Recalculare pensie pentru limită de vârstă. Jurisprudență Pensii

Comentarii

0

Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 411 din data de 07.03.2016

Titlu recalculare pensie pentru limită de vârstă

Tip speta sentință civilă

Nr.411

Data 07 martie 2016

Domeniu asociat Pensii

Continut speta .Contestație împotriva Deciziei nr. 224544/19.12.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Casa Teritorială de Pensii a Județului Vâlcea Nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa I de muncă, întrucât activitatea precizată nu se regăsește în prevederile Decretului nr. 112/1965

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar 1335/90/2015 contestatorul …, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 10298/02.03.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestații - Casa Naționala de Pensii Publice, precum si împotriva Deciziei nr. 224544/19.12.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Casa Teritorială de Pensii a Județului Vâlcea pe care le consideră netemeinice și nelegale.

În motivarea contestației, se arată că prin Hotărârea nr. 10298/02.03.2015, Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice a respins contestația sa formulată împotriva Deciziei nr. 224544/19.12.2014, emisă de Casa Teritorială de Pensii a Județului Vâlcea ca fiind neîntemeiată.

Pentru a emite hotărârea nr. 10298/02.03.2015, prin care CNP - CCC a respins ca neințemeiata contestația formulata și s-au reținut următoarele argumente;

1. Activitatea desfășurată în perioada 18.08.1982-13.08.1983 și 17.09.1983-16.02.1985, în funcțiile de șef birou contabil și contabil șef secție, în cadrul SC GOVORA SA, fostă TAGC Ind. Pitești -T.C.Ind. Pitești-Grupul de șantiere Rm. Vâlcea, dovedită cu adeverința nr, 3562/31.10.2014, eliberată de SC GOVORA SA, în mod corect nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa I de muncă, întrucât activitatea precizată nu se regăsește în prevederile Decretului nr. 112/1965, art. 7, c si a Ordinului MMOS nr. 50/1990, punctul J.

2. Activitatea desfășurată în perioadele 01.10.1975-05.12.1986, 14.07.1990-31.12.1990 și 01.01.1991-01.04.2001 în funcțiile de economist, șef birou contabil, contabil șef contabil șef Grup de șantiere, director economic și manager economic în cadrul SC GOVORA SA, dovedită cu adeverința nr. 3561/31.10.2014, eliberată de SC GOVORA SA, coroborat cu înscrisurile de la poz. 21 și 28 din carnetul de muncă, în mod corect nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa a 11-a de muncă, întrucât nu se încadrează în prevederile KG. nr. 1223/1990, coroborate cu Ordinul .MMOS nr. 50/1990, punctul 3, deoarece prin natura atribuțiilor de serviciu activitatea nu se desfășoară în aceleași condiții cu personalul de bază în condiții de șantier.

3. In mod corect nu s-a valorificat perioada în care a urmat cursurile învățământului universitar, întrucât din documentele anexate la dosar nu reiese că a urmat cursurile la zi, conform prevederilor art. 131, alin. 1 din Normele aprobate prin KG. nr: 257/2011, date în aplicarea Legii nr. 263/2010.

4. Prin Decizia nr. 224544/19.12.2014, în mod corect nu au fost valorificate "adaosul acordat global lunar", "spor ore suplimentare"și "adaos la salariu", conform înscrisurilor din adeverința nr. 182/24.10.2014, eliberată de SC ELECTROMONTAJ S.A. Sucursala Călimănești și din adeverințele nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG NR. 257/2011 și nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.

Contestatorul arată că statuările Comisiei Centrale de Contestații a Casei Naționale de Pensii Publice (CCC-CNPP) sunt netemeinice, nefondate și nelegale pentru argumentele aratate in continuare:

Motivul nr. 1 de respingere a contestației " activitatea desfășurată în perioada 18.08.1982-13.08.1983 și 17.09.1983-16.02.1985, în funcțiile de șef birou contabil și contabil șef secție, în cadrul SC GOVORA SA, fostă TAGC Ind. Pitești -T.C.Ind. Pitești-Grupul de șantiere Rm Vâlcea, dovedită cu adeverința nr. 3562/31.10.2014, eliberată de SC GOVORA SA, în mod corect nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa I de muncă, întrucât activitatea precizată nu se regăsește în prevederile Decretului nr. 112/1965, art. 1, Ut. c și a Ordinului MMOS nr. 50/1990, punctul 3".

De asemenea, se mai susține, în Hotărârea nr. 10298/02.03.2015, la același motiv de respingere a contestației că "în mod corect nu a beneficiat de acordarea adaosului la vechime în muncă de 6 luni la fiecare an lucrat potrivit Decretului nr. 112/1965, întrucât în Anexa " Lista țărilor cu climă greu de suportat " la actul normativ mai sus menționate pentru orașul Tripoli perioada din timpul anului cu climă greu de suportat este cuprinsă între lunile mai-septembrie. Astfel rezultă că activitatea desfășurată nu însumează un an lucrat efectiv în condiții cu climă greu de suportat".

Precizează contestatorul că în perioada 18.08. 1982-16.02.1985 a fost detașat de la T.C.Ind. Pitești-Grupul de șantiere Rm Vâlcea la Filiala ARCOM Tripoli-Libia unde a lucrat in tot acest timp, beneficiind de drepturile salariale în lei și în valută prevăzute de actele normative în vigoare la acea dată, printre care și Decretele nr. 112/1965 și nr. 162/01.011978.

Prin adeverința nr. 1705/18.02.1991, anexată la adresa eliberată de SC GOVORA SA sub nr. 3562/31.10.2014 s-a menționat de către SC ARCOM SA ca "a fost detașat pe șantierele noastre din străinătate, în țări cu climă greu de suportat, după cum urmează: Țara Localitate Perioada Libia Tripoli 18.08.1982-13.08.1983, Libia Tripoli 17.09.1983-16.02.1985

Pe perioada mai sus menționată s-a reținut și virat contribuția pentru pensie suplimentară și C.A.S.

S-a eliberat prezenta pentru a-i servi la calculul vechimii în muncă în conformitate cu prevederile art. 1, Ut. c. ale Decretului nr. 112/1965

Menționează că pentru perioada 18.08.1982-16.02.1985, pensia se stabilea și se diferenția în funcție de vechimea în muncă, retribuția cuvenită si grupa de muncă, conform art.l (3) din Legea nr. 3/1977 și " în raport de condițiile, complexitatea și importanța muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat".

Prin decretul nr. 112/22.03.1965, privind acordarea unor drepturi angajaților trimiși să lucreze în țări cu climă greu de suportat, s-a statuat că toți angajații trimiși să lucreze în țări cu climă greu de suportat beneficiază de drepturile stipulate în acesta, nefiind făcute nici un fel de diferențieri sau discriminări cu privire la activitățile desfășurate în aceste țări sau în legătură cu persoanele care au lucrat

Or, prin răspunsul dat de intimata Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice in sensul ca aceste dispoziții nu i-ar fi aplicabile atunci când se referă la activitatea desfășurată în perioada 18.08.1982-16.02,1985, în funcția de șef birou contabil și contabil șef secție la filiala ARCOM Tripoli-Libia se încalcă in mod evident dispozițiile legale menționate.

