Decizia civilă nr. 111/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 111/R/2011
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul I. T. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 2292 din 24 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. F. P. ȘI AL P. C. D. I. T. DE M. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2292 din 24 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanții BAN C. E., T. D., P. D., B. M. V., P. M. C., S. M. O. prin S. F. P. ȘI AL P. C. D. I. T. DE M. C. în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE M. C..
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților compensații, pentru fiecare, egală cu un salariu lunar în conformitate cu prevederile art. 78 din
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții au fost angajații pârâtei, până la data de (...), când prin deciziile nr. 151, 148,
149, 147, 150, 152 din decembrie 2009 contractele individuale de muncă ale acestora au încetat din motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 al. 1 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării pârâtei prin reducerea numărului de posturi.
Conform art. 78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, ,,(1) La încetarea contractului individual de munca din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
(2) Prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când încetarea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu țin de persoana salariatului. "
Totodată, potrivit art. 236 alin.4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform art. 30 din Legea nr.130/1996, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Dispozițiile art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996, invocate de către pârât, nu au efectul apreciat de aceasta. A., conform art. 12 al. 1 din Legea nr.
130/1996, "contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare.
Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale."
Prevederile legale nu fac nicio referire, sub