Personal contractual. Spor pentru condiţii nocive şi penibile
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 223/A din data de 12.03.2015
- Legea nr. 330/2009, art. 30, al.5;
- OUG nr. 1/2010, art. 5, al. 1, lit. a,b, art. 6.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Reclamantul solicită obligarea pârâților la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții nocive și penibile, în cuantum de 10% din salariul de bază.
Anterior datei de 1 ianuarie 2010, sporul în discuție nu era prevăzut de vreo lege sau hotărâre de Guvern, ci doar de contracte colective de muncă, iar prin Legea nr. 330/2009 nu s-a prevăzut dreptul la acordarea acestuia, motiv pentru care plata lui ulterior datei de 1 ianuarie 2010 putea avea drept temei doar contractele colective de muncă în care acordarea sporului era prevăzută în mod expres și doar până la expirarea termenelor de valabilitate ale respectivelor contracte, iar nu Legea nr. 330/2009 și următoarele legi de salarizare.
Prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 nu sunt de natură a conduce la admiterea acțiunii, întrucât, astfel cum rezultă din cuprinsul normei legale evocate, sporul pentru condiții nocive și penibile nu putea fi introdus în noul salariul de bază, nefiind prevăzut în anexele legii și nici nu este vorba de un spor prevăzut de aceleași anexe și care să fi rămas în afara salariului de bază, pentru a putea fi acordat într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, cum pretind dispozițiile legale menționate.
Pentru aceleași rațiuni, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 5 alin. 1 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 1/2010.
Prin Sentința civilă nr. 2995/20 noiembrie 2014, Tribunalul Harghita a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul din Învățământ "U."; Harghita, în reprezentarea intereselor membrilor de sindicat cuprinși în anexa cererii de chemare în judecată, care face parte integrantă din hotărâre (filele 9-10 din dosarul cauzei), în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național "O. G."; și Grădinița "A."; din Miercurea Ciuc, pentru obligarea acestora la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții nocive și penibile în procent de 10%, aplicat la salariul de bază, începând cu data de 7 martie 2014 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În adoptarea soluției menționate, Tribunalul a reținut că drepturile solicitate prin acțiune au fost prevăzute inițial prin art. 24 alin. 1 și art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat sub nr. 2895/29 decembrie 2006, iar această reglementare a fost preluată ca și clauză în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Harghita pe anii 2008 - 2009, înregistrat sub nr. 20718/03.11.2008, la care au aderat și unități școlare din județul Harghita, contract în cuprinsul căruia s-a stabilit, la art. 35 lit. j), că salariații din învățământ vor primi un spor de 10% pentru condiții nocive și penibile, aplicat la salariul de bază.
S-a mai reținut că acest ultim contract colectiv de muncă și-a produs efectele până la data de 16 noiembrie 2010 și că pretențiile reclamantului pentru perioada din litigiu sunt neîntemeiate, întrucât art. 21 Legea nr. 284/2010 stabilește locurile de muncă și categoriile de personal pentru care se acordă sporurile și prevede în mod expres necesitatea existenței aprobării acestora prin hotărâre de guvern, la propunerea sindicatelor, or, în speță nu ne aflăm în această situație, contractul colectiv de muncă invocat ca temei fiind expirat.
De asemenea, s-a arătat că Legea nr. 63/2011 stabilește, la art. 11 din anexa nr. 5, că sumele reprezentând compensații tranzitorii fac parte din salariul de bază, astfel că sporul solicitat are o natură juridică diferită de compensațiile tranzitorii, nefiind inclus în salariul de bază, un argument în plus în sensul neacordării acestui spor după data expirării Contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2010, în acest sens fiind și practica judiciară a Curții de Apel Târgu Mureș, în speță, Decizia nr. 305/A/10 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. 2844/96/2013.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând anularea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii acțiunii formulate.
Prin intermediul memoriului de apel s-a susținut că instanța de fond a invocat motive care nu au nicio legătură cu speța în cauză, neținând cont de prevederile Legii nr. 330/2009, a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, ignorând, totodată, prevederile Contractului colectiv de muncă din învățământul preuniversitar, nr. 59276/2012, care este în vigoare și care la art. 34 alin. 3 lit. c) prevede în mod clar că, "pe lângă salariul de bază, personalul nedidactic beneficiază, după caz, de sporuri pentru condiții de muncă";.