Cu referire la Decretul Lege nr. 68/1990 în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 50/05.03.1990 al MMOS, MS și CNPPM (art.2), repetat obsesiv în Hotărârea nr. 10298/02.03.2015 de CCC, se arată că acest act normativ (Decretul Lege nr. 68/1990) a fost abrogat prin anexa nr. 1, pct.V din Legea nr. 158/2004 " privind declararea ca abrogate a unor acte normative, în aplicarea prevederilor art. 154 (fost 150 din Constituția României aprobată inițial la 08.12.1991nn), în vederea eliminării din legislația României a actelor normative care contravin ordinii de drept sau au devenit anacronice," publicată în M.O. nr. 467/25.05.2004.

Din lecturarea Decretului nr. 112/1965 și a Ordinului nr. 50/05.03.1990 al MJVIOS, nu rezultă vreo prevedere prin care să se excludă de la beneficiile acestor acte normative angajații trimiși, să lucreze în țari cu climă greu de suportat care erau de profesie economiști, care îndeplineau funcții de șef birou contabilitate, contabili șefi de secții, economiști contabili, etc, sau că sporul de vechime s-ar acorda în cazul orașului Tripoli numai pentru perioadele mai - septembrie, cum în mod netemeinic și discriminatoriu susține Comisia Centrală de Contestații.

Ordinul nr. 50/1990 precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul Lege nr. 68/1990, pentru locurile de muncă din țara, anexa nr. 1 pentru grupa I de muncă și anexa nr. 2 pentru grupa II de munca și nu și pentru angajații trimiși să lucreze în țări cu climă greu de suportat, în perioadele anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ.

Motivul nr. 2 de respingere a contestației de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice statuează ca " activitatea desfășurată în perioadele 01.10.1975-05.12.1986, 14.07.1990 -31.12.1990 și 01.01.1991-01.04.2001 în funcțiile de economist, șef birou contabil, contabil șef, contabil șef Grup de Șantiere, director economic și manager economic în cadrul SC GOVORA SA, dovedită cu adeverința nr. 3561/31.10.2014, eliberată de SC GOVORA SA, coroborat cu înscrisurile de la poz. 21 și 28 din carnetul de muncă, în mod corect nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa a II-a de muncă, întrucât nu se încadrează în prevederile H.G. nr. 1223/1990, coroborate cu Ordinul MMOS nr. 50/1990, punctul 3, deoarece prin natura atribuțiunilor de serviciu activitatea nu se desfășoară în aceleași condiții (locuri de muncă) cu personalul muncitor de bază în condiții de șantier."

Susținerile Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice sunt neîntemeiate și nu au acoperire în actele normative menționate în Hotărârea nr. 10298/02.03.2015 ce face obiectul acestei contestații.

Pentru perioada 01.10.1975-01.04,2001, cât a lucrat în condiții încadrate în grupa a II a de muncă, SC GOVORA SA a eliberat adeverința nr. 3561/31.10.2014, iar în anexa la aceasta au fost menționate temeiurile juridice și documentele care au stat la baza încadrării activității subsemnatului la grupa a II- a de muncă.

Face mențiunea că așa cum rezultă din adeverința nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA, trebuia să beneficieze de încadrarea în grupa a II - a de muncă pentru următoarele perioade:

a) 01.10.1975 - 17.08.1982, poz. 21 din carnetul de muncă = 6 ani, 10 luni și 17 zile;

b) 17.02.1985-05.12.1986, poz. 21 din carnetul de muncă = 1 an, 9 luni și 17 zile;

c) 14.07.1990-01.01.1991, poz. 21 din carnetul de muncă = 0 ani, 5 luni și 17 zile;

d) 01.01.1991-01.04.2001, poz. 28 din carnetul de muncă parțial = 10 ani, 3 luni;

e) Total vechime în muncă pentru perioada cât am fost încadrat in grupa a II -a de muncă = 19 ani, 4 luni și 20 zile.

Precizează că încadrarea în grupa a II a de muncă a locurilor de muncă sau a activităților din ramura de construcții montaj, inclusiv de la SC GOVORA SA și de la predecesoarele acesteia, s-a făcut până la data de 01.04.2001 în baza H.G. nr. 1223/20.11.1990.

Rezultă fară nici un dubiu că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă nu se face prin actele normative indicate ca temeiuri legale, cum eronat susține Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, în cazul de față H.G. nr. 1223/1990 care preciza încadrarea activităților de construcții montaj în grupa a II a de muncă, ci ( numai ) prin actul administrativ emis de fiecare unitate în parte în baza acestei reglementari legale.

La decizia nr. 28/20.12.1990 au fost anexate tabelele nominale cu personalul care a lucrat în condițiile ce se încadrau în grupa a II a de muncă în vederea pensionării, printre care și tabelul cu personalul TESA și indirect productiv, unde la poziția 3 este nominalizat și contestatorul .

In baza acestei decizii, în carnetul de muncă al contestatorului seria AZ nr. 0432693 (anexa nr.14, filele 39 și următoarele de la cererea de acordare a pensiei la poziția nr. 21 s-a făcut următoarea mențiune " In perioada 01.10.1975-05.12.1986, 14.07.1990-31.12.1990 a lucrat în grupa a II - a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 art. 3, al. 2 și H.G. 1223/1990, in total 11 unsprezece ani 7 (șapte) luni 21 (douăzecișiuna) zile").

Urmare a H.G. nr. 1223/1990, în contractul individual de muncă nr. 2655 încheiat la data de 01.01.1991, SC GOVORA SA a consemnat că locul de muncă din punct de vedere al condițiilor de muncă " Se încadrează în grupa a II-a de muncă conf. H.G. nr. 1223/1990" , contract de muncă ce a fost valabil de la data de 01.01.1991 și la data prezentei ( aspect esențial ignorat de Casa Județeană de Pensii Vâlcea cât și de Comisia Centrală de Contestații a Casei Naționale de Pensii Publice).

Rezultă fară nici un dubiu că prin contractul individual de muncă încheiat cu SC GOVORA SA s-a stabilit că activitatea desfășurată în cadrul unității, având în vedere condițiile de muncă ( condiții nocive, vătămătoare ) se încadrează în grupa a II - a de muncă în baza H.G. nr. 1223/1990.

Prin Contractele Colective de Muncă întocmite anual și semnate de Consiliul de Administrație, de reprezentanții salariaților sindicaliști și reprezentanții salariaților nesindicaliști, s-a prevăzut că "Personalul S.C. GOVORA S.A. se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, conf. ordinului nr. 50/1990, ordinului, nr. 125/1990, completat prin adresa nr. 6718/05,11IX990.și HG nr. 1223/1990, cu obligația .unității de a înscrie în. cartea. de muncă a perioadei respective."

