Decizia civilă nr. 1034/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1034/R/2011
Ședința publică din 21 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 3393 din 14 octombrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. D., M.
L., M. E., K. E., J. E., R. G., M. C., C. C., P. F., G. A., T. T., B. L., B. M., D. M., L. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC OMV P. SA, avocat T. M., lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 martie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs, un exemplar al acesteia înmânându- se reprezentantei pârâtei recurente.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamanților intimați să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC OMV P. SA, avocat T. M., lipsă fiind reclamanții intimați.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, ca nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, susținând pe larg motivele expuse în memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3393 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B. D., M. L., M.
E., K. E., J. E., R. G., M. C., C. C., P. F., G. A., T. T., B. L., B. M., D. M. și L. I. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA - M. OMV G. și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamanților suma de 480 lei pentru fiecare, reprezentând drepturi salariale cu titlu de aprovizionare de toamnă - iarnă pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație începând cu data de
(...) și până la data plății efective.
Totodată a fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei până la data de (...), așa cum rezultă din înscrierile din Carnetele de muncă si au îndeplinit funcții diferite de vânzător, economist, lucrător gestionar, pompier și lăcătuș mecanic (f.5-34, dosar nr. (...)). Acestora li s-a desfăcut Contractul individual de muncă în temeiul art. 55 lit. b din
Codul Muncii, respectiv art. 65 alin.1 din Codul Muncii.
Pretențiile reclamanților decurg din încetarea Contractului individual de muncă, nefiind drepturi salariale ci drepturi bănești rezultate ca urmare a concedierii . În această situație, acțiunea trebuia promovată în termen de 30 de zile de la disponibilizare conform art. 283 lit. a Codul Muncii.
În situația în care se interpretează că pretențiile reclamanților decurg din aplicarea dispozițiilor Contractului Colectiv de M. termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 283 lit. e din Codul Muncii, respectiv de 6 luni de la data nașterii dreptului material la acțiune care înseamnă data concedierii . Și în acest caz termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii .
Aceste aspecte rezultă și din dispozițiile art. 42 din Contractul
Colectiv de M. la nivel național care le definește ca „ alte venituri „ pentru a se face distincție între drepturile salariale și acestea .
Pe fondul cauzei s-a arătat că prin aplicarea P. S. negociat cu F.S.L.I., prin acordarea indemnizațiilor de concediere, calculate ca drepturi bănești ce exclud aplicarea celorlalte dispoziții din C.C.M., reclamantului nu i se mai cuvin alte drepturi bănești decât cele acordate cu ocazia concedierii . Planul S. exclude aplicarea dispozițiilor comune din C.C.M . astfel încât sumele pretinse de reclamant prin prezenta acțiune nu mai sunt datorate.
Termenele pentru depunerea unei acțiuni în justiție în domeniul raporturilor de muncă sunt reglementate de dispozițiile art. 283 Codul Muncii. Potrivit art. 283 lit. a Codul Muncii termenul este de 30 de zile de la data când a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă .
Așa cum se poate observa din conținutul acțiunii introductive a reclamanților, atât capetele de cerere cât și motivarea acțiunii vizează plata unor sume de bani, fără nici o referire la disponibilizarea reclamanților, sau la modalitatea de executare sau încetare a contractuluiindividual de muncă al acestora. Apreciem că acest text de lege nu este incident în cauză și excepția invocată de pârâtă sub acest aspect nu este fondată .
Potrivit art. 283 lit. „e"; Codul Muncii termenul pentru promovarea unei acțiunii în justiție este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării C.C.M . ori a unor clauze din acesta .
Reclamanții au solicitat plata sumelor de bani cu titlu aprovizionare toamnă - iarnă , drepturi definite în art. 170 alin 1 din CCM la nivel de ramură ca o „ suplimentare a drepturilor salariale „ .
Sumele de bani pretinse de reclamanți reprezintă drepturi salariale, aspect ce rezultă din definirea acestora în contractul colectiv de muncă, modul de calcul și de acordare și prin faptul că acestea sunt supuse tuturor reținerilor aplicabile drepturilor salariale. În acest sens s-a pronunțat și M. Economiei și Finanțelor prin adresa de răspuns la solicitarea pârâtei din (...) prin care a stabilit natura sumelor ca drepturi salariale și faptul că acestea sunt supuse impozitării .
