Spor de doctorat. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 394 din data de 03.03.2016
Titlu Spor de doctorat
Tip speta sentință civilă
Nr.394
Data 03 martie 2016
Domeniu asociat . Drepturi salariale
Continut speta . Acordarea sporului de doctorat
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 313/120/14.01.2015, reclamantul …. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 27 din OG nr. 137/2000, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii doi pârâți la acordarea de despăgubiri materiale reprezentând diferențe/sume compensatorii de salariu în cuantum de 15% din salariul de bază lunar, echivalentul sporului de doctor în drept, în condițiile inexistenței discriminării, începând cu 3 ani în urmă și până la data introducerii acțiunii, anularea situației create prin discriminare, prin obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești la plata sumei corespunzătoare lunar prin introducerea în indemnizația de încadrare brută lunară, de la data formulării prezentei cereri și în continuare, pentru viitor, până la încetarea situației de discriminare printr-o nouă lege de salarizare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este judecător la Curtea de Apel Pitești (în prezent președintele Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) și că, începând cu data de 24 iunie 2010, când a obținut titlul de doctor în drept, trebuia să beneficieze de sporul de doctorat de 15% în salariul de bază, ca și ceilalți colegi judecători aflați în aceeași situație.
A mai arătat că Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a emis Ordinul nr.3492/23.03.2010, ce este atestat de diploma de doctor nr.20 din 24 iunie 2010, că prin adresa nr.613 din 13.06.2010 a Ministerului Justiției i s-a răspuns că, pe de o parte, sporul pentru titlul științific de doctor în drept nu se mai regăsește printre sporurile avute în vedere de Legea nr.330/2009 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, iar pe de altă parte nu poate beneficia nici de suma compensatorie de care beneficiază alți colegi care au titlu de doctor, întrucât nu beneficia de acest spor la data de 31.12.2009, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art.6 alin. l din O.U.G. nr.1/2010, raportat la art.30 alin.6 din Legea nr.330/2009, că anterior intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, sus menționate, O.U.G. nr.27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prevedea la art.5 că "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți care posedă titlul științific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat"; și că înlăturarea sporului de doctorat prevăzut de legea anterioară împiedică realizarea formării profesionale a judecătorilor, astfel cum este garantată constituțional, fiind de natură a afecta statutul acestei profesii, așa cum este reglementată în art. 125 din Constituție, atacând și inamovibilitatea acestora.
Reclamantul a susținut că își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și colegii săi care aveau sporul de doctorat la data de 31.12.2009, dar spre deosebire de aceștia, deși a urmărit a-și completa pregătirea profesională, nu beneficiază de aceleași drepturi, ei având indemnizația mărită cu suma compensatorie prevăzută de legea de salarizare echivalentă cu sporul de 15% prevăzut anterior pentru titlul de doctor în drept, astfel că este discriminat în mod evident, că discriminarea dintre deținătorii titlurilor de doctor de dinainte de data de 31.12.2009 și cei ce au obținut acest titlu după această dată este evidentă în condițiile în care lucrează în aceleași condiții, textul sus arătat fiind astfel în contradicție cu art.4 din Constituția României, privind egalitatea între cetățeni, art.16 privind egalitatea în drepturi și art.41 privind dreptul la muncă și protecție socială din același act normativ.
A invocat reclamantul și dispozițiile înscrise în art.3 din O.G. nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare ale cărei mențiuni se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum și instituțiilor publice cu atribuții în ceea ce privește: a) condițiile de încadrare în muncă, criteriile și condițiile de recrutare, selectare și promovare, accesul la toate formele și nivelurile de orientare, formare și perfecționare profesională; b) protecția și securitatea socială; (...) și care prevede că tratarea inegală a indivizilor sau grupurilor în raport cu unele trăsături categorice cum ar fi apartenența etnică, rasială, religioasă sau de clasă este caracteristică ideii de discriminare.
În același scop, a invocat și prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L180 din 19 iulie 2000 și Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000.
De asemenea, a arătat că trebuie avută în vedere și soluția dată de Comisia Europeană în Cauza G310/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău, Secția civilă - România - în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. l5 din Directiva Consiliului nr.2000/43/CE cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art.17 din Directiva Consiliului nr.2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Reclamantul a mai arătat că, deși prin deciziile Curții Constituționale nr.818, nr.819, nr.820 din 03.07.2008, nr.1325 din 04.12.2008 și nr.146 din 25.02.2010 s-a statuat că prevederile art.2 (1), (2) și (4)-(11) și ale art.27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 încalcă principiul separării și echilibrului puterilor în stat și sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, acestea încalcă dreptul primar al Uniunii Europene și Directivele sus menționate, astfel încât pe calea excepției de inopozabilitate instanța națională poate cenzura dispozițiile legale discriminatorii invocate mai sus în ceea ce îl privește.