S-a mai arătat că prima instanță a invocat în mod greșit Legea nr. 63/2011, întrucât aceasta se referă la personalul didactic și didactic auxiliar, iar nu la personalul nedidactic în numele cărora a fost formulată acțiunea (femei de serviciu), omițând, în schimb, să țină cont de prevederile art. 24 din Legea nr. 284/2010, care stabilesc în mod expres aceste sporuri, dispozițiile art. 21 din legea menționată făcând referire doar la metodologia de aplicare sporurilor.
De asemenea, reclamantul a susținut că hotărârea atacată este nelegală și din perspectiva faptului că instanța de fond nu a ținut cont de practica judiciară existentă la nivelul altor curți de apel din țară, care au acordat astfel de drepturi personalului nedidactic.
În susținerea apelului, reclamantul a depus extras din Ordinul privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 și extras din Contractul colectiv de muncă la nivel de învățământ preuniversitar, nr. 59276/2012.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate și în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a invocat, în esență, faptul că îndreptățirea membrilor de sindicat la sumele compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții nocive și penibile derivă din împrejurarea că au fost beneficiarii acestuia în luna decembrie 2009, drepturile fiind stabilite în baza prevederilor H.G. nr. 281/1993, ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Harghita pe anii 2008-2009, iar legile de salarizare ulterioare, respectiv Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, O.U.G. nr. 1/2010, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011 și O.U.G. nr. 84/2012 conțin dispoziții care reglementează menținerea în plată a sporului în discuție.
Analizând din această perspectivă criticile formulate prin apelul declarat, Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate.
Se reține sub acest aspect că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009";, iar prevederile art. 30 alin. 6 reglementează situația persoanelor ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele legii și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, dispunând în sensul că sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul brut avut la această dată, care se calculează după cum urmează:
a) la salariul de bază corespunzător funcției avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor care se introduc în acesta, prevăzute în notele la anexele la Legea nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
b) sporurile prevăzute în anexele la Legea nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 330/2009, iar prevederile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 dispun că în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2009 și ordonanța menționată sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Astfel cum s-a arătat, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții nocive și penibile, în cuantum de 10% din salariul de bază.
În ceea ce privește invocarea în sprijinul acestei solicitări a prevederilor H.G. nr. 281/1993, Curtea a constatat că acest act normativ nu prevede dreptul membrilor de sindicat în litigiu la acordarea sporului menționat, dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a) - indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, referindu-se doar la posibilitatea acordării unui spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, în procent de până la 15% din salariul de bază, astfel că o atare reglementare nu era de natură a crea în beneficiul acestora dreptul la un spor de 10% pentru condiții nocive și penibile.
Este adevărat că un astfel de spor a fost reglementat, însă doar sub formă de principiu, de deziderat, prin art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 (înregistrat sub nr. 2895/29 decembrie 2006), art. 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pe anii 2007-2008 (înregistrat sub nr. 596/15/12.11.2007) și art. 45 din Contractele colective de muncă la nivel de sector de activitate Învățământ Preuniversitar (înregistrate sub nr. 59276/02.11.2012 și nr. 1483/13.11.2014).
Aceste contracte colective de muncă nu fixează, însă, un procent concret al sporului pentru condiții nocive și penibile, la fel cum nu stabilesc nici obligativitatea acordării lui, urmând ca reglementarea acestui aspect să fie făcută prin lege, astfel cum impun prevederile art. 162 alin. 3 din Codul muncii, ceea ce până în prezent nu s-a legiferat. În plus, dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 prohibesc negocierea prin contractele colective de muncă a unor drepturi în bani care excedează prevederilor acestei legi.
De asemenea, sporul în discuție a fost reglementat în favoarea membrilor de sindicat din prezentul litigiu prin art. 35 alin. 1 lit. j) din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Harghita pe anii 2008-2009, înregistrat sub nr. 20718/03.11.2008, însă, astfel cum a reținut și prima instanță, acest contract a produs efecte doar până la data de 16 noiembrie 2010.
Pe de altă parte, din cuprinsul prevederilor art. 3 alin. 1 ale Anexei nr. II la Legea nr. 330/2009 (Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice), rezultă că singurele sporuri care pot fi acordate începând cu data de 1 ianuarie 2010 sunt următoarele: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; b) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; c) personalul care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază, iar prevederile alin. 2 dispun în sensul că, "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. 1 lit. a) - c), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului";.