SC GOVORA SA si predecesoarele sale au calculat si plătit cotele de CAS asupra câștigurilor brute realizate de toți salariații inclusiv pentru câștigurile brute realizate de subsemnatul, datorate pentru grupa a II-a de muncă, și s-a reținut cota legală pentru pensia suplimentară, conform anexei nr. 2 de la adeverințele nr. 3563/31.10.2014, pentru care s-au întocmit Declarațiile lunare care s-au depus la Direcția Muncii și Protecției Sociale a Județului Vâlcea (predecesoarea Casei Județene de Pensii).

Motivul nr. 3. Se retine de către CCC din cadrul CNP ca " în mod corect nu s-a valorificat perioada în care a urmat cursurile învățământului universitar, conform Diplomei nr. 222743/2801 din 03.09.1979, eliberată de Universității din Craiova - Facultatea de Științe Economice, întrucât din documentele anexate la dosar nu reiese că domnul Cotar Ion a urmat cursurile la zi, conform prevederilor art. 131, alin. 1 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011."

În contestația întocmită, la motivul nr. 2, a arătat că " Nu s-a valorificat perioada ca vechime cât a urmat studiile universitare deoarece nu a solicitat să fie luata in calcul această perioadă"

Motivul nr. 4 de respingere a contestației releva ca " Față de toate acestea Comisia Centrală de Contestații constată că, prin Decizia nr. 224544/19.12.2014, în mod corect nu au fost valorificate "adaosul acordat global lunar", " ore suplimentare" și " adaos la salariu", conform înscrisurilor din adeverința nr. 182/24.10.2014 , eliberată de SC ELECTROMONTAJ S.A. - Sucursala Călimănești și din adeverința nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. NR. 257/2011 și nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.

In combaterea acestor rețineri străine de natura pricinii, arată că forma de retribuire în acord global era reglementată de art. 12(1), litera a, liniuța a doua din Legea nr. 57/1974, legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii și consta în asumarea pe baza unui contract de acord global, a obligațiilor executării într-un anumit termen a unei lucrări de construcții ca: o hală industrială, o clădire, o șosea, o linie electrică, un pod sau altor obiective de investiții complexe de către o formație de lucru, o secție, o brigadă, un șantier, o antrepriză pentru care primește o sumă globală determinată în raport cu manopera necesară pentru executarea lucrării.

Sumele necesare pentru plata salariilor pentru lucrările executate până la sfârșitul lunii se plăteau sub formă de avans din care se reținea o garanție de 20%, avansul maxim ce se plătea era de 80% din manopera cuvenită, iar garanția reținută de 20% se restituia la finalizarea lucrărilor care au făcut obiectul contractului de acord global, proporțional cu gradul de îndeplinire a obligațiilor contractuale asumate. Datorită specificului acestei forme de salarizare prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri salariale, ci ele reprezentau o forma de salarizare, venituri ce se plăteau în avans 80% și ulterior 20% când se plăteau, se restituiau garanțiile. În acest sens, arată că îndeplinea funcția de contabil șef la Antrepriza Electromontaj Călimănești (AEMH) în perioada 05.12.1986-01.03.1989, având ca obiect de activitate executarea de lucrări hidroenergetice, inclusiv linii electrice, beneficiar fiind Ministerul Energiei Electrice. De regulă avansul de 80% lunar cuprindea cel puțin salariul tarifar, sporul de vechime și indemnizația de conducere.

CAS-ul se plătea la fondul total de salarii de 100% (respectiv avansul de 80% si garanția de 20% ce urma să se restituie ulterior). In situația în care nu se restituiau garanțiile de 20% ulterior, din cauza neîndeplinirii obligațiilor, din contractele de acord global se aplicau diminuări din fondul de salarii, regularizându-se si CAS-ul dacă era cazul .

Deoarece în practica stabilirii veniturilor care se iau în calcul la determinarea pensiilor au apărut noi discriminări între Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977 și între Legea nr. 263/2010 și Legea nr. 3/1977, neexistând un punct de vedere unitar, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), prin Decizia nr. 19/17.10.2011, publicată în M.O. nr. 824/22.11.2011, privind recursul în interesul legii, referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, a stabilit că "Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut su pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Decizia nr. 19/17.10.2011 a ICCJ este obligatorie.

In ce privește sporul pentru ore lucrate suplimentar peste programul normal de muncă, se arată că prin contractul individual de muncă nr. 2655/01.01.1991 s-a stabilit că durata muncii este de 8 -10 ore/zi, iar "plata orelor suplimentare se va face conform C.C.M. în adeverința nr. 3563/31.10.2014 eliberata de SC GOVORA SA, fílele 17-18 la cererea privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, acest spor este redat la poziția nr. 5, iar temeiurile juridice pentru acordarea sporului pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru sunt redate în anexa nr. 13/5.

Sporul pentru orele lucrate suplimentar peste programul de lucru a fost negociat și cuprins în toate Contractele Colective de Muncă (CCM) întocmite la nivelul SC GOVORA SA în perioada 01.01.1991-31.12.2000, dupa cum urmează:

- CCMnr.16/02.05.1991, extras pag.9-12, poz.5, pag.ll;

- CCM nr.24/15.04.1992, extras pag. 8-11, poz. 8, pag. 10 ;

- CCM nr.20/12.05.1993, extras pag. 7-10, poz. 5, pag.9 ;

- CCM nr. 10/31.05.1994, extras pag. 9-11, poz. 5, pag. 10;

- CCM nr. 8/01.04.1995, extras pag. 9-12, poz. 5, pag.10 :

- CCM nr. 4/29.04.1996, extras pag. 9-11, poz. 5, pag.10;

- CCM nr.5900/30.04.1997, extras pag. 8-10, pag.9 ;

La stabilirea drepturilor de pensie se ia în considerare și veniturile obținute pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de muncă, acestea fiind sume tarifare determinate prin înmulțirea salariului tarifar orar cu numărul de ore, fără a depăși durata muncii prevăzută în contractul individual de muncă și CCM și pentru care s-a plătit CAS.

Prin Decizia nr. 19/10.12.2012 a ÎCCJ publicată în M.O. nr. 51/23.01.2013, s-a constatat că " în concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări SOCiale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salaríala pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat. "

Rezultă că sumele plătite pentru munca prestată de salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile contractului individual de muncă nr. 2655/01.01.1991(durata muncii fiind de 8 -10 ore/zi prevăzută în contractual de muncă al subsemnatului) și CCM și pentru care s-a plătit CAS trebuie sa se aiba în vedere la stabilirea pensiilor din sistemul public.

