Decizia civilă nr. 1076/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 1076/R/2011
Ședința publică din data de 22 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamantul recurent S. L. D. Î. M. împotriva sentinței civile nr. 1725 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) precum și recursurile declarate împotriva aceleiași hotărâri de pârâții I. Ș. J. M. și Ș. G. P. C. CU D. N. 2 B. M., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile ședințelor publice din data de 15 martie 2011, respectiv 17 martie
2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1725 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului S. L. din Î. M. și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. M., invocate de acesta din urmă;
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții I. Ș. J. M. și Ș. G. P. C. cu D. nr. 2, cu sediul în B.
M. și, în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. G. P. C. cu D. nr. 2 B. M. să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant - T. T., J. E., C. F., Zah M., G. A., V. I., B. G., M. E. - tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din L.
128/1997 până la data de (...) și să le plătească acestora, corespunzător, drepturile salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin aplicarea tranșei suplimentare de vechime începând din anul 2007, în măsura îndeplinirii condițiilor de vechime în învățământ și drepturile salariale efectiv încasate, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății.
S-a luat act de renunțarea pârâtului I. Ș. J. M. la judecata cererii formulate împotriva Președintelui C. J. M..
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că numiții T. T., J. E., C. F., Zah M., G. A., V. I., B. G., M. E., cadre didactice la Ș. generală pentru copii cu deficiențe nr. 2 B. M. au împuternicit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din L. 54/2003, să promoveze prezenta acțiune.
D. adeverințele și mențiunile din carnetele de muncă depuse la dosar, s-a reținut vechimea în învățământ a acestora
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997 cu modificările la zi, ultima modificare adusă fiind prin O. nr. 1., personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30,
35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
P. fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime care îi îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime.
Susținerile reclamantului potrivit căreia această tranșă nu le-a fost acordată membrilor pe care-i reprezintă a fost confirmată implicit de poziția pârâtei Ș. generală pentru copii cu deficiențe nr. 2 B. M., care, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii, a învederat că acele creșteri de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzătoare fiecăreia din cele trei tranșe de vechime: 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani învățământ prevăzute de art. 50 al. 2 din L. 128/1997 au fost cuprinse în anexa II din O. 1..
Neaplicarea art. 50 al. 2 din L. 128/1997 reiese și din cuprinsul carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză, ale căror înscrieri nu confirmă majorarea salarială determinată de aplicarea dispozițiilor evocate.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 Curtea
Constituțională a constatat că dispozițiile art. 2, art. 3 și art. 5 din Ordonanța G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, reținând că textele legale menționate au modificat structura drepturilor salariale, mai exact, a reașezat principiile de salarizare în domeniul personalului din învățământ, în sensul includerii unor sporuri și tranșe suplimentare de vechime în coeficientul de multiplicare.
Or, art. 1 pct. V.1. din L. nr. 3. privind abilitarea G. de a emite ordonanțe, în temeiul căruia a fost adoptată Ordonanța G. nr. 1., a prevăzut posibilitatea G. de a emite ordonanțe care să cuprindă „reglementări privind majorările salariale ale personalului din sectorul bugetar pe anul 2.. Chiar dacă salariul de bază al cadrelor didactice a cunoscut în fapt o creștere, Curtea a constatat că Guvernul nu avea abilitarea legală de a modifica structura de calcul a salariului, depășind astfel limitele abilitării acordate prin L. nr. 3..