Totodată, se constată că nici în Anexa nr. II/14 a Legii nr. 330/2009, aplicabilă membrilor de sindicat în litigiu, nu este prevăzut sporul pentru condiții nocive și penibile.
Prin urmare, Curtea a reținut că anterior datei de 1 ianuarie 2010, sporul în discuție nu era prevăzut de vreo lege sau hotărâre de Guvern, ci doar de contracte colective de muncă, iar prin Legea nr. 330/2009 nu s-a prevăzut dreptul la acordarea acestuia, motiv pentru care plata lui ulterior datei de 1 ianuarie 2010 putea avea drept temei doar contractele colective de muncă în care acordarea sporului era prevăzută în mod expres și doar până la expirarea termenelor de valabilitate ale respectivelor contracte, iar nu Legea nr. 330/2009 și următoarele legi de salarizare, cum greșit pretinde apelantul-reclamant.
În ceea ce privește invocarea în sprijinul pretențiilor formulate a prevederilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la admiterea acțiunii, întrucât, astfel cum rezultă din cuprinsul normei legale evocate, sporul pentru condiții nocive și penibile nu putea fi introdus în noul salariul de bază, nefiind prevăzut în anexele legii și nici nu este vorba de un spor prevăzut de aceleași anexe și care să fi rămas în afara salariului de bază, pentru a putea fi acordat într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, cum pretind dispozițiile legale menționate.
Pentru aceleași rațiuni, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 5 alin. 1 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 1/2010, de asemenea invocate în susținerea acțiunii, la fel cum nu pot fi avute în vedere nici prevederile art. 6 alin. 1 din aceeași ordonanță de urgență și care reglementează ipoteza în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2009 și ordonanța menționată sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, dispunând în sensul că, într-o atare situație, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Or, astfel cum s-a arătat mai devreme, sporul pentru condiții nocive și penibile aferent lunii decembrie 2009 nu era stabilit prin legi sau hotărâri ale Guvernului, ci prin contracte colective de muncă.
Este adevărat că art. 3 din Legea nr. 330/2009 stabilește principiile care sau la baza sistemul de salarizare reglementat de lege, între care și cel prevăzut la lit. c), respectiv, luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, însă sub acest aspect trebuie precizat faptul că pentru determinarea în concret a salariilor se au în vedere prevederile art. 30 alin. 5 și 6 din Legea nr. 330/2009, care impun necesitatea menținerii în plată doar a sporurilor avute în luna decembrie 2009 și care se regăsesc în anexele acestei legi.
În ceea ce privește anul 2011, se observă că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 și 5 din Legea nr. 285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții (alin. 2). În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege (alin. 5).
Rezultă, deci, că prin Legea nr. 285/2010 s-a menținut modul de calcul al salariului, avut în vedere la încadrarea efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și cum membrii de sindicat în litigiu nu puteau beneficia în anul 2010, potrivit legii menționate, de sumele compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții nocive și penibile (concluzie desprinsă din analiza textelor de lege anterior evocate), este evident că aceștia nu erau îndreptățiți la plata respectivelor sume nici în anul 2011.
Situația este similară și în privința drepturilor salariale aferente perioadei 2012-2015, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 al art. II din O.U.G. nr. 80/2010, modificată și completată prin Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, ale art. 1 alin. 1-3 din O.U.G. nr. 103/2013 și ale art. 1 alin. 1-3 din O.U.G. nr. 83/2014, cuantumul drepturilor salariale cuvenite personalului plătit din fonduri publice a fost menținut la nivelul celui stabilit pentru luna decembrie 2011, când cei reprezentați în cauză de apelantul-reclamant nu erau titularii dreptului la plata sumelor compensatorii solicitate prin acțiune, aceasta fiind în mod corect respinsă de prima instanță.
Având în vedere ansamblul considerentelor anterior expuse, Curtea a constatat că, deși sumar argumentată, soluția atacată prin apelul dedus judecății este legală și temeinică, astfel că aceasta urmează a fi păstrată, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin respingerea căii de atac ca nefondată.
| ← Calcul drepturi de pensie. Dispoziţiile art. 170 din Legea nr.... | Contestaţie împotriva deciziei de sancţionare disciplinară → |
|---|