Art. 283 lit. „e „ Codul Muncii vizează dreptul la acțiune în cazul neexecutării C.C.M. sau a unor clauze din acesta , fără a face referire la plata unor sume de bani ce au natura drepturilor salariale întrucât acestea sunt enumerate , indiferent de unde ar proveni, în dispozițiile art. 283 lit. c Codul Muncii la rubrica „ drepturi salariale sau despăgubiri „ .
Potrivit art. 155 Codul Muncii salariul cuprinde : salariul de bază , indemnizațiile , sporurile și alte adaosuri . Aceste alte adaosuri se regăsesc fie în legislație fie în Contractele colective de muncă încheiate de părți și vizează acele sume de bani datorate de angajator , angajatului ca urmare a desfășurării activității și stimulării acestuia și care urmează același regim de plată ca al salariului, în final totalizând ceea ce se numește drepturi salariale.
Dreptul la acțiune se prescrise în termen de 3 ani de la data de la care drepturile salariale erau datorate conform art. 166 Codul Muncii .Prin urmare sumele de bani pretinse de reclamanți reprezintă drepturi salariale , conform definiției însușită de părți ce rezultă din acest C.C.M .
În această situație în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. „e";, ci dispozițiile art. 283 lit. „c"; Codul Muncii, iar reclamanții au posibilitatea de a promova acțiunea în justiție în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul în care solicită drepturi salariale sau despăgubiri, conform acestui ultim text de lege invocat .
Așa fiind excepția invocată de pârâtă privind incidența dispozițiilor art. 283 lit. e Codul Muncii, a fost respinsă ca nefondată .
Dreptul material la acțiune al reclamanților s-au născut în luna noiembrie a anului 2005, respectiv 2006, iar față de data înregistrării acțiunii aceasta se încadrează în termenul prevăzut de art. 283 lit. „c"; Codul Muncii Reclamanții au fost salariații pârâtei până în data de (...), contractele lor individuale de muncă încetând ca urmare a desființării postului ocupat și a disponibilizărilor colective efectuate de pârâtă sau ca urmare a demisiei.
Prin deciziile de disponibilizare reclamanților li s-au calculat salariile compensatorii prevăzute în art. 50 din C.C.M . completate cu prevederile planului social. Din conținutul acestei decizii nu rezultă că reclamanților li s-au acordat și alte sume ce ar reprezenta plăți restante .
Potrivit art.170 din C.C.M. la nivelul de ramură, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua Petrolistului, Crăciun și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum minim de un salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului .
Din adresa nr. 313/(...) și adresa nr.713/(...) rezultă că salariul minim pe S. P. SA a fost de 5.500.000 ROL/persoană pentru anul 2005 și
650 lei/persoană pentru anul 2006
Pârâta nu a făcut dovada, cu documente legale, că începând cu luna noiembrie 2005 sau în cursul anului 2006 a plătit această sumă de bani reclamanților. De altfel nu a făcut această dovadă nici pe parcursul soluționării acestei cauze.
În lipsa acestor dovezi instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților , și a admis-o ca atare și a obligat pârâta la plata sumelor datorate cu titlu de supliment salarial reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă ,în cuantum de un salariu minim pe ramură pe anul 2005.
Aceste sume reprezintă drepturi salariale și sunt supuse impozitării și celorlalte rețineri aplicabile drepturilor salariale, aspect confirmat și de răspunsul M.ui Economiei și Finanțelor adresat pârâtei la data de (...). Prin urmare sumele datorate au fost supuse tuturor reținerilor legale întocmai ca și drepturile salariale .
Este nefondată susținerea pârâtei privind faptul că aplicarea P. S. negociat cu F.S.L.I. pentru acordarea indemnizațiilor pentru concediere ar exclude aplicarea celorlalte dispoziții din C.C.M . Calcularea indemnizației de concediere este ulterioară nașterii dreptului reclamanților de a beneficia de suplimentele salariale acordate în baza C.C.M. pentru anii anteriori încetării contractului său individual de muncă . Sumele datorate în baza art. 170 din C.C.M. la nivel de ramură nu au legătură cu drepturile negociate și cuprinse în Planul S. și nici cu indemnizațiile de concediere ce decurg din acesta.