A mai reținut Curtea că, în pofida faptului că ordonanța criticată a fost aprobată prin L. nr. 2., aceasta nu a acoperit viciile sale de neconstituționalitate și că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantului privind acordarea tranșei suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 din L. 128/1997 cu modificările la zi este întemeiată, însă reținând că prin art. 48 pct. 40 din L. 3. s-a abrogat cu începere de la data de (...) art. 50alin. (2) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, a admis în parte cererea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. D. Î. M.solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că L. nr.3. prevede în art.10 din anexa II și la punctul 6 din Nota la anexa II că se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 din L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, la solicitarea reclamantului, M. E., C., T. și S. i-a trimis adresa nr.757/BO/(...) prin care i se comunică faptul că în anul 2010, tranșele de vechime se acordă în conformitate cu prevederile L. nr.128/1997 privind
Statutul personalului didactic, pe a depus-o la dosar.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ, art.50 din L. nr.128/1997, art.10 din anexa II și pct. 6 din nota la anexa II a L. nr.3..
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și I. Ș. al Județului M.,solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că prin dispozițiile art. 25 din L. 128/1997 nu îi sunt conferite atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar, așa cum, în mod greșit apreciază instanța.
Articolul menționat stabilește doar funcțiile de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar, care sunt: „a) la inspectoratele școlare: inspector școlar de specialitate, inspector școlar" și .b) la Ministerul Educației
și Cercetării inspector general, inspector principal de specialitate, alte funcții stabilit prin hotărâre a G..
În schimb, atribuțiile inspectoratelor școlare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și singura prerogativă cu privire la încadrarea personalului didactic în unitățile de învățământ este prevăzută la litera g) a acestui articol, inspectoratele școlare având doar un rol de coordonare a încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar și nicidecum un rol de angajare a personalului didactic, rol atribuit de legislația în vigoare directorului unității de învățământ, prin dispozițiile art. 11 alin 5 din L. 128/1997 și cele ale art. 20 din Ordinul Ministrului E. și C. nr.
4925/2005, art. 7 alin 8 și 9 din L. 84/1995.
Pe de altă parte, salarizarea personalului didactic nu este stabilită de către inspectorat, ci este reglementată prin lege, grila de salarizare fiind cuprinsă în anexele Statutului personalului didactic. Sunt citate dispozițiile art. 49 din L. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
Cel care „răspunde de corectitudinea încadrării personalului și de întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale"; este directorul unității de învățământ, atribuție conferită de art. 23 lit. f) din
Ordinul Ministrului E. și C. nr. 4925/2005.
Prin recursul declarat de pârâta Ș. G. P. C. CU D. N. B. M. s-a solicitat înprincipal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar - modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive ca nefondată.
I. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta invocă încălcarea principiului legalității, raportat la dispozițiile art. 129, 261 Cod procedură civilă
și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum a fost amendată prin P. 2, 6 și 9.
Invocând și citând dispozițiile art. art. 7 alin. 3 din L. nr. 84/1995, ale art. 6 din Hotărârea nr. 1251/2005, ale art. 17 alin. 3 din H.G. nr. 2192/2004, ale art. 7 din O. nr. 1. și ale art. 282 lit. d Codul Muncii se arată că drepturile salariale ale personalului din învățământul preuniversitar sunt stabilite și asigurate în condițiile L. nr. 84/1995 și a L. nr. 128/1997, prin implicarea mai multor factori decizionali, în sensul că finanțarea instituției de învățământ se face prin bugetul C. J., în baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobată prin hotărâre a G. și cu asistența tehnică a inspectoratelor școlare.
Așadar, în procesul alocării de fonduri necesare plății drepturilor salariale devine evident că instituția C. J., care are competența de a aproba bugetele, este factor de decizie chemat să asigure aducerea la îndeplinire a obligațiilor de plată ce revin angajatorului.
Apreciază că nu a fost stabilit în mod corect de către instanța de judecată cadrul procesual în care să se desfășoare judecate, determinând casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pe motiv de nulitate a hotărârii.
2. Instanța fondului, în temeiul rolului activ consacrat de art. 129 C. nu a analizat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Ș. G. pentru C. cu D. nr. 2, sens în care se face trimitere la dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. e din H.G. nr.
