Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă
Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 277 din data de 27.04.2017
Acțiune în plata drepturilor salariale restante ale fostului angajat în cadrul Cabinetului veterinar, cabinet organizat sub forma unei unități medicale veterinare conform Legii 160/1998 privind organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, cabinet radiat. Calitatea procesuală pasivă aparține fostului titular al Cabinetului veterinar.
Tribunalul Mehedinți-sentința din 27.04.2017
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 18.07.2016, reclamantul P. P. I. a chemat în judecată pârâții Cabinet Veterinar I. G. A. G. și I. G. A. G., în calitate de administrator al acestui cabinet individual, pentru a fi obligați în solidar prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța la plata drepturilor salariale (salariul) și toate drepturile cuvenite, actualizate la zi în momentul plății efective, pentru perioada 19.07.2013 - 18.07.2016, precum, obligarea la plata datoriilor către stat pentru această perioadă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost angajatul Cabinetului individual - Cabinet Veterinar I. G. A. G. potrivit contractului individual de muncă încheiat în data de 19.07.2010 în calitate de tehnician veterinar pe perioadă nedeterminată cu un salariu la care i se adaugă sporul de vechime și alte sporuri.
A menționat că desfășoară activitate ca tehnician veterinar de aproximativ 17 ani în circumscripția comunelor Podeni - Cireșu, județul Mehedinți.
Reclamantul a arătat că și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
A mai precizat că deși a încheiat contractul individual de muncă cu acest cabinet veterinar din data de 19.07.2010, nu a primit pe toată această perioadă de trei ani, niciodată nici un salariu iar potrivit adresei nr.3704 din data de 22.05.2013 a I. T. M. Mehedinți a figurat în programul ReviSal cu contract activ de muncă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.253 din Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii P. F. V. și P. S., interogatoriul pârâților și proba cu expertiză contabilă.
În susținerea celor arătate a depus la dosar în copie: adresa înregistrată la I. T. M. Mehedinți sub nr.3704/22.05.2013 și extras privind activitatea reclamantului.
Pârâtul I. G. A. G. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procesuale pasive a pârâtului Cabinetul Veterinar I. G. A. G. iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că în prezent Cabinetul Veterinar nu mai funcționează, respectiv a încetat activitatea la data de 12.04.2016, motiv pentru care a înțeles să invoce excepția lipsei procesuale pasive a pârâtului.
Contractul individual de muncă al reclamantului P. P. I. cu acest Cabinet a fost desfăcut, drepturile salariale ale acestuia fiindu-i achitate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 cod procedură civilă
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâtul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză contabilă.
Pentru primul termen de judecată acordat la data de 03.11.2016, reclamantul a depus precizare de acțiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale (salariu), concediu de odihnă, spor de vechime în muncă, obligarea la contribuțiile și impozitele către instituțiile statului, drepturi actualizate la zi la momentul plății efective, drepturi solicitate pentru perioada 19.07.2013 - 18.07.2016 și daune interese în sumă de 50 000 lei.
Reclamantul a mai precizat că solicită obligarea pârâților la plata diferenței până la salariul minim pe economie stabilit pe fiecare an în parte prin Hotărâri de Guvern pe anii 2013 - 2016.
Față de precizarea de acțiune depusă la dosar de către reclamant, instanța a pus în vedere avocatului P. I. G., avocatul ales al reclamantului, să depună precizare de acțiune, sub sancțiunea suspendării cauzei în baza art. 242 alin.1 Cod procedură civilă, în ceea ce privește daunele interese în sumă de 50.000, respectiv să indice în ce temei juridic solicită daunele interese și cum s-a calculat suma în cuantum de 50.000, să precizeze în ce sens nu s-au acordat reclamantului sporurile cuvenite pe anii 2013 - 2016 potrivit salariului minim pe economie, să indice și motiveze la ce sporuri se referă, de asemenea să precizeze și motiveze solicitarea de acordare a salariului minim pe economie în condițiile în care reclamantul are contract individual de muncă încheiat.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâtul I. G. A. G., cu mențiunea de a comunica contractul individual de muncă al reclamantului încheiat în anul 2010 și după caz, acte adiționale la contractul individual de muncă, decizia de încetare a contractului individual de muncă, decizia de înființare a Cabinetului Veterinar I. G. A. G., decizia de încetare a activității Cabinetului Veterinar I. G. A. G., dacă reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 19.07.2013 - 18.07.2016, copii ale statelor de plată privind pe reclamant pentru perioada în litigiu, respectiv să facă dovada achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 19.07.2013 - 18.07.2016 și să facă dovada achitării concediului de odihnă cuvenit reclamantului.