De altfel, în prezent și Consiliul Superior al Magistraturii, prin Nota nr.27723/1154/2013, Direcția legislație, documentare și contencios, consideră că actuala lege a salarizării ar trebui să conțină, ca urmare a discriminării constatate, dispoziții care să recunoască dreptul la spor de doctorat celor care au promovat examenul de doctorat în perioada de activitate a Legii nr.330/2009 și a legilor de salarizare ulterioare, precum și pe viitor.
În drept, au fost invocate art.27 din O.G. nr.137/2000, art.24 din Hotărârea nr.567 din 15 iunie 2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat, art.5 din O.U.G. nr.27 din 29 martie 2006, art.48 pct.7, art.30 alin.6 din Legea nr.330/2009, art.4, art.16, art.41 și art.125 din Constituția României, art.6 alin. l din O.U.G. nr.1/2010, art.3 din O.G. nr.137/2000, prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr.L180 din 19 iulie 2000, prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr.L3Q3 din 2 decembrie 2000.
Au fost anexate, în copie, diploma de doctor emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și punctul de vedere al C.S.M.
La data de 03.02.2015, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar punct de vedere și Hotărârea nr. 671/20.11.2013.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, inițial, sporul de doctorat a fost prevăzut de dispozițiile art. 5 din OUG nr. 27/2006, că, ulterior, prin dispozițiile art. 48 din Legea nr. 330/2009, aceste prevederi au fost abrogate, dar sumele de bani aferente acestui spor au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, ce nu a vizat existența sau nu a sporului în discuție pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31.12.2009 și că menținerea acestei sume compensatorii a reprezentat o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
A mai arătat pârâtul că nu suntem în prezența unui tratament juridic discriminatoriu, întrucât acest spor era prevăzut de lege în favoarea unor persoane care aveau dobândit titlul de doctor în drept în baza unui act normativ în vigoare la un moment dat și întrucât există o categorie de personal care a obținut titlul academic de doctor ulterior, în baza unei alte legislații de salarizare, care nu a mai prevăzut de remunerarea aferentă acestui titlu.
Prin sentința civilă nr. 605/30 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă în dosarul nr. 313/120/2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Pitești, apreciind că. în cauză, obiectul cererii de chemare în judecată nu îl reprezintă un conflict de muncă, ci un litigiu derivând dintr-o discriminare, care nu intră în competența de primă instanță a tribunalului. S-a apreciat că această categorie de litigii se soluționează în primă instanță potrivit dreptului comun, instanță care nu poate fi decât judecătoria, prin raportare la valoarea pretențiilor situata sub 200.000 lei.
Prin sentința civilă nr.6156/07 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 313/120/2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și s-a dispus declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, apreciindu-se că suntem în prezența unui veritabil conflict de muncă între reclamant, în calitate de angajat, și pârâți, în calitate de angajatori, care se soluționează potrivit reglementărilor speciale în materie, și nu potrivit dreptului comun.
Prin încheierea din data de 18 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 313/120/2015, a fost scoasă cauza de pe rolul Tribunalului Argeș ți a fost înaintată Tribunalului Vâlcea, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamant, prin sentința civilă nr. 128/04.11.2015, pronunțată de curtea de Apel Pitești - Secția I civilă în dosarul nr. 690/46/2015.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub același număr unic 313/120/2015.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din adresa nr. 69123/2010, aflată la fila 8 din dosarul Tribunalului Dâmbovița, precum și din întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Justiției, reclamantul Radu Daniel îndeplinește funcția de judecător la Curtea de Apel Pitești și nu beneficiază de sporul pentru titlul științific de doctor, apreciindu-se că acest spor nu se mai regăsește printre cele acordate de legile de salarizare în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2010.
Din diploma existență dosarul Tribunalului Dâmbovița, seria G nr. 0006495, eliberată de Universitatea Nicolae Titulescu din București, rezultă, de asemenea, că reclamantul a dobândit titlul științific de doctor în baza Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 3492/23.03.2010.