Referitor la adaosul la salariul de bază, se arată următoarele; - în contractul individual de muncă nr.2655/01.01.1991 s-a stabilit că sporurile se acordă, conform Contractului Colectiv de Muncă. Adaosurile la salariul de bază pentru perioada 01.01.1992-31.12.2000 sunt redate în adeverința nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA, la pct. 6 filele 16 și 17 la cererea privind acordarea pensiei, stabilite în temeiurile juridice pentru acordarea adaosurilor la salariul de bază, anexa nr. 6 la adeverința nr. 3563/31.10.2014.

Numai din lecturarea punctului 6 din anexa nr. 13 rezultă că aceste sporuri au avut un caracter permanent, acordându-se în fiecare lună, în perioada 01.01.1992-31.12.1997 și în perioada 01.01.2000-31.12.2000. Conform Contractelor Colective de Muncă, SC GOVORA SA a acordat pe lângă salariile tarifare de bază sporuri pentru timpul efectiv lucrat în condiții pentru care se acordă acestea precum și adaosuri salariate.

Adaosurile la salariul de bază acordate au fost adaosuri de acord sau premii acordate din fondul de salarii realizat de minim 10%. Pentru personalul TESA și maiștrii s-a acordat adaosuri la salariul în funcție de realizarea programului valoric de producție și a stadiilor fizice programate.

Prin Decizia nr. 19/10.12.2012 a ÎCCJ publicată în M.O. nr. 51/23.01.2013, s-a constat că "In concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă si legală stabilire si reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat. "

Or, in ce privește angajatorul său, pentru adaosurile la salariile de bază a plătit întotdeauna contribuția asupra salariilor (CAS) corespunzătoare grupei a II-a de muncă, aceste adaosuri, inclusiv primele acordate pentru rezultate deosebite, fiind cuprinse în fondul de salarii. Rezultă că adaosurile la salariile de bază au fost acordate în baza CCM, au avut caracter permanent, și au fost acordate în perioada 01.01.1992-31.12.1997 continuu și în perioada 01.01.2000-31.12.2000 în fiecare lună, au fost cuprinse în baza de calcul a CAS pentru grupa a II-a de muncă, aceste adaosuri făcând parte din fondul de salarii.

Prin urmare, constatarea Casei Teritoriale de Pensii a Județului Vâlcea că adaosurile la salariul de bază nu au avut caracter permanent este lipsită de temei.

Motivul 5: In ce privește sporul de condiții grele de climă si indemnizațiile acordate pentru lipsa din tara pentru o perioada mai mare de 6 luni a sa, se arată că este confirmata cu trimiteri la actele normative aplicabile ( Decretul nr. 162/01.01.1978, art. 1 aliniat 3 ) ce nu a fost analizata de Comisia Centrală de Contestații, care nu s-a pronunțat in niciun fel, respectiv dacă o respinge sau o admite.

Având în vedere că acest spor încasat si pentru care s-au plătit contribuțiile aferente nu a fost valorificat ca punctaj prin Decizia nr. 224544/19.12.2014 emisa de Casa Județene de Pensii Vâlcea, precum si ca CCC a ignorat critica sa cu privire la acesta, se arată că trebuie valorificat.

De altfel, pentru acest spor SC GOVORA S.A. a eliberat adeverința nr. 3563/31.10.2014, pct.4 , iar în temeiurile juridice pentru acordarea acestui spor sunt redate în anexa nr. 13/4 la aceasta.

Denumirea corectă a sporului este " spor pentru majorarea indemnizației lunare cu 20% pe durata lipsei din țară mai mult de 6 luni". Acest spor a fost acordat în temeiul art. 198 din Legea nr. 57/1974, Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, și a art. 1 (3), aliniat ultim din Decretul nr. 162/01.01.1978, privind drepturile și obligațiile personalului muncitor trimis în străinătate pentru executări de lucrări și asistența tehnică, contractate de unitățile economice românești.

In ce privește sporul pentru majorarea indemnizației lunare cu 20% pe durata lipsei din tară mai mult de 6 luni, arată ca acesta a fost încasat și s-au reținut si plătit contribuțiile aferente in perioada si procentul arătat in continuare.

- perioada 01.02.1983 - 01.08.1983 = 20%

- perioada 01.10.1983 - 01.07.1984 - 20%

Concluzionând, contestatorul arată că rezultă netemeinicia și nelegalitatea Hotărârii nr. 10298/02.03.2015 a Comisiei Centrale de Contestații, cat și a Deciziei nr. 224544/19.12.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Vâlcea, motiv pentru care, solicită admiterea contestației asa cum a fost formulata si motivata pe larg si sa se dispună: anularea Hotărârii nr. 10298/02.03.2015 a Comisiei Centrale de Contestații de pe lângă C.N.P.P., anularea Deciziei nr. 224544/19.12.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Vâlcea, recunoașterea vechimii în muncă cu încadrarea în grupa a I - a de muncă pentru perioada 18.08.1982 - 13.08.1983 și 17.09.1983-16.02.1985, conform adeverinței nr. 3562/31.10.2014, adeverinței nr. 1705/18.02.1991 a ARCOM SA, adeverinței nr. 865/03.12.2014 și a Decretului nr. 112/1965, art 1 lit. (c) de către Casa Județeană de Pensii Vâlcea și CCC, recunoașterea vechimii în muncă de încadrare în grupa a II - a de muncă, conform adeverinței nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA S.A. conform HG, nr. 1223/1990 de către Casa Județeană de Pensii Vâlcea și C. C. C, luarea în calcul la stabilirea punctajului anual a următoarelor sporuri , prevăzute în adeverința nr. 3563/31.10.2014: spor ore suplimentare, adaos la salariu, spor 20% pentru lipsa din țară mai mult de 6 luni, conform Decretului nr. 162/01.01.1978, art. 1(3) de către Casa Județeană de Pensii Vâlcea și CCC, luarea în calcul la stabilirea punctajului anual a adosului de acord global prevăzut în adresa nr, 182/24,10.2014 eliberată de SC ELECTR O MONTAJ S.A. Sucursala Călimăneșți de către Casa Județeană de Pensii Vâlcea și C. C C., să fie obligata Casa Județeană de Pensii Vâlcea a Județului Vâlcea să calculeze drepturile de pensie conform cererii înregistrate la nr. 65543/03.11.2014 și CCC. în raport cu documentele anexate și cu prevederile Legii nr. 263/2010

In drept, prezenta contestație a fostîntemeiată pe dispozițiile art. 151(2) din Legea nr. 263/16.12.2010 și ale Codului de Procedură Civilă.

Intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea, in temeiul art. 205 Cpc.a formulat întâmpinare, prin care a solicitat de a dispune respingerea contestației ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Se învederează aspectul că toate deciziile de pensie aflate la dosarul contestatorului poartă același număr, ceea ce le diferențiază fiind data la care au fost emise, deci se impune lămurirea dacă este o cerere de revizuirea sau recalcularea a pensiei, care este condiționată, in toate cazurile, de un demers administrativ: fie contestația prev. de art. 149 alin 1), fie cererea de revizuire prev, de art. 107 alin 1), fie cererea de recalculare prev. de art. 107 alin 3) si 4) din Legea nr. 263/2010, iar procedura de contestare este diferită.

