Remuneraţie reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi. răspundere civilă delictuală. despăgubiri
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 185 din data de 10.03.2016
Deținerea de către pârâtă a autorizației/licenței neexclusive nu o exonerează pe aceasta de îndeplinirea obligațiilor ce îi revin potrivit Deciziei O.R.D.A. nr. 399/2006 (privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți ori executanți și producătorilor de fonograme), în contextul în care, pârâta are în exploatare puncte de lucru în care se difuzează prestații artistice muzicale fixate pe fonograme sau prestații artistice din domeniul audiovizual, fiindu-i eliberate în acest sens Autorizația/licența neexclusivă pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, respectiv, pentru utilizarea prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, autorizații în privința cărora nu a mai solicitat ulterior reînnoirea, achitând remunerația corespunzătoare doar până la data de 31.03.2010.
Reclamantul a urmărit angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, din perspectiva săvârșirii de către aceasta a unei fapte ilicite constând în utilizarea fără drept a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual și a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, respectiv fără obținerea în prealabil, din partea reclamantului, a licențelor care ar fi autorizat-o să procedeze în acest sens, faptă prin comiterea căreia au fost prejudiciate drepturile recunoscute și protejate prin dispozițiile art. 94 din Legea nr. 8/1996 în favoarea artiștilor interpreți sau executanți, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor.
În ceea ce privește modalitatea de determinare a cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului din prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 139 alin. 2 lit. a) din lege.
Legea nr. 8/1996: art. 94, art. 139.
Prin Sentința civilă nr. xxx, Tribunalul Harghita a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantului Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta S.C. J. S.R.L., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că potrivit art. 2 din Decizia nr. 399/2006 a Oficiului Român pentru Drepturile de autor (O.R.D.A.), organismul de gestiune colectivă desemnat de O.R.D.A. drept colector al remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți ori executanți este Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți (ARAIEX), iar conform art. 3 din același act normativ, organismul de gestiune colectivă desemnat de O.R.D.A. drept colector al remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme este Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), rezultând, prin urmare, că nu există identitate între reclamant și titularul dreptului dedus judecății - condiție necesară pentru a se putea a reținut calitatea procesuală activă, întrucât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM nu are calitatea de colector, ci doar pe aceea de administrator al drepturilor artiștilor, nefăcându-se dovada faptului că Decizia O.R.D.A. nr. 305/2011, prin care s-a modificat Decizia nr. 399/2006, ar fi fost anulată în instanță.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând modificarea integrală a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 6.078,48 lei (cu TVA inclus), reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, aferentă perioadei 01.04.2010 - 31.10.2013 și a sumei de 18.145,44 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând triplul remunerațiilor menționate, respectiv, obligarea pârâtei la încheierea cu reclamantul a autorizațiilor/licențelor neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în spațiile deținute (restaurante) și la plata cheltuielilor de judecată suportate.
Prin intermediul memoriului de apel s-a susținut că Tribunalul a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a CREDIDAM, calitate ce derivă din Legea nr. 8/1996 și Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006, întrucât, deși prin Decizia nr. 305/2011 a fost schimbat colectorul pe sursa ambiental, respectiva măsură a fost anulată de instanța de contencios administrativ la data de 05.10.2012, iar la dosarul cauzei s-a depus hotărârea pronunțată în acest sens, astfel că Decizia nr. 399/2006 continuă să se aplice în varianta sa inițială, conform căreia calitatea de colector al remunerațiilor datorate de utilizatori îi revine Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, aspect întărit și de Decizia O.R.D.A. nr. 189/2013, prin care au fost actualizate cu indicele de inflație tarifele stabilite prin Decizia nr. 399/2006.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 și Metodologiei aprobate prin Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006, pârâta avea obligația legală de a achita remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor ori a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta punctelor de lucru pe care le administrează, respectiv spații de cazare și restaurante deținute, conform Declarației nr. 11521 din 13 iulie 2009, în care scop aceasta a și încheiat cu CREDIDAM autorizațiile/licențele neexclusive nr. 11522-11523 din aceeași dată, însă ulterior nu a mai solicitat reînnoirea acestora și a stopat plățile.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că reclamantul nu dispune de calitate procesuală activă, întrucât, pe de o parte, acesta nu a fost desemnat drept organism de gestiune colectivă prin Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006, iar pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 123 alin. 1, coroborat cu art. 125 alin. 2, art. 129 alin. 1 și art. 139 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, ar fi trebuit să dețină un mandat expres din partea autorilor, pentru a-i reprezenta și a emite pretenții în numele acestora.