La data dobândirii titlului de doctor de către reclamant, legislația în domeniul salarizării personalului bugetar în general și a personalului din justiție în special, nu mai prevedea acordarea sporului de 15% pentru titlul științific de doctor. Nici Legea-cadru nr. 330/2009 și Legea-cadru nr. 284/2010 și nici legile de salarizare adoptate pentru fiecare an începând cu data de 01.01.2010 nu mai prevedeau acordarea acestui spor.
La data dobândirii de către reclamant a titlului științific de doctor, nu mai exista, deci, un temei juridic pentru ca aceasta să beneficieze de sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Cu toate acestea, persoanele care dobândiseră titlul științific de doctor anterior datei de 1 ianuarie 2010 și beneficiaseră de sporul de 15% reglementat de art. 5 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, potrivit cărora: "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți care posedă titlul științific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat."; (text abrogat de art. 48 alin. 1 pct. 7 din Legea nr. 330/2009), și-au menținut acest drept și după data de 31 decembrie 2009.
În acest sens, dispozițiile art. 30 alin. 5 și 6 din Legea nr. 330/2009 prevăd că: "(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.";
De asemenea, aceeași soluție rezultă și din dispozițiile art.8 din Anexa nr.5 la Legea nr.63/2011, potrivit cărora: "Persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul științific de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit prezentului capitol, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3.";.
În acest fel, a rezultat o diferență între veniturile salariale ale reclamantului, care a dobândit titlul științific de doctor după data de 31 decembrie 2009 și veniturile salariale ale altor colegi judecători care au dobândit acest titlu înainte de data menționată. Singurul considerent care a dus la diferențierile dintre aceste persoane a fost cel referitor la data dobândirii titlului științific de doctor.
Pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la acordarea diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neacordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începând cu data 13.01.2012 (3 ani anteriori introducerii acțiunii) și până la data de 13.01.2015 (data formulării cererii de chemare în judecată), precum și la înlăturarea acestei discriminări prin introducerea sporului pentru titlul științific de doctor de 15% în indemnizația de încadrare brută lunară a acestuia, începând cu data de 13.01.2015 și până la înlăturarea situației de discriminare, așa cum se solicită în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile art. 3 lit. d din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art.3 lit. c din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au conturat principiile pe care se bazează sistemul de salarizare, statuând că: "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: … echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar;";.
Prin modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamantului, în care nu a fost inclus și sporul de 15% pentru titlul științific de doctor, nu au fost nesocotite numai dispozițiile art. 3 lit. d din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art.3 lit. c din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ci și principiul nediscriminării, reglementat atât în Constituția României și în legile interne, cât și în reglementările internaționale.
Astfel, potrivit art.5 din Legea nr.53/2003 republicată - Codul muncii: "În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.";
De asemenea, potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: "Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.";, iar potrivit art.6 lit. b din același act normativ: "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: … b) stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului;";.
Tot astfel, potrivit art.16 din Constituția României: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
De altfel, din coroborarea acestui principiu cu dispozițiile art.41 din Constituția României se poate trage concluzia că principiul plății egale pentru muncă egală este o parte a dreptului la nediscriminare. Dreptul la muncă cuprinde principiul plății egale pentru muncă de valoare egală. În aplicarea acestui principiu, angajatorul are obligația să aplice tratament egal persoanelor aflate în situații similare, respectiv să aplice un tratament diferit persoanelor care se află în situații diferite.
Potrivit art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1995: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.";
De asemenea, dispozițiile art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptat la Roma la 4 noiembrie 2000 și ratificat de România prin Legea nr.103/2006, prevăd că: "1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1.";
Dispozițiile în baza cărora reclamantului i s-au stabilit drepturile salariale, fără a i se acorda și sporul de 15% pentru titlul științific de doctor, conduc la concluzia ivirii unei discriminări între judecătorii care l-au dobândit până la data de 31 decembrie 2009 și cei care l-au dobândit ulterior acestei date.
Se ajunge astfel la situația în care, după data de 01 ianuarie 2010, persoane care dețin titlul științific de doctor sunt tratate diferit, respectiv unii primesc sporul de 15% pentru titlul științific de doctor, iar alții nu, pentru simplul considerent al datei când le-au fost acordat acest titlu.