Pe fondul cauzei, conform motivelor exprimate prin contestația instrumentata in cadrul intimatului sub nr. A 2732/15.01.2015, se arată că prin cererea nr. 65543/03.11.2014, petentul Cotar Ion a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta, in baza legii nr. 263/2010.

Potrivit Deciziei 224544/19.12.2014 emisa de Casa Județeană de Pensii Vâlcea a fost respinsa cererea de înscriere la pensie pentru limita de vârsta, având in vedere următoarele elemente de calcul: total stagiu de cotizare realizat: 39 ani si 27 zile, din care 38 ani, 9 luni si 4 zile in condiții normale de munca si 3 luni si 23 zile stagiu asimilat si 3 luni si 23 zile stagiu asimilat (stagiu militar); stagiu complet de cotizare prevăzut de lege: 35 ani; vârsta standard de pensionare: 65 ani vârsta la data solicitării pensiei pentru limita de varsta:62 ani si 2 luni. Adeverințele 3561 si 3562 din 31.10.2014 eliberate de SC Govora SA, prin care se menționează ca activitatea desfășurata in perioadele 01.10.1975-17.08.1982, 17.02.1985-05.12.1986 si 14.07.1990-01.04.2001 se încadrează in grupa a Il-a de munca, respectiv ca perioadele 18.08.1982-13.08.1983 si 17.09.1983-16.02.1985 se încadrează in grupa I de munca nu au fost valorificate la stabilirea pensiei întrucât funcțiile de sef birou contabilitate, economist, contabil sef, director economic nu se regăsesc in actele normative enumerate.

Având în vedere considerentele expuse, Comisia Contrala de Contestații a constatat următoarele că activitatea desfășurata in perioadele 18.08.1982-13.08.1983 si 17.09.1983-16.02.1985, in funcțiile de sef birou contabil si contabil sef secție in cadrul SC Govora SA Rm. Vâlcea, fosta Trustul Antrepriza Generala Construcții Industriale Pitești, Trustul Construcții Industriale Pitesti-Grupul de Șantiere Rm. Vâlcea, dovedita cu Adeverința nr. 3562/31.10.2014 eliberata de SC Govora SA, in mod corect nu a fost valorificata la stabilirea stagiului realizat in grupa I-a de munca, intrucat activitatea precizata mai sus nu se regăsește in prevederile art. 1 lit. c din Decretului Lege nr. 112/1965 si ale Ordinului MMOS nr. 50/1990, punctul 3.

In conformitate cu prev. art 1 Ut. c din Decretul nr. 112/1965 privind acordarea unor drepturi angajaților trimiși sa lucreze in tari cu clima greu de suportat, astfel de angajați beneficiau de acordarea unui adaos la vechimea in munca, pentru drepturile de asigurări sociale de 6 luni la fiecare an lucrat Or, contestatorul in mod corect nu a beneficiat de acordarea adaosului la vechimea in munca de 6 luni pentru fiecare an lucrat, având in vedere ca potrivit Anexei la Decretul 112/1965 intitulata "Lista tarilor cu clima greu de suportat", pentru orsul Tripoli perioada din timpul anului cu clima greu de suportat este cuprinsa in intervalul mai-septembrie din cursul unui an. Astfel, rezulta ca activitatea desfășurata in perioada despre care se face vorbire in adeverința nr. 3562/31.10.2014 privitoare la funcția de sef birou contabil si contabil sef secție la filiala Arcom, din Libia, orașul Tripoli, nu însumează un an efectiv lucrat efectiv in condiții cu clima greu de suportat.

Activitatea desfășurata in perioadele 01.10.1975-05.12.1986; 14.07.1990-31.12.1990; 01.01.1991-01.04.2001, in funcțiile de economist-sef birou contabil, contabil sef, contabil sef-grup șantiere, director economic si manager economic in cadrul SC Govora SA Rm. Vâlcea, fosta Trustul Antrepriza Generala Construcții Industriale Pitești, Trustul Construcții Industriale Pitesti-Grupul de Șantiere Rm. Vâlcea, potrivit Adeverinței nr. 3561/31.10.2014 emisa de SC Govora SA, coroborat cu consemnările de la rubricile 21 si 28 din carnetul de munca, in mod corect nu a fost valorificata la stabilirea stagiului realizat in grupa a II-a de munca, intrucat nu se incadreaza in prevederile HG nrf1223/1990 coroborate cu Ordinul MMOS nr. 50/1990 punctul 3, deoarece prin prin natura atribuțiilor de serviciu activitatea nu se desfășoară in aceleași condiții (locuri de munca) cu personalul muncitor de baza in condiții de șantier. Astfel, potrivit art. 1 din HG nr. 1223/1990 privind grupa a II-a de munca, in vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activități de construcții- montaj:"Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a Il-a de munca în vederea pensionării, pentru Întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969. "

Asa cum rezulta din Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii HG NR. 1223/1990, acest act normativ s-a adresat personalului muncitor si personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu si-a desfășurat activitatea in "condiții grele de munca datorita lucrului in aer liber, sub influenta permanenta a intemperiilor (ploi, zăpezi, vant) si temperaturilor mediului ambient, lucru in general la inaltimi mari-pe schela cu asigurarea in centura, sub nivelul solului, in săpaturi deschise sau in subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore/zi.

Tot astfel, Ordinul nr, 50 din 5 martie 1990,actualizat, pct. 3. Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.

Pct.7. încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

In mod excepțional, personalul care, prin natura sarcinilor ce-i revin, lucrează o parte din timp în subteran poate fi încadrat în grupa I sau II de munca, chiar dacă acest timp este sub plafonul de 50% prevăzut în grupa I și 70% pentru grupa II, luându-se în calcul numai timpul efectiv lucrat în subteran.

Se mai susține că în mod corect nu s-a valorificat perioada in care contestatorul a urmat cursurile invatamantului preuniversitar, conform Diplomei nr. 222743/2801 din 03.09.1979 emisa de Univ. Din Craiova-Facultatea de Științe Economice, întrucât din documentele anexate la dosar nu reiese ca petentul … a urmat cursurile la forma de învățământ "ZI", in conformitate cu disp. prev. de Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010:

Prin Decizia nr. 224554/19.12.2014, in mod corect nu au fost valorificate "adaosul acord global lunar," "spor ore suplimentare" si "adaos la salariu", conform înscrisurile din Adeverința nr. 182/24.10.2014 eliberat de SC Electromontaj SA -Sucursala Calimanesti si din Adeverința nr. 3563/31.10.2014 eliberata de SC Govora SA, întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent potrivit Anexei 15 la Normele de aplicare a prev. Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011 si nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare date de 1 aprilie 2001.