De asemenea, pentru ipoteza a reținutrii calității procesuale active a reclamantului de către instanța de apel, pârâta a arătat că invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru o parte din pretenții, întrucât reclamantul a cunoscut paguba la data de 10.11.2009, când a devenit scadentă factura fiscală nr. 30046/26.10.2009, emisă pentru perioada 01.10.2008-31.12.2009, astfel că termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit la data de 10.11.2012.
Relativ la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în acest sens că nu are nicio obligație față de CREDIDAM, deoarece începând cu luna august 2009 deține licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale în scop ambiental, emisă de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), căreia îi și achită remunerația corespunzătoare.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin intermediul căruia a susținut că dreptul său de reprezentare derivă direct din prevederile art. 1231 din Legea nr. 8/1996, care reglementează situațiile pentru care gestiunea colectivă este obligatorie și în care organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat, iar sub aspectul prescripției extinctive a arătat că pretențiile sale se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală și că fapta ilicită a pârâtei a fost cunoscută la data de 05.04.2011, când a devenit scadentă factura nr. 11033872/21.03.2011, astfel că prescripția ar putea interveni numai pentru perioada anterioară datei de 05.05.2011, cererea de chemare în judecată fiind trimisă prin poștă la data de 05.05.214.
În ceea ce privește invocarea licenței emise de UCMR-ADA, s-a susținut că aceasta are în vedere doar remunerația datorată pentru autorii/compozitorii de muzică, astfel că nu o exonerează pe pârâtă de obligația de a deține autorizație/licență neexclusivă din partea CREDIDAM.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate și în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 982 din 8 decembrie 2006, organismul de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a fost desemnat drept colector al remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți, iar prin Decizia O.R.D.A. nr. 305/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 5 din 4 ianuarie 2012, a fost desemnat în aceeași calitate, luând locul celui dintâi, Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX.
Ulterior, însă, prin Sentința civilă nr. 5570/05.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 2447/2/2012, s-a dispus anularea Deciziei nr. 305/2011 și a actelor subsecvente, soluția menționată devenind irevocabilă prin Decizia nr. 4789/11.12.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 8 octombrie 2015 (filele 200-205, dosar fond nr. 22118/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București - pe rolul căreia a fost inițial înregistrată acțiunea dedusă judecății, respectiv filele 22-31, dosar apel).
Rezultă, deci, că în urma anulării Deciziei O.R.D.A. nr. 305/2011, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a redevenit colectorul remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți, prima instanță reținând în mod greșit că acesta nu dispune de calitate procesuală activă, pe considerentul că nu s-ar fi dovedit faptul desființării deciziei menționate.
În ceea ce privește apărarea invocată sub același aspect de către pârâtă, din perspectiva neprezentării unui mandat din partea titularilor de drepturi protejate, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1231 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea dreptului la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, iar prevederile alin. 2 al normei legale evocate dispun în sensul că pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. 1, organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.
Prin urmare, față de obiectul acțiunii în litigiu și de prevederile legale menționate, Curtea a reținut că nu îi poate fi negată reclamantului calitatea procesuală activă, motiv pentru care, constatând că Tribunalul a soluționat în mod greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei, a admis apelul dedus judecății și, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 3 teza I din Codul de procedură civilă, a anulat hotărârea atacată și, respingând excepția lipsei calității procesuale active, va judeca procesul prin evocarea fondului, întrucât niciuna dintre părți nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe (conform prevederilor art. 480 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă).