2192/2004: „Atribuțiile directorului unității de învățământ sunt următoarele: e) elaborează proiectele de plan anual de școlarizare și proiectul de buget ale unității de învățământ";, unitatea de învățământ, prin director neavând nici o putere decizională asupra bugetului, neputând fi obligat la plata unor drepturi salariale care nu au fost cuprinse în bugetul elaborat și supus aprobării.
3. Apoi, instanța de judecată avea obligația de a verifica, pentru fiecare dintre reclamanți, vechimea în muncă în raport de data începând cu care se solicită tranșa suplimentară de vechime, respectiv „3 ani anterior introducerii acțiunii";.
Or, instanța s-a limitat a dispune obligarea pârâtei, în mod generic, la „. tranșei suplimentare de vechime începând cu anul 2007, în măsura îndeplinirii condițiilor de vechime în învățământ";, fără a analiza dacă aceste condiții de vechime erau efectiv îndeplinite la data introducerii cererii.
II. Sub aspectul modificării în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii introductive, arătă citează dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, dispozițiile alin. 2 al art. 50 din L. nr. 128/1997 fiind abrogate prin pct. 40 alin. 1 al art. 48 din L. nr. 3. care a intrat în vigoare începând cu data de (...) și care prevăd o altă modalitate de calcul a drepturilor salariale.
Mai mult, prin art. 5 din O. nr. 1. se arată că „în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la arte 50 alin. (2) din L. nr.
128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
Începând cu apariția L. nr. 128/1997 și până în prezent, personalul didactic beneficiază de tranșele suplimentare de vechime, coeficienții de ierarhizare pentru personalul din învățământ fiind cel stabilit prin O. nr. 9., O.
4., O. 1. și O. 1.. A.e acte normative stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul didactic diferențiat în funcție de vechime a în învățământ și gradul didactic. Prin aceste ordonanțe, pentru fiecare tranșă de vechime s-a acordat o creștere a coeficientului de ierarhizare.
Astfel, în perioada (...) (dată de referință în prezenta cauză, raportat la data introducerii cererii) și până la data de (...) (data publicării O. nr. 1. în Monitorul Oficial), acordarea drepturilor salariale s-a realizat în baza O. 1..
În perioada (...) și până la declararea ca fiind neconstituțională a O. 1. salarizarea s-a efectuat conform dispozițiilor ordonanței, respectiv a prevederilor art. 5, condiții în care în coeficienții de multiplicare au fost cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute la art. 50 alin. 2 din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 5 alin 2 din OG nr. 1., în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste
40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime. A. lucru nu înseamnă că prin art. 5 alin 2 din O. nr. 1. a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1..
La momentul calculării și acordării drepturilor salariale s-au avut în vedere acești coeficienți, motiv pentru care pârâta apreciază ca nefondate cererile de acordare a tranșelor suplimentare de vechime.
În aceste condiții în situația în care s-ar avea în vedere și pentru această perioadă și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de dispozițiile art. 50 din L. nr. 128/1997, ar însemna ca pentru perioada indicată mai sus să se acorde de două ori aceeași tranșă suplimentară.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
1. Recursul promovat de reclamant urmează a fi respins, față de prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.
Se reține, în acest sens, faptul că prin motivele de recurs, se tinde practic la o schimbare a cauzei pricinii în recurs, aspect inadmisibil în lumina dispozițiilor art. 316 raportat la art. 294 C.
Astfel, dacă prin acțiune s-a solicitat acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, pe calea recursului se critică neacordarea acestor tranșe pentru perioada ulterioară ieșirii din vigoare a art. 50 alin. 2 al L. nr. 128/1997, prin raportare la dispozițiile L. nr. 3.. Or, această schimbare a temeiului juridic al acțiunii este, după cum s-a arătat, inadmisibilă în calea de atac, aceasta având ca obiectiv critica soluției primei instnață prin prisma a ceea ce s-a cerut la fond, iar nu prin extinderea cadrului litigiului în calea de atac.
2. Nefondat este și recursul promovat de pârâtul I. Ș. J. M., urmând a fi respins, prin raportare la dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9
C.