Fata de cele prezentate, intimata solicită respingerea contestația ca neîntemeiată.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de contestator s-a solicitat admiterea acțiunii, asa cum a fost formulata, sa se dispună anularea ca fiind netemeinice si nelegale atat hotărârea nr. 10298/02.03.2015 emisa de Casa Naționala de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, cat si decizia nr. 224544/19.12.2014 emisa de Casa Județeană de Pensii Vâlcea, cu consecința: recunoașterii vechimii in munca cu incadrarea in grupa I - a de munca pentru perioadele 18.08A982 - 13.08.1983 si 17.09.1983 -16.02.1985 conform adeverinței nr. 3562/31.10.2014 (anexa nr.5), adeverinței nr. 1705/18.02.1991 a ARCOMSA, adeverinței nr. 865/03.12.2014 și a Decretului nr. 112/1965, art 1, lit. (c) de către Casa Județeană de Pensii Vâlcea și CCC; recunoașterea vechimii în muncă de încadrare în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. 3561/31.10.2014 (anexa nr,7) eliberată de SC GOVORA S.A. conform H.G. nr. 1223/1990 de către Casa Județeană de Pensii Vâlcea și CCC; luarea în calcul la stabilirea punctajului anual a următoarelor sporuri prevăzute în adeverința nr. 3563/31.10.2014 (anexa nr.13); spor ore suplimentare; adaos la salariu; spor 20% pentru lipsa din țară mai mult de 6 luni, conform Decretului nr. 162/01.01.1978, art. 1(3) de către Casa Județeană de Pensii Vâlcea și CCC; luarea în calcul la stabilirea punctajului anual a adosului de accord global prevăzut în adresa nr. 182/24.10.2014(anexa nr.12) eliberată de SC ELECTROMONTAJ S.A. Sucursala Călimănești de către Casa Județeană de Pensii Vâlcea și C. C C.; să fie obligata Casa Județeană de Pensii Vâlcea a Județului Vâlcea să calculeze drepturile de pensie ale subsemnatului conform cererii înregistrate la nr. 65543/03.11.2014 și CCC în raport cu documentele anexate și cu prevederile Legii nr. 263/2010.

Examinând contestația formulată, tribunalul reține că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

Prin cererea înregistrată sub nr. 65543/03.11.2014 la intimata casa Județeană de Pensii Vâlcea, contestatorul … a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta, in baza legii nr. 263/2010.

Prin Decizia nr. 224544/19.12.2014 emisa de intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea a fost respinsa cererea de înscriere la pensie pentru limita de vârsta a contesatorului, având in vedere următoarele elemente de calcul: total stagiu de cotizare realizat: 39 ani si 27 zile, din care 38 ani, 9 luni si 4 zile in condiții normale de munca si 3 luni si 23 zile stagiu asimilat si 3 luni si 23 zile stagiu asimilat (stagiu militar); stagiu complet de cotizare prevăzut de lege: 35 ani; vârsta standard de pensionare: 65 ani vârsta la data solicitării pensiei pentru limita de varsta:62 ani si 2 luni.

Prin adeverințele 3561 si 3562 din 31.10.2014 eliberate de SC Govora SA, prin care se menționează ca activitatea desfășurata in perioadele 01.10.1975-17.08.1982, 17.02.1985-05.12.1986 si 14.07.1990-01.04.2001 se încadrează in grupa a II-a de munca, respectiv ca perioadele 18.08.1982-13.08.1983 si 17.09.1983-16.02.1985 se încadrează in grupa I de munca nu au fost valorificate la stabilirea pensiei întrucât funcțiile de sef birou contabilitate, economist, contabil sef, director economic nu se regăsesc in actele normative enumerate.

Prin Hotărârea nr. 10298/02.03.2015, Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 224544/19.12.2014, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea, ca fiind neîntemeiată.

În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut că activitatea desfășurata in perioadele 18.08.1982-13.08.1983 si 17.09.1983-16.02.1985, in funcțiile de sef birou contabil si contabil sef secție in cadrul SC Govora SA Rm. Vâlcea, fosta Trustul Antrepriza Generala Construcții Industriale Pitești, Trustul Construcții Industriale Pitesti-Grupul de Șantiere Rm. Vâlcea, dovedita cu adeverința nr. 3562/31.10.2014 eliberata de SC Govora SA, in mod corect nu a fost valorificata la stabilirea stagiului realizat in grupa I-a de munca, întrucât activitatea precizata mai sus nu se regăsește in prevederile art. 1 lit. c din Decretului Lege nr. 112/1965 si ale Ordinului MMOS nr. 50/1990, punctul 3.

În ceea ce privește primul petit al acțiunii referitor la recunoașterea vechimii în muncă cu încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada 18.08.1982 - 13.08.1983 și 17.09.1983-16.02.1985, conform adeverinței nr. 3562/31.10.2014, adeverinței nr. 1705/18.02.1991 a ARCOM SA, adeverinței nr. 865/03.12.2014, în condițiile art. 1 lit. c din Decretul nr. 112/1965, tribunalul reține că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

Prin adeverința nr. 3562/31.10.2014 eliberată de SC Govora SA Rm. Vâlcea se atestă faptul că activitatea desfășurată în perioada 18.08.1982-13.08.1983 și 17.09.1983-16.02.1985, în funcțiile de șef birou contabil și contabil șef secție, în cadrul SC GOVORA SA, fostă TAGC Ind. Pitești -T.C.Ind. Pitești-Grupul de șantiere Rm Vâlcea, a fost în grupa I de muncă. S-a mai arătat că temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă îl reprezintă Decretul nr. 112/22.03.1965, art. 1, lit. c și Ordinul MMOS nr. 50/1990, punctul 3.

Prin adeverința nr. 1705/18.02.1991 a ARCOM SA, anexată la adresa eliberată de SC GOVORA SA sub nr. 3562/31.10.2014, s-a menționat de către SC ARCOM SA ca petentul .. a fost detașat pe șantierele din străinătate, în țări cu climă greu de suportat, după cum urmează: Libia Tripoli 18.08.1982-13.08.1983, Libia Tripoli 17.09.1983-16.02.1985. Pe perioada mai sus menționată s-a reținut și virat contribuția pentru pensie suplimentară și C.A.S.

S-a eliberat prezenta pentru a-i servi la calculul vechimii în muncă în conformitate cu prevederile art. 1, lit. c. ale Decretului nr. 112/1965.

Întrucât în Decretul nr. 112/1965 și Ordinul nr. 50/05.03.1990 nu este menționată vreo prevedere prin care să se excludă de la beneficiile acestor acte normative angajații trimiși, să lucreze în țari cu climă greu de suportat care erau de profesie economiști, care îndeplineau funcții de șef birou contabilitate, contabili șefi de secții, economiști contabili, etc. sau că sporul de vechime s-ar acorda în cazul orașului Tripoli numai pentru perioadele mai - septembrie, tribunalul reține , în acord cu concluziile cuprinse în raportul de expertiză, că activitatea desfășurată de contestatorul … în perioada 18.08.1982 - 13.08.1983 și 17.09.1983-16.02.1985, se încadrează în grupa I de muncă.

