Decizia civilă nr. 1021/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1021/R/2011
Ședința publică din data de 16 martie 2011
Instanța constituită din:
P.: I.-R. M. JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 3348 din 11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâta intimată G. „. S. C.-N., având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat av. G. P., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent
și al pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantului intimat, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar concluzii scrise
și împuternicire avocațială, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, pentru considerentele expuse pe larg în concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. (...) pe rolul Tribunalul Cluj reclamantele M. R., A. O., Har E., V. M., J. R., M. L., M. E., P. R., U. M. și P. E., prin S. L. al Î. P. C., au chemat în judecată pe pârâții G. „. S. și C. Local al municipiului C.-N., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta de rând 1, în calitate de angajator, să calculeze și să acorde drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, cu modificările șicompletările ulterioare, privind Statutul Personalului Didactic, să plătească diferența de drepturi salariale dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor art. 50 al. 1 și 2 din L. nr.
128/1997, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizată în raport de rata inflației, respectiv să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale; să fie obligat pârâtul C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 3. pronunțată de Tribunalul Cluj la data de (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. al Î. P. C. pentru membrele de sindicat.
Prin Decizia civilă nr. 8. pronunțată de Curtea de A. C. în același dosar nr. (...) s-a admis recursul declarat de S. L. al Î. P. C. împotriva sentinței menționate, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. (...).
Prin sentința civilă nr. 3348/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N., invocată de acesta.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele M. R., A. O., Har E., V. M., J. R., M. L., M. E., P. R., U. M. și P. E. prin S. L. al Î. P. C., în contradictoriu cu pârâții G. „. S. și C. Local al municipiului C.-N.
A fost obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator, să calculeze drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare privind Statutul Personalului Didactic, respectiv să plătească reclamantelor diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care li s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor art. 50 al. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, după cum urmează:
- pentru reclamantele A. O., Har E., V. M., J. R., M. L., M. E., P. R., U.
M. și P. E. pentru perioada (...) - (...);
- pentru reclamanta M. R. pentru perioada (...) - (...).
A fost obligată pârâta de rândul 1 să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamantelor.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N. s-a reținut că aceasta este nefondată, având în vedere prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995 și ale art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001.
S-a reținut că punerea în executare a unei eventuale hotărâri judecătorești de admitere a pretențiilor reclamantelor implică aprobarea și repartizarea de credite bugetare de către ordonatorii de credite, respectiv alocarea concretă de fonduri necesare pentru plata drepturilor salariale, obligație care cade în sarcina pârâtului de rând 2.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut reclamantele au calitatea de salariate ale pârâtei G. „. S., reclamantele A. O., Har E., V. M., J. R., M. L., M. E., P. R., U. M. și P. E. având la data de (...) o vechime efectivă înînvățământ de peste 30 de ani, iar reclamanta M. R. realizând o vechime efectivă în învățământ de 30 de ani la data de (...).
Potrivit art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997, „Personalul didactic dinînvățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ";, alin. 2 al aceluiași art. 50 (abrogat de pct. 40 al alin. (1) al art. 48 din L.-Cadru nr. 330/2009) prevăzând că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin O. nr. 4/2006 au fost majorate, începând cu data de (...), salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, însă nu s-au adus niciun fel de modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin.
1 și 2 din L. nr. 128/1997 și nici nu au fost incluse aceste tranșe în coeficienții de multiplicare.
Apoi, începând cu data de 1 ianuarie 2007, au fost majorate salariile de bază ale personalului didactic din învățământ prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare prin O. nr. 1., însă - din nou - în acești coeficienți de multiplicare nu a fost inclus și sporul cuvenit pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzut de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, art. 2 și art. 3 din O. nr. 1. incluzând în coeficienții de multiplicare doar sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. 11 din L. nr.128/1997 și respectiv sporul pentru suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 50 alin.
13 din L. nr. 128/1997.
În fine, prin O. nr. 1. s-au reglementat creșterile salariale care se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, iar prin art. 5 alin. 2 s-a prevăzut că „În coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-
40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
Rezultă, așadar, că începând cu data de 1 ianuarie 2008 (data la care ordonanța a devenit aplicabilă) tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997 au fost incluse în coeficienții de multiplicare, ceea ce înseamnă că personalul didactic din învățământul preuniversitar care îndeplinea condițiile de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997 este îndreptățit la acordarea tranșelor suplimentare de vechime până la data de (...).
În temeiul art. 3 din Decretul nr. 92/1976, actualizat, pârâta de rând
1 a fost obligată la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
În baza art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului
C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrele de sindicat reprezentate în prezentul litigiu.
Cererea reclamantelor de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă întrucât nu au făcut dovada acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. Local almunicipiului C.-N., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de C. local al municipiului C.-N. pe cale de excepție - a lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului recurentul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr.
273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R.
Susține recurentul că din coroborarea textelor legale menționate, rezulta că, pentru a putea aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume sa fi fost prevăzute in bugetul de stat pentru anul 2010 - aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, C. local făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din L. nr. 273/2006.
Pe de alta parte, recurentul învederează faptul ca bugetul pe anul
2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean si a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de munca si solidaritate sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A.constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.167 alin. 1 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din „sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr.
32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. C.-N. este justificată având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează, conform art. 5 alin. (6) din L. nr. 11/2010 a bugetului de stat pentru anul 2010, de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pe comune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.
Instanța de fond a obligat recurentul la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei (...)-(...), respectiv (...)-(...), iar salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, conform prevederilor art. 156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul pe anul 2010 a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 3348 din 11 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2011.
P. JUDECĂTORI I .-R. M. G. L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond:A.G.C./P.U.
| ← Decizia civilă nr. 4993/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3505/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