Verificând din această perspectivă solicitările reclamantului, Curtea a constatat că acestea vizează următoarele:
1.- obligarea pârâtei la plata sumei de 6.078,48 lei (cu TVA inclus), reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, aferentă perioadei 01.04.2010 - 31.10.2013, remunerație calculată și datorată conform art. 1231 din Legea nr. 8/1996 și conform tabelelor A1.1, A2.2, D1.1 și D2.1 din Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006;
2.- obligarea pârâtei la plata despăgubirilor echivalente cu suma de 18.145,44 lei, reprezentând triplul remunerațiilor, conform art. 139 alin. 1 și alin 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare;
3.- obligarea pârâtei să încheie autorizații/licențe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în spațiile deținute (restaurante);
4.- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Relativ la petitul nr. 1 al acțiunii, Curtea a invocat din oficiu, la termenul din 3 martie 2016, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.04.2010 - 30.04.2011, excepție care se a constatat a fi întemeiată în raport de data depunerii cererii de chemare în judecată - 05.05.2014 și de prevederile art. 8 alin. 1, raportat la art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 - aplicabil în cauză față de dispozițiile art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009 și intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
În ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 01.05.2011 - 31.10.2013 și a cererii formulate prin intermediul petitului nr. 3 al acțiunii, Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate prin prisma obligațiilor ce îi revin pârâtei din perspectiva celor stabilite prin dispozițiile pct. 5 din Metodologia aprobată prin Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006, potrivit cărora utilizatorul are obligația să obțină autorizații sub formă de licențe neexclusive, eliberate de organismele de gestiune colectivă ale drepturilor artiștilor interpreți sau executanți și ale producătorilor de fonograme, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în schimbul unei remunerații calculate în baza tabelelor redate în cuprinsul menționatei metodologii, indiferent de durata efectivă a comunicării publice.
Nu poate fi primită sub același aspect apărarea invocată de către pârâtă prin raportare la deținerea unei autorizații/licențe neexclusive din partea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), întrucât respectiva autorizație are un obiect diferit de reglementare față de cel din litigiul supus examinării, în sensul că îi conferă pârâtei numai dreptul la utilizarea operelor muzicale în scop ambiental, aceasta fiind emisă în baza Deciziei O.R.D.A. nr. 270/2011, privind desemnarea UCMR - ADA drept colector al remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental.
Prin urmare, deținerea de către pârâtă a amintitei autorizații/licențe neexclusive nu o exonerează pe aceasta de îndeplinirea obligațiilor ce îi revin potrivit Deciziei O.R.D.A. nr. 399/2006 (privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți ori executanți și producătorilor de fonograme), în contextul în care, astfel cum rezultă din cuprinsul Declarației nr. 11521/13.07.2009, pârâta are în exploatare puncte de lucru în care se difuzează prestații artistice muzicale fixate pe fonograme sau prestații artistice din domeniul audiovizual, fiindu-i eliberate în acest sens Autorizația/licența neexclusivă nr. 11522/13.07.2009 - pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, respectiv, Autorizația/licența neexclusivă nr. 11523/13.07.2009 - pentru utilizarea prestațiilor artistice în domeniul audiovizual (filele 27-31, dosar fond nr. 22118/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București), autorizații în privința cărora nu a mai solicitat ulterior reînnoirea, achitând remunerația corespunzătoare doar până la data de 31.03.2010, în cursul unei proceduri de executare silită prin poprire, respectiv la data de 26.11.2013 (conform susținerilor din întâmpinare - fila 42 dosar apel).
Din perspectiva considerentelor anterior relevate și având în vedere perioada afectată de excepția prescripției extinctive, Curtea a admis în parte acțiunea dedusă judecății, în sensul obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4.240,8 lei (cu TVA inclus), reprezentând despăgubiri cu titlu de remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, aferentă perioadei 01.05.2011 - 31.10.2013, luând ca punct de plecare pentru determinarea cuantumului acestora calculele efectuate de reclamant în anexa cererii de chemare în judecată (filele 12-13 dosar fond, Judecătoria Sectorului 1 București), prin raportare la tarifele menționate în tabelele A1.1, A2.2, D1.1 și D2.1 din Metodologia aprobată prin Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006 (calcule pe care pârâta nu le-a contestat sub aspectul corectitudinii rezultatului obținut).
Astfel, eliminând din totalul sumei de 6.078,48 lei (cu TVA inclus), solicitată cu titlu de remunerație pentru perioada 01.04.2010 - 31.10.2013, suma de 1.837,68 lei - reprezentând remunerație cuvenită pentru perioada afectată de prescripție, respectiv 01.04.2010 - 30.04.2011 (1.696,32 lei pentru perioada 01.04.2010 - 31.03.2011 + 141,36 lei pentru luna aprilie 2011), rezultă că pârâta îi mai datorează reclamantului cu acest titlu suma de 4.240,8 lei (cu TVA inclus).