Potrivit art. 238 alin 1 Codul Muncii și art. 8 alin 2 din Legea nr.
130/1996 contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aspect confirmat de Curtea C. prin D. nr. 5. și 294 /..
Aceste drepturi erau datorate de angajator angajatului său începând cu luna următoare datei scadenței, inclusiv la data scadenței și a lunii următoare acesteia, contractului individual de muncă era înființă și nu se punea problema disponibilizării salariatului și nici a calculării indemnizației de disponibilizare.
Reclamanții nu au beneficiat de suma datorată la data scadenței sale, ceea ce le-a creat acestora un prejudiciu rezultat din rata de inflație pentru perioada trecută de la data scadenței până la data plății efective. Acest prejudiciu este cert și dovedit prin indicii de inflație publicați de instituțiile de specialitate , motiv pentru care pârâta va fi obligată să plătească reclamanților și diferența de bani rezultată ca urmare a creșterii indicelui de inflație pe perioada de la data scadenței plății și până la plata efectivă. Reactualizarea sumei se va realiza doar cu privire la suma netă datorată reclamanților, respectiv la suma ce rezultă după aplicarea reținerilor pe salarii.
Fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. OMV P. S.A a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, conform art.304 pct.9 C.pr.civ., ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea recursului s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de termenul de prescripție de 6 luni.
Excepția lipsei de interes derivă, în opinia recurentei, din încetarea raporturilor de muncă ale reclamanților la începutul anului 2006, anterior lunii octombrie 2006, când se acordă ajutorul solicitat prin acțiune.
În privința fondului se invocă o confuzie a primei instanțe asupra naturii dreptului dedus judecății care nu are caracter salarial, ci reprezintă o măsură de protecție socială reglementată de capitolul VIII din acordul colectiv intitulat
„Protecția socială a salariaților";.
Reclamanții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Inaplicabilitatea în cauză a termenului de prescripție de 6 luni, reglementat de art.283 alin.1 lit. e Codul muncii a fost stabilită în mod irevocabil cu caracter obligatoriu, conform art.315 alin.1 C.pr.civ. de către instanța de recurs, într-un prim ciclu procesual, prin decizia civilă nr.625/R din (...) a Curții de A. C. (dosar nr.(...)).
Prin decizia menționată a fost respinsă excepția prescripției extinctive raportată la termenul de 6 luni, dezlegare care are caracter obligatoriu.
Excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii se întemeiază pe o confuzie a pârâtului asupra obiectului acțiunii, care îl constituie acordarea ajutorului reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă aferentă anului 2005, conform precizării de la fila 76 din dosarul nr.(...) al T.ui C. prin care s-a îndreptat în baza art.132 alin.2 pct.1 C.pr.civ. eroarea materială din acțiune cu privire la perioada aferentă pretențiilor formulate.
De altfel, prima instanță a acordat prin hotărârea atacată, drepturile aferente anului 2005, ceea ce fie numai din această perspectivă demontează construcția judiciară a excepției invocată de pârâtă, având în vedere că reclamanții aveau calitatea de salariați în luna octombrie 2005.
În fine, deși pârâta invocă o confuzie a primei instanțe asupra naturii juridice a ajutorului solicitat prin acțiune în sensul că reprezintă o măsură de protecție socială și nu un drept salarial, nu indică nicio consecință sau vătămare decurgând din eroarea pretinsă și nu își finalizează raționamentul juridic cu o concluzie.
În atare situație, Curtea de A. va înlătura acest motiv de recurs, constatând că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de ajutorul constând în aprovizionarea de toamnă -. indiferent de natura juridică a acestui venit
(măsură de protecție socială sau drept salarial) în raport de obligativitatea pentru părți a clauzelor contractului colectiv de muncă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul pârâtei, care în baza art.274 C.pr.civ., va fi obligată să plătească reclamanților intimați suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat - fila 34).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. OMV P. S. împotriva sentinței civile nr. 3393 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților B. D., M. L., M. E., K. E., J. E., R. G., M. C., C. C., P. F., G. A., T. T., B. L., B. M., D. M., L. I. suma de
2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.E. B./I. P.
| ← Decizia civilă nr. 3326/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2747/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