Pentru termenul de judecată acordat la data de 08.12.2016, avocat M. L., avocatul ales al pârâților, a depus în copie Contractul individual de Muncă al reclamantului.
Totodată prin adresă a comunicat că celelalte înscrisuri solicitate de instanță urmează să fie depuse până la următorul termen de judecată, întrucât nu sunt în posesia pârâtului, aflându-se la persoana care a ținut contabilitatea Cabinetului Veterinar și care nu a putut fi contactată.
La solicitarea instanței, reclamantul a depus precizare prin care a arătat că solicită obligarea pârâților la plata daunelor interese în temeiul dispozițiilor art.1530 Cod civil.
Referitor la pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A. G. au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri constând în: certificatul de înregistrare al cabinetului medical veterinar, Fișa sintetică totală emisă de A.J.F.P. Mehedinți și declarația de încetare a activității a Cabinetului Veterinar I. G. A. G. eliberată de Agenția Națională de Administrare Fiscală iar avocat M. L. a învederat faptul că certificat de radiere nu există, acestea fiind singurele documente deținute cu privire la situația cabinetului medical veterinar, precum și faptul că nu au fost încheiate acte adiționale la Contractul individual de muncă al reclamantului.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către A.J.F.P. Mehedinți pentru situația Cabinetului Medical Veterinar, respectiv cu mențiunea să comunice situația la zi a Cabinetului Veterinar I. G. A. G., actul de radiere a unității Cabinetului Veterinar I. G. A. G., cu sediul social în Dr. Tr. Severin, b-dul Revoluției 16 - 22 Decembrie 1989, nr. 17, bl.F4, sc.B, et.3, ap.15, jud. Mehedinți, cod poștal 220040, CUI 26710435.
A.J.F.P. Mehedinți a depus răspuns la solicitările instanței, cu privire la situația la zi a Cabinetului Medical Veterinar I. G. A. G., respectiv cu adresa nr. MH 3550/19.01.2017, prin care a comunicat că activitatea Cabinetului Medical Veterinar I. G. A. G. a încetat prin Declarația de radiere 070 înregistrată la A.J.F.P. Mehedinți cu nr. 3455 din data de 12.04.2016, anexată în copie xerox la dosarul cauzei.
Avocat M. L., avocatul ales al pârâților, a depus Fisa sintetică totală privind Cabinetul Medical Veterinar I. G. A. G., fiind-i pus în vedere ca pentru termenul de judecată acordat la data de 23.02.2017, să comunice și să depună la dosarul cauzei următoarele: decizia de încetare a contractului individual de muncă, dacă reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 19.07.2013 - 18.07.2016, copii ale statelor de plată privind pe reclamant pentru perioada în litigiu, respectiv să facă dovada achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 19.07.2013 - 18.07.2016, să facă dovada achitării concediului de odihnă cuvenit reclamantului și în măsura în care au fost încheiate, actele adiționale la Contractul individual de muncă al reclamantul.
Întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisurile solicitate pârâtului I. G. A. G., prin avocatul ales, instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâtul I. G. A. G., cu mențiunea de a comunica următoarele: decizia de încetare a contractului individual de muncă a reclamantului, dacă reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 19.07.2013 - 18.07.2016, copii ale statelor de plată privind pe reclamant pentru perioada în litigiu, respectiv să facă dovada achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 19.07.2013 - 18.07.2016, să facă dovada achitării concediului de odihnă cuvenit reclamantului și în măsura în care au fost încheiate, actele adiționale la Contractul individual de muncă al reclamantului, sub sancțiunea amendării în baza art.187 alin.1 pct.2 lit.f Cod procedură civilă, în caz de necomunicare.
La termenul de judecată din data de 09.03.2017 a fost invocată de către avocat N. I. C., prezent în cauză în substituirea avocatului M. L. pentru pârâți, excepția autorității de lucru judecat privind lipsa calității procesual pasive față de pârâtul I. G. A. G. - persoană fizică, sens în care a depus la dosarul cauzei, sentința nr. 2761/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 7933/101/2013, cu mențiunea rămânerii definitive prin respingerea apelurilor.