Se reține, astfel, că potrivit art.33 din H.G. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui E. și C. și a consiliilor locale funcționează, ca organism consultativ de specialitate cu atribuții în acest domeniu și comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar, ce are în componență, ca vicepreședinte, pe inspectorul școlar general.
Conform art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și Consiliul General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Art.45 din aceeași hotărâre prevede că ordonatorii terțiari de credite întocmesc trimestrial și anual situații financiare privind execuția bugetară, în conformitate cu normele metodologice ale M.ui Finanțelor P.e.
Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit C. Național pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
De asemenea, potrivit art.46 din hotărâre, Consiliul Național pentru
Finanțarea Î.ului Preuniversitar, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină.
Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M.ui E. și C., însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
Astfel, Curtea constată că nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Ca atare, se constată că, față de modul cum a fost formulată acțiunea, solicitându-se obligarea pârâților la acordarea și plata (sic!) drepturilor salariale neacordate, admiterea acțiunii în contradictoriu cu pârâtul recurent este legitimă, mai cu seamă că nu s-a dispus obligarea acestuia la plata acestor drepturi salariale, deci nu a fost considerat ca angajator în raport cu reclamanții, ci s-a avut în vedere tocmai rolul la care s-a făcut referire în cele de mai sus, în repartizarea către unităților administrativ-teritoriale a sumelor destinate salarizării cadrelor didactice, precum și în centralizarea situațiilor privind execuția bugetară.
3. Întemeiat apare recursul formulate de pârâta Ș. Gen pentru C. cu deficiente nr. 2 B. M., consecința fiind casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza art. 312 alin. 1 și 5 C., raportat la perioada (...) - (...), perioadă la care se referă recurenta prin motivele de recurs (prin neformularea de critici cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor O. nr. 1., incidente până la data de (...)).
În acest sens, Curtea observă că acțiunea a fost admisă pentru perioada
2007-2009 inclusiv, în baza dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr.
128/1997, prin raportare la modificările aduse acesteia prin O. nr. 1. și O. nr.
1..
Prima instanță a cercetat succesiunea în timp a dispozițiilor legale doar până la O. nr. 1..
Se remarcă însă că prin O. nr. 1. a fost de asemenea reglementată situația tranșelor suplimentare de vechime pentru perioada în litigiu, fără ca incidența acestui act normativ să fi fost supusă cercetării primei instanțe.
Pe de altă parte, nu s-a cercetat în concret dacă s-au acordat aceste tranșe suplimentare reclamanților, nefiind verificat dacă în cuprinsul salariilor acordate reclamanților de-a lungul acestei perioade, au fost incluse aceste tranșe suplimentare sau nu.
Or, prin acestea se concluzionează că practic nu s-a făcut o cercetare a fondului, prin neadministrarea probatoriului adecvat pentru verificarea acordării în concret a drepturilor de care reclamanții se prevalează.
Motivul de recurs privitor la modalitatea incompletă de constituire a cadrului procesual prin nechemarea în litigiu a C. J. nu poate fi reținut, nefiind culpa instanței, ci a părților, lipsa diligenței necesare în acest sens. Practic, recurenta își invocă propria culpă pentru nepunerea în practică a instrumentelor procesuale specifice pentru atragerea în judecată a acelor persoane împotriva cărora pârâtul se poate îndrepta în cazul în care ar cădea în pretenții, așa cum se invocă în recurs.
P. A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E:
Respinge recursurile formulate de S. L. D. Î. M. și I. Ș. J. M..
Admite recursul declarat de Ș. Gen pentru C. cu deficiente nr. 2 B. M. împotriva sentinței civile nr. 1725 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe pentru petitul privind obligarea la plata drepturilor salariale aferente perioadei (...) - (...).
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22 martie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. C. G.
G., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Judecător fond. V.C. și B.G.
| ← Decizia civilă nr. 4803/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5222/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
