retribuția tarifară de încadrare/salariu de bază nu este suficientă prin ea însăși pentru a conduce la concluzia valorificării lor.
Adeverința în cauză nu evidențiază "venitul brut" sau "câștigul brut" realizat de reclamantă prin adăugarea sumelor în acord pentru a se putea verifica dacă aceste sume reprezintă un adaos efectiv la salariul de încadrare cu includerea lor în câștigul brut realizat, pentru care angajatorul să fi versat la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat conform art.1 din Decretul nr.389/1972.
Totodată adeverința în cauză nu menționează nici temeiul legal al acordării venitului și faptul că s-a achitat contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii pentru sumele în cauză care să justifice valorificarea lor în conformitate cu principiul contributivității.
În ceea ce privește valorificarea sporul pentru condiții grele in cuantum de 12 % pentru perioada 01.04.2001 -01.06.2002 și sporul pentru vechime in munca in cuantum de 25 % pentru perioada 01.04.2001 -01.02.2008 atestat de adeverința nr. 328/11.02.2009, instanța de fond a respins cererea pe considerentul că nu s-a făcut mențiunea plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Acest argument nu poate fi reținut ca pertinent, adeverința nr. 328/11.02.2009 emisă de Faberrom SA cuprinde mențiunea achitării contribuțiilor de asigurări sociale, astfel, că din acest punct de vedere nu există nici un impediment legal la valorificarea ei.
Considerentele pentru care instanța de apel constată că nu se impune obligarea intimatei la valorificarea sporurilor de vechime și condiții grele sunt legate de noile reglementări impuse atât de Legea nr. 19/2000 cât și de Legea nr. 263/2010, în ceea ce privește veniturile ce constituie baza de calcul a contribuției.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr.19/2001 la data de 01.04.2001, punctajul se calculează conform art.78, respectiv prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Angajatorii aveau obligația de a depune în fiecare lună, în termenul stabilit de CNPAS, declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit art.6 din Legea nr.19/2000.
Obligația de a întocmi și depune declarația nominală de asigurare a fost menținută în sarcina angajatorilor și de dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Art.7 alin.2 din Legea nr.263/2010 impune angajatorilor obligația de a întocmi și depune o declarație nominală de asigurare rectificativă în situația în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor nominale de asigurare, indiferent de caza producerii acestora, și/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare și punctajul mediu anual ale asiguratului.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin.1 din Legea nr. 263/2010, pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2) constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
Prin dispozițiile art. 166 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare sau în contractul de asigurare socială.
În raport de textele legale enunțate, intimata nu poate fi obligată să ia în considerare la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite acesteia sporurile obținute de salariat ulterior datei de 01 aprilie 2001, chiar dacă fostul angajator a atestat faptul că a achitat contribuțiile de asigurări sociale, de vreme ce sumele care se valorifică după această dată în calculul punctajului mediu anual și constituie baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale, se dovedesc, ca și stagii de cotizare, exclusiv prin evidența nominală a asiguraților și obligațiile de plată depuse de angajator sub forma unor declarații. Cu alte cuvinte, intimata este obligată să aibă în vedere la stabilirea drepturilor de pensie baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în funcție de venitul realizat și declarat de angajator, pentru care s-au achitat contribuții, fără a se mai realiza distincția între salariile de încadrare, sporurile obținute sau venituri suplimentare obținute de salariat.
Pentru perioadele ulteriore datei intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, singurele venituri care pot constitui baza de calcul la stabilirea drepturilor de pensie sunt cele pentru care s-au reținut și plătit contribuțiile la asigurările sociale, sumele contributive fiind evidențiate în declarațiile nominale depuse de angajatori la Casa de pensii, care stau la baza întocmirii adeverinței de certificare de stagiu.
Prin aceasta nu se încalcă principiului contributivității, instituit prin dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și reluat prin dispozițiile art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, ci se ține seama de faptul că, după data de 01.04.2001, veniturile înregistrate în cartea de muncă sau atestate de adeverințele eliberate de angajator pot fi diferite de veniturile asigurate, în funcție de care vor fi calculate drepturile de asigurări sociale.
Acesta este și motivul pentru care expertul nu a putut identifica dacă sporurile în litigiu au fost sau nu valorificate, astfel că în mod corect instanța de fond a revenit asupra probei cu expertiză contabilă, cauza necesitând a fi lămurită numai sub aspectul aplicării prevederilor legale, nefiind necesare informații de specialitate din partea unui expert contabil.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
| ← Litigiu de muncă. concediere disciplinară. lipsa... | Posibilitatea cumulului pensiei anticipate parţiale cu... → |
|---|