La solicitarea instanței, a fost depus la dosarul cauzei de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinți, extras din baza de date informatică a ITM - extras ReviSal pentru reclamantul P. P. I., respectiv referitor la data încetării contractului de muncă al reclamantului cu pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A. G..
Având în vedere cele două excepții invocate de către pârâți, respectiv excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Cabinet Veterinar I. G. A. G. și excepția autorității de lucru judecat privind lipsa calității procesual pasive față de pârâtul I. G. A. G., excepții care au fost unite cu fondul cauzei, din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei capacității juridice a pârâtului Cabinet Veterinar I. G. A. G..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului I. G. A. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
În speță prin acțiunea formulată și completată ulterior la data de 03.11.2016, în termen legal, reclamantul solicită obligarea în solidar a pârâților să-i achite drepturile salariale (salariul), sporul de vechime, indemnizația de concediu de odihnă, diferența până la salariul minim pe economie stabilit pe fiecare an în parte prin Hotărâri de Guvern pe anii 2013 - 2016, drepturi solicitate pentru perioada 19.07.2013 - 18.07.2016, obligarea pârâților la contribuțiile și impozitele către instituțiile statului, drepturi actualizate la zi la momentul plății efective și daune interese în sumă de 50 000 lei.
Potrivit Contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată și înregistrat sub nr.147846/19.07.2010, reclamantul a fost angajat în funcția de tehnician veterinar în cadrul Cabinetului Veterinar I. G. A. G., titularul și administratorul Cabinetului Veterinar fiind pârâtul I. G. A. G..
Conform adresei nr.1846/30.03.2017 comunicată instanței de către I.T.M. Mehedinți și a extrasului din baza de date ReviSal, Contractul Individual de muncă al reclamantului a încetat la data de 28.10.2015 (fila 152 dosar).
Potrivit adresei nr. MH 3550/19.01.2017 a A.J.F.P Mehedinți, Cabinetul Veterinar I. G. A. G. a încetat activitatea la data de 12.04.2016, conform declarației de radiere 070, nr.3455/12.04.2016 (fila 63 dosar).
Prin întâmpinare, pârâtul I. G. A. G., în calitate de fost titular al pârâtului Cabinetul Veterinar a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Cabinetul Veterinar I. G. A. G., care și-a încetat activitatea (fila 11 și 34 dosar), iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, menționând că a încetat Contractul individual de muncă al reclamantului și drepturile salariale au fost achitate.
Pe parcursul procesului, pârâtul prin avocat a invocat excepția autorității de lucru judecat față de pârâtul I. G. A. G., persoană fizică, fostul titular al cabinetului raportat la sentința civilă nr.2761/24.06.2014 a Tribunalului Mehedinți în dosar nr.7933/101/2013, în care s-a reținut că raporturile de muncă au existat între reclamantul și pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A. G., în calitate de angajator, respingând acțiunea față de acest pârât.
Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Cabinetului Veterinar I. G. A. G..
Cu privire la aceste excepții instanța reține următoarele:
Prin Sentința nr.2761/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, rămasă definitivă prin Decizia nr.1443/18.03.2015 a Curții de Apel Craiova, ca urmare a respingerii ca tardiv a apelului reclamantului P. P. I. și ca nefundat a apelului declarat de pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A. G., a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamant și obligat pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A. G. să-i plătească drepturi salariale aferente perioadei 19.07.2010 - 18.07.2013 și respinsă acțiunea față de pârâtul I. G. A. G., reținându-se că raporturile de muncă au existat între reclamant și pârâtul Cabinet Veterinar I. G. A., în calitate de angajator.
Pârâtul invocă de fapt prezumția legală de lucru judecat, reglementată de dispozițiile art.431 alin.2 Cod procedură civilă - întrucât prezenta cauză are alt obiect, o altă perioadă pentru care se solicită plata drepturilor salariale - respectiv autoritatea de lucru judecat privind calitatea procesual pasivă în proces a pârâtului I. G. A. G., întrucât sentința judecătorească susmenționată a reținut că raporturile de muncă au existat între reclamant și pârâtul Cabinet Veterinar.
Această excepție nu subzistă în speță, având în vedere că în prezenta cauză există o altă perioadă litigioasă prin care reclamantul solicită, în calitate de salariat, achitarea drepturilor salariale restante iar Cabinetul Veterinar I. G. A. și-a încetat activitatea, fiind radiat, punându-se în discuție cine este ținut să achite obligațiile care decurg în urma raporturilor de muncă cu reclamantul.