De asemenea, pârâta va fi obligată, în baza acelorași considerente, să încheie cu reclamantul autorizații/licențe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în spațiile deținute (restaurante), urmând ca pretențiile aferente perioadei 01.04.2010 - 30.04.2011 să fie respinse ca efect al admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește solicitările formulate prin petitul nr. 2 al acțiunii - obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri echivalente cu suma de 18.145,44 lei, reprezentând triplul remunerațiilor datorate (conform prevederilor art. 139 alin. 1 și alin 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996), Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate, astfel că vor fi respinse ca atare, pentru considerentele relevate în continuare.
Prin inițierea demersului juridic supus examinării, reclamantul a urmărit angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, din perspectiva săvârșirii de către aceasta a unei fapte ilicite constând în utilizarea fără drept a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual și a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, respectiv fără obținerea în prealabil, din partea reclamantului, a licențelor care ar fi autorizat-o să procedeze în acest sens, faptă prin comiterea căreia au fost prejudiciate drepturile recunoscute și protejate prin dispozițiile art. 94 din Legea nr. 8/1996 în favoarea artiștilor interpreți sau executanți, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor.
Nefiind contestată de către pârâtă existența faptei menționate - aceasta susținând doar că deține licență din partea unui alt organism de gestiune colectivă (care protejează, însă, interesele altor titulari de drepturi recunoscute de Legea nr. 8/1996), urmează a se verifica existența și întinderea prejudiciului cauzat, în vedere determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, Curtea constatând, sub acest aspect, că rezolvarea este dată de prevederile art. 139 din Legea nr. 8/1996, care dispun în sensul că:
"(1) Titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleași solicitări pot fi formulate în numele și pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociațiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acțiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat.
(2) La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare:
a) fie criterii, cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a)";.
Din interpretarea coroborată a prevederilor normei legale evocate, Curtea a reținut că în ceea ce privește modalitatea de determinare a cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului din prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 139 alin. 2 lit. a) din lege, prin care este instituită regula potrivit căreia titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe dreptului de autor (ultima fiind situația din speță) sau organismele de gestiune colectivă care îi reprezintă pot solicita repararea prejudiciului material cauzat prin încălcarea respectivelor drepturi, luând în considerare criterii cum sunt: consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului.
Nu poate fi primită susținerea potrivit căreia ar fi incident sub acest aspect criteriul prevăzut de art. 139 alin. 2 lit. b) din lege - care permite acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, Curtea constatând că respectiva reglementare nu stabilește decât o excepție de la regula anterior menționată, iar această excepție devine operantă numai "în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a)";, concluzie ce se desprinde în mod inechivoc din chiar modul de redactare a textelor de lege în discuție (prin utilizarea sintagmei "fie … fie";).
Pentru motivele arătate și observând că reclamantul nu a invocat cauzarea unor prejudicii de altă natură decât câștigul nerealizat, iar în speță acesta este reprezentat de cuantumul remunerațiilor cuvenite potrivit tarifelor menționate în cuprinsul tabelelor A1.1, A2.2, D1.1 și D2.1 din Metodologia aprobată prin Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006 (diminuate cu pretențiile corespunzătoare perioadei afectate de prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune), Curtea va obliga pârâta la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 4.240,8 lei (cu TVA inclus), aferentă perioadei 01.05.2011 - 31.10.2013, urmând a a respins ca prescrise pretențiile aferente perioadei 01.04.2010 - 30.04.2011 și, ca nefondate, restul pretențiilor (vizând acordarea triplului remunerațiilor datorate).
De asemenea, fiind căzută în pretenții, pârâta va fi obligată, în baza prevederilor art. 453 alin. 1, raportat la art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe (taxă de timbru și onorariu avocațial, conform dovezilor aflate la filele 9 și 11 - dosar fond Judecătoria Sectorului 1 București, 100 lei + 1.300 lei, respectiv fila 7 dosar apel - 50 lei, reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru achitată, întrucât doar aceasta era datorată în calea de atac, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1, raportat la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013).
| ← Nu s-a invocat în cauză existenţa vreunor probleme medicale... | Acţiune în răspundere patrimonială a angajatului. condiţii → |
|---|