Referitor la recunoașterea vechimii în muncă de încadrare în grupa a II - a de muncă, conform adeverinței nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA S.A., în condițiile H.G. nr. 1223/1990, instanța reține că și aceasta este întemeiată.

Astfel, pentru perioada 01.10.1975-01.04.2001, SC GOVORA SA a eliberat contestatorului adeverința nr. 3561/31.10.2014, iar în anexa la aceasta au fost menționate temeiurile juridice și documentele care au stat la baza încadrării activității la grupa a II a de muncă. Ca atare, se atestă faptul că petentul a desfășurat activitate în grupa a II - a de muncă pentru următoarele perioade: 01.10.1975 - 17.08.1982, poz. 21 din carnetul de muncă, 6 ani, 10 luni și 17 zile; 17.02.1985-05.12.1986, poz. 21 din carnetul de muncă = 1 an, 9 luni și 17 zile; 14.07.1990-01.01.1991, poz. 21 din carnetul de muncă = 0 ani, 5 luni și 17 zile; 01.01.1991-01.04.2001, poz. 28 din carnetul de muncă parțial = 10 ani, 3 luni;total vechime în muncă pentru perioada cât a fost încadrat in grupa a II-a de muncă = 19 ani, 4 luni si 20 zile.

În aceeași adeverință, se mai atestă faptul că încadrarea în grupa a II a de muncă a locurilor de muncă sau a activităților din ramura de construcții montaj, inclusiv de la SC GOVORA SA și de la predecesoarele acesteia, s-a făcut până la data de 01.04.2001 în baza H.G. nr. 1223/20.11.1990. Din dispozițiile art. 1 si 2 din acest act normativ, rezultă fără nici un dubiu că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă nu se face prin actele normative indicate ca temeiuri legale, în cazul de față H.G. nr. 1223/1990 care preciza încadrarea activităților de construcții montaj în grupa a II a de muncă, ci prin actul administrativ emis de fiecare unitate în parte în baza acestei reglementări legale.

Ca atare, în baza acestui act normativ și a Hotărârii nr. 15 a Consiliului de Administrație al T. C. Ind. Pitești privind încadrarea în grupa a II - a de muncă a personalului care și-a desfășurat activitatea pe șantierele de construcții montaj, Grupul de Șantiere Rm Vâlcea, (predecesoarea SC GOVORA SA) a emis decizia nr. 28/20.12.1990 prin care s-a dispus:

"Art. 1. Se va înregistra în carnetele de muncă ale personalului ce și-a desfășurat activitatea în construcții după data de 18.03.1969, ca perioadă lucrată în grupa aii a de muncă.

Art. 2. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă este cea aprobată de Consiliul de administrație și sindicatele libere."

La decizia nr. 28/20.12.1990 au fost anexate tabelele nominalizate cu personalul care a lucrat în condițiile ce se încadrau în grupa a II a de muncă în vederea pensionării, printre care și tabelul cu personalul TESA și indirect productiv, unde la poziția 3 este nominalizat și contestatorul.

În baza acestei decizii, în carnetul de muncă al contestatorului seria AZ nr. 0432693 la poziția nr. 21 s-a făcut următoarea mențiune " In perioada 01.10.1975-05.12.1986, 14.07.1990-31.12.1990 a lucrat în grupa a II - a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 art. 3, al. 2 și H.G. 1223/1990, in total 11 unsprezece ani 7 (șapte ) luni 21 ( douăzecișiuna ) zile").

Față de aceste considerente, instanța reține că este întemeiat și capătul de cerere care are ca obiect recunoașterea vechimii în muncă de încadrare în grupa a II - a de muncă, conform adeverinței nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA S.A., în condițiile H.G. nr. 1223/1990.

Referitor la petitul acțiunii ce vizează luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a următoarelor sporuri prevăzute în adeverința nr. 3563/31.10.2014: spor ore suplimentare, adaos la salariu, instanta reține că acesta este fondat, în raport de următoarele considerente:

Prin contractul individual de muncă nr. 2655/01.01.1991 încheiat între contestator și SC GOVORA SA s-a stabilit că durata muncii este de 8 -10 ore/zi, iar plata orelor suplimentare se va face conform C.C.M. În adeverința nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA, filele 17-18 la cererea privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, acest spor de ore suplimentare este redat la poziția nr. 5, iar temeiurile juridice pentru acordarea sporului pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru sunt redate în anexa nr. 5 la această adeverință.

Sporul pentru orele lucrate suplimentar peste programul de lucru a fost negociat și cuprins în toate Contractele Colective de Muncă (CCM) întocmite la nivelul SC GOVORA SA în perioada 01.01.1991-31.12.2000, dupa cum urmează:

- CCMnr.16/02.05.1991, extras pag.9-12, poz.5, pag.ll ;

- CCM nr.24/15.04.1992, extras pag. 8-11, poz. 8, pag.10 ;

- CCM nr.20/12.05.1993, extras pag. 7-10, poz. 5, pag.9;

- CCM nr. 10/31.05.1994, extras pag. 9-11, poz. 5, pag.10;

- CCMnr. 8/01.04.1995, extras pag. 9-12, poz. 5, pag.10 ;

- CCM nr. 4/29.04.1996, extras pag. 9-11, poz. 5, pag.10;

- CCM nr.5900/30.04.1997, extras pag. 8-10, pag.10;

La stabilirea drepturilor de pensie se iau în considerare și veniturile obținute pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de muncă, acestea fiind sume tarifare determinate prin înmulțirea salariului tarifar orar cu numărul de ore, fără a depăși durata muncii prevăzută în contractul individual de muncă și CCM și pentru care s-a plătit CAS.

Referitor la adaosul la salariul de bază, acesta este prevăzut pentru perioada 01.01.1992-31.12.2000, este redat în adeverința nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA,iar temeiurile juridice pentru acordarea adaosurilor la salariul de bază sunt menționate în anexa nr. 6 la adeverința nr. 3563/31.10.2014.

Numai din lecturarea punctului 6 din anexă rezultă că aceste sporuri au avut un caracter permanent, acordându-se în fiecare lună, în perioada 01.01.1992-31.12.1997 și în perioada 01.01.2000-31.12.2000.

Conform Contractelor Colective de Muncă, SC GOVORA SA a acordat pe lângă salariile tarifare de bază sporuri pentru timpul efectiv lucrat în condiții pentru care se acordă acestea precum și adaosuri salariate.

Adaosurile la salariul de bază acordate au fost adaosuri de acord sau premii acordate din fondul de salarii realizat de minim 10%. Pentru personalul TESA și maiștrii s-a acordat adaosuri la salariul în funcție de realizarea programului valoric de producție și a stadiilor fizice programate.