Potrivit practicii CEDO, diferența de tratament devine discriminatorie, în înțelesul art.14 din Convenție, doar atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Simpla existență a unei legi, care vine în contradicție cu principiul nediscriminării reglementat de art.14 din Convenția privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cu Protocolul nr.12 la Convenție, nu reprezintă o justificare rezonabilă și obiectivă pentru înlăturarea discriminării salariale create între persoane care desfășoară activitatea în aceleași condiții. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că însăși legea discriminatorie reprezintă justificarea rezonabilă și obiectivă care înlătură discriminarea creată chiar de ea.
Prin urmare, există o discriminare evidentă între judecătorii care au dobândit titlul științific de doctor după data de 01 ianuarie 2010, comparativ cu cei care au dobândit același titlu până la data de 31 decembrie 2009, deoarece aceștia, deși se găsesc în prezent în aceeași situație, au o salarizare diferită.
Nu este posibil ca dobândirea titlului științific de doctor într-un alt an să aducă unor categorii de persoane, aflate în situații identice, un tratament diferențiat, fără a exista o justificare rațională și obiectivă în acest sens. Nici justificarea economică și nici cea financiară nu reprezintă argumente suficiente pentru acceptarea unor diferențe de tratament.
Respectarea principiului discriminării, din care rezultă și cel al remunerării egale pentru persoanele care desfășoară muncă în aceleași condiții, presupunea ca, pentru judecătorii care au dobândit titlului științific de doctor începând cu anul 2010, salarizarea să fie identică sub acest aspect cu cea a judecătorilor care au dobândit același titlu până la data de 31 decembrie 2009.
Prin acordarea salariaților unei instituții aflați în situații similare a unor drepturi salariale diferite se produce o discriminare directă, prin încălcarea art.16 alin.1, coroborat cu art.41 din Constituția României, art.1 pct.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.103/25 aprilie 2006, art.5 alin.1 din Codul muncii și art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1995, prin raportare la Directiva nr. 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
De altfel, în sensul existenței unei discriminări directe într-o situație identică, referitoare la acordarea sporului de doctorat numai magistraților care au dobândit acest drept anterior datei de 01 ianuarie 2010, iar nu și celor care l-au obținut ulterior, s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.671/20.11.2013.
În motivarea acestei decizii, s-a reținut că, prin abrogarea sporului de doctorat doar pentru salariații care în viitor ar fi putut să se califice pentru obținerea acestuia, iar nu și pentru salariații care la momentul adoptării noii legislații au titlul științific de doctor, se încalcă principiul plății egale pentru muncă de valoare egală, parte a dreptului la nediscriminare prevăzut de art.16 alin.1 coroborat cu art.41 din Constituția României și de art.1 alin.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.103/25 aprilie 2006, precum și că legiuitorul are dreptul de a modifica, suspenda sau anula sporuri, indemnizații, salarii periodice și alte stimulente, în funcție de categoriile de personal cărora li se aplică, dar doar cu respectarea principiului egalității. Pentru respectarea principiului menționat, statul are posibilitatea fie să anuleze sporul de doctorat pentru întreaga categorie de salariați, fie să îl acorde tuturor, indiferent de data obținerii titlului științific.
Același punct de vedere a fost exprimat și de Direcția legislație, documentare și contencios din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în adresa nr. 27723/1154/2013, aflată la filele 9-13 din dosarul Tribunalului Dâmbovița.
Așadar, în raport de cele reținute anterior și de dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, reclamantul este îndreptățit să primească diferența de drepturi salariale rezultată ca urmare a neacordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începând cu data de 13.01.2012 (pe 3 ani anteriori introducerii acțiunii) și până la data de 13.01.2015 (data formulării cererii de chemare în judecată), astfel cum se solicită în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
De asemenea, reclamantul este îndreptățit, în baza aceleiași dispoziții legale, și la anularea situației create prin discriminare, în sensul introducerii sporului de 15% în indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 13.01.2015 și până la înlăturarea situației de discriminare printr-o nouă lege de salarizare, astfel cum s-a solicitat de către acesta.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța urmează să admită cererea; să oblige pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești, în solidar, la plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 15% din salariul de bază lunar, reprezentând echivalentul sporului pentru titlul științific de doctor, începând cu data de 13.01.2012 și până la data de 13.01.2015; să oblige pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești la plata către reclamant a sumei corespunzătoare sporului pentru titlul științific de doctor de 15%, prin introducerea acestuia în indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 13.01.2015 și până la înlăturarea situației de discriminare printr-o nouă lege de salarizare.
| ← Litigiu de muncă. răspunderea patrimonială a directorului... | Litigiu de muncă privind acordarea sporului de audit prevăzut... → |
|---|