Ca atare această chestiune litigioasă nu s-a tranșat în procesul civil anterior între părți, astfel încât aceasta să nu fie soluționată în cauza de față.
Potrivit art.25 din Legea nr.160/30 iulie 1998 privind organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, medici veterinari liber - profesioniști, cum este cazul pârâtului de față, își pot desfășura activitatea independent, ca persoane fizice sau persoane juridice.
Aceste dispoziții se completează cu cele ale art.40 din Statutul Medicului Veterinar, adoptat prin H.G 3/2013 (anexa 2) cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora medicii veterinari de liberă practică trebuie să se organizeze ca unități medicale veterinare fără personalitate juridică sub forma Cabinetului veterinar individual nr.160/1998 republicată, cu modificările ulterioare, sau ca unități medicale veterinare cu personalitate juridică conform Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale republicată, cu modificările ulterioare.
În speță pârâtul I. G. A. G., în calitate de medic veterinar - liber profesionist și-a desfășurat activitatea ca persoană fizică care exercită activități independente în forma cabinetului medical veterinar, înregistrat în Registrul Unic al cabinetelor medicale veterinare sub nr.5724/14.03.2010, fiind titularul cabinetului înscris în certificatul de înregistrare (fila 57 dosar), în sensul art.17 lit.a din Statut (filele 57 - 69 dosar).
Cabinetul medical veterinar este o unitate fără personalitate juridică (organizat ca persoană juridică care exercită o profesie liberă în sensul art.17 lit. i din Statutul Medicului veterinar, așa cum rezultă și din declarația de radiere 070 pentru persoanele care desfășoară profesii libere (fila 59 dosar) și nu o societate comercială, persoană juridică, conform Legii nr. 31/1990.
Conform art.33 alin.2 lit. e din Statutul Medicului Veterinar, tehnicianul lucrează sub îndrumarea și controlul medicului veterinar din cadrul unității medicale veterinare la care este angajat.
În formele de organizare a profesiei în cabinetul medical veterinar, medicul veterinar titular poate avea ca salariați orice categorie de personal.
Ca atare raporturile de muncă, în baza contractului individual de muncă încheiat se derulează cu titularul Cabinetului veterinar (fila 39 dosar).
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului I. G. A. G. și a excepției autorității de lucru judecat și va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Cabinetului veterinar, cabinet radiat la data de 12.04.2016 când și-a încetat activitatea.
În consecință, pârâtul I. G. A. G., în calitate de angajator și titular al pârâtului Cabinetul Medical Veterinar are calitate procesual pasivă raportat la perioada dedusă judecății.
Cu privire la fondul cauzei, acțiunea este întemeiată în parte.
Reclamantului i-a încetat Contractul individual de muncă la data de 28.10.2015 conform extrasului din baza de date ReviSal (fila 152 dosar).
Pârâtul prin întâmpinare susține că i-a achitat drepturile salariale cuvenite și deși s-au întocmit numeroase adrese pentru a face dovada în acest sens, aceste înscrisuri nu s-au depus la dosar, invocând pe parcursul procesului prin avocat că există state de plată semnate de reclamant dar nu sunt în posesia sa, iar la termenul de judecată din 23.03.2017 prin avocat a învederat că nu mai deține documentele solicitate.
În răspunsul la interogatoriu susține că a achitat reclamantului salariul integral, salariul de încadrare a fost salariul minim pe economie și a întocmit state de plată, a plătit impozitele și contribuțiile aferente în cea ce îl privește pe reclamant (fila 154 dosar).
Potrivit art.272 Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărare sau până la prima zi de înfățișare.
Potrivit art.168 alin.1 și 2 Codul Muncii "Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii";.
Pârâtul nu a făcut prin nici un mijloc de probă dovada plății salariului și a indemnizațiilor de concediu de odihnă cuvenite salariatului și nu a respectat dispozițiile prevăzute de art.168 alin.2 Codul Muncii, privind păstrarea și arhivarea documentelor contabile.
Potrivit Contractului individual de muncă nr.147846/19.07.2010, salariul lunar brut al reclamantului era de 720 lei și trebuie plătit în datele de 25 ale lunii, durata concediului anual de odihnă de 21 zile lucrătoare, în raport cu durata muncii.