De asemenea, se impune luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a formelor de retribuire în acord global prevăzut în adresa nr. 182/24.10.2014 eliberată de SC. Electromontaj S.A. Sucursala Călimăneșți, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

În primul rând, prevederile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice consacră în mod expres principiul contributivității ca principiu de bază al sistemului public de pensii. Potrivit acestui texte de lege: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: … principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; …";

Principiul contributivității este consacrat și de alte dispoziții ale Legii nr.263/2010, cum ar fi cele ale art.96, conform cărora: "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică. În situația asiguratului care contribuie la un fond de pensii administrat privat, punctajul lunar stabilit în condițiile prezentei legi se corectează cu raportul dintre contribuția datorată la sistemul public de pensii și contribuția prevăzută de lege pentru condiții normale de lucru. Pentru lunile pentru care Institutul Național de Statistică încă nu a comunicat câștigul salarial mediu brut se utilizează, pentru întreaga lună, ultimul câștig salarial mediu brut comunicat.";

Așadar, în baza dispozițiilor Legii nr.263/2010 și a principiului contributivității consacrat de acestea, la stabilirea pensiei de asigurări sociale a reclamantului trebuia să se țină seama și de drepturile la care fac referire adeverința nr. 3563/31.10.2014 ( spor ore suplimentare, adaos la salariu) și formele de retribuire în acord global prevăzute în adresa nr. 182/24.10.2014 eliberată de SC. ELECTROMONTAJ S.A. Sucursala Călimănești, pentru care s-a plătit de către angajator contribuția de asigurări sociale.

În al doilea rând, mențiunea de la pct.VI din anexa nr.15 la HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; …";, astfel cum a fost interpretată de intimate, contravine nu numai prevederilor Legii nr.263/2010, ci și chiar prevederilor anterioare din cuprinsul HG nr.257/2011.

Astfel, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială: "Pensia se stabilește în raport de contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanta socială a muncii și se diferențiază în funcție de vechimea în muncă, retribuția avută și grupa de muncă";

Așadar, sumele în litigiu, pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Mențiunea de la pct.VI din anexa nr.15 la HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice contravine principiului contributivității reglementat de Legea nr.263/2010 și de HG nr.257/2011.

Având în vedere aceste motive, precum și justificarea din cuprinsul mențiunii de la pct.VI din anexa nr.15 la HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform căreia "anumite forme de retribuire nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001";, instanța apreciază că textele din anexe invocate trebuie interpretate în sensul că veniturile acordate cu titlu de "sume aferente pentru programul de lucru de peste 8 ore/zi";, "regim prelungit de lucru"; și "regim prelungit"; nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual numai dacă nu s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale aferente și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. În schimb, dacă au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale aferente acestor sume, ele trebuie să fie luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, pe baza legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, identică sub aspectul analizat cu cea ulterioară datei de 01.01.2011, statuând, în cuprinsul deciziei nr.19/2011, că: "În interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.";

În motivarea acestei decizii, instanța supremă a reținut că: "Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.

Sub acest aspect nu poate fi primită teoria, îmbrățișată în a doua orientare jurisprudențială, în sensul că s-ar face o aplicare retroactivă a Legii nr. 19/2000, în ceea ce privește principiul contributivității, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au născut anterior datei de 1 aprilie 2001.

Potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia au fost stabilite pensiile aflate în discuție, nu există obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului. Ulterior, noua lege a pensiilor, Legea nr. 19/2000, a instituit obligația virării acestei contribuții de asigurări sociale atât pentru angajator, cât și pentru angajat, reglementând și posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).

Conform art. 8, 9 și 117 din Legea nr. 57/1974 și art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global și instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăși o formă de retribuire.

În același timp dispozițiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuția tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază și o serie de sporuri sau indemnizații ce nu intraseră anterior în această bază.

Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.

La pct. I - V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.

Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cât și cu Legea nr. 19/2000, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.

Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.

În acest sens trebuie subliniat că dispozițiile mențiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 au fost atacate la Curtea Constituțională a României, respingându-se excepția de neconstituționalitate, conform Deciziei nr. 736 din 24 octombrie 2006, însă această decizie a Curții Constituționale nu exclude "de plano" posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ, ci prevede că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de instanță, în funcție de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale. Astfel, în opinia Curții Constituționale, problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor și dacă s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual constituie probleme de fapt și de aplicare a legii a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.

Astfel, interpretarea general obligatorie, care ar contura sau determina înțelesul și sensul legii, are ca obiect principal și exclusiv interpretarea considerată ca necesară, față de sensul îndoielnic sau obscur al legii.

Interpretarea cazuistică, însă, are în vedere nu un impediment determinat de o lege neclară sau obscură, ci aplicarea legii, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, care incumbă exclusiv instanțelor judecătorești învestite cu o anumită cauză.

Această concluzie este întărită de considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, enunțate în Cauza Moșteanu contra României, (Hotărârea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42), astfel: în ceea ce privește obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudenței stabilite de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea reamintește că reunirea Secțiilor Unite ale unei jurisdicții are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicție este chemată să le pronunțe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secțiilor acestei jurisdicții, ca și jurisdicțiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului și sarcinii lor de a examina, în totală independență, cazurile concrete care le sunt supuse judecății.

În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.

Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.";

Totodată, prin Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că "veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat. Or, potrivit principiului contributivității instituit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.

Și prin decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale. În esență, justificarea s-a raportat la principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat, și anume reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că, pe toată perioada de la data emiterii deciziei de pensionare și până în prezent, contestatorul a beneficiat de o pensie într-un cuantum mai mic decât cel cuvenit, neluându-se în considerare veniturile menționate în adeverința nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA S.A., în adeverința nr. 3563/31.10.2014 ( spor ore suplimentare, adaos la salariu), precum și luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a formelor de retribuire în acord global prevăzut în adresa nr. 182/24.10.2014 eliberată de SC. ELECTROMONTAJ S.A. Sucursala Călimăneșți.

Pe cale de consecință, va fi obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea să calculeze drepturile de pensie ale contestatorului, prin valorificarea veniturilor și a stagiilor de cotizare, astfel cum s-a menționat mai sus.

În baza dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., pe temeiul culpei procesuale, pârâtele vor fi obligate să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1660 lei, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.

← Plata drepturilor salariale neacordate reprezentând...		Dispoziţiile art. 283 din legea nr.1/2011 nu stabilesc un regim... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Diferenţă de salariu, reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25%, calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012 Spor de doctorat. Jurisprudență Salarizare Diferențelor de salariu pe perioada 20.06.2012-31.12.2014, diferente dintre salariul de incadrare ( calculate la un salariu de baza minim brut de 600 lei, de¬dus prin aplicarea formulei de calcul si a coeficienţilor de ierarhizare )