În răspunsul la interogatoriu pârâtul a arătat că salariul reclamantului pe perioada în litigiu a fost salariul minim pe economie , la termenul de judecată din data de 12.01.2017, prin avocat învederând că nu au fost încheiate acte adiționale la contractul individual de muncă al reclamantului (fila 61 dosar).
Potrivit art.164 alin.3 Codul Muncii angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, neputând negocia și stabili salariu de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară, pârâtul invocând că a fost stabilit salariul la acest nivel.
Având în vedere perioada în litigiu, 19.07.2013 - 28.10.2015 sunt incidente prevederile H.G 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv art.1 alin.2 potrivit căruia începând cu data de 1 iulie 2013 salariul minim but pe țară garantat în plată este stabilit la 800 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168, 667 ore în medie pe lună în anul 2013.
Prin H.G 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 01.01.2014 salariul minim brut s-a stabilit la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 ore în medie pe lună.
Prin H.G 1091/2017, începând cu 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168, 667 ore, în medie pe lună în 2015, iar începând cu data de 1 iulie 2015, s-a stabilit la 1050 lei lunar, pentru programul complet de lucru.
Totodată, pârâtul nu a făcut dovada achitării concediului de odihnă cuvenit reclamantului potrivit contractului individual de muncă pe perioada în litigiu, proporțional cu perioada lucrată (art.150 Codul Muncii).
Pârâtul nu a făcut nici dovada achitării contribuțiilor și impozitelor aferente drepturilor salariale cuvenite în ceea ce îl privește pe reclamant.
În ceea ce privește documentul "Fișă sintetică totală cabinet"; referitor la contribuțiile pentru asigurarea de sănătate reținută de la angajator, contribuții individuale de asigurări sociale reținute de la asigurați (filele 70 - 127 dosar) acesta nu dovedește reținerea și virarea contribuțiilor și impozitelor datorate de salariatul reclamant, iar pârâtul în speță nici nu a făcut dovada plății salariului pentru care ar fi calculat respectivele rețineri.
De altfel, potrivit art.7 din Legea nr.263/2010 angajatorii au obligația de a întocmi și depune lunar la casele teritoriale de pensii declarațiile nominale privind contribuțiile suportate de către angajator cât și de salariat aferente drepturilor efectiv încasate, coroborat cu art.40 pct.2 lit.f Codul Muncii, constată întemeiat și acest capăt de cerere formulat de reclamant.
Reclamantul solicită și daune interese în cuantum de 50 000 lei, prin precizarea de acțiune din date 08.12.2016 invocând temeiul legal prevăzut de art.1530 Coc civil.
Capătul de cerere este întemeiat în parte, reclamantul nefăcând dovada cuantumului solicitat.
Potrivit art.1531 alin.1, 2 cod civil " (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului";.
De asemenea, art.1532 alin. Cod civil "în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic";.
Din interpretarea dispozițiilor art.1531, 1532 Cod civil rezultă că daunele interese moratorii constau în dobânda legală care în cauză, urmează să se acorde începând cu data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective.
Totodată, prin neacordarea drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei menționate și va obliga pârâtul și la actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, fiind admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației.
În ceea ce privește acordarea sporului de vechime, acest spor se poate acorda angajaților pe baza prevederilor din contractele individuale de muncă sau din cele colective, constând în acordarea unei sume suplimentare în funcție de vechimea în muncă a reclamantului.
În contractul individual de muncă al reclamantului nu este stipulat cu asemenea spor nici ca procent din salariul de bază, fie ca sumă fixă.
Ca atare solicitarea reclamantului este fără temei legal, sporul pentru vechime în muncă reprezintă un spor convențional, pe care angajatorul are obligația să-l acorde doar dacă acesta a fost negociat și inclus în contractul individual de muncă.
Totodată, din actele dosarului rezultă că reclamantul a încetat raporturile de muncă la data de 28.10.2015, pretențiile ulterioare acestei date, fiind fără temei.
Administrarea unei probe cu expertiză contabilă nu a fost utilă soluționării cauzei, neexistând documente care să demonstreze achitarea drepturilor salariale către reclamant.
Instanța va respinge și cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită, la dosarul cauzei nefiind depusă chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
← Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă | Pensii. Jurisprudență Pensii → |
---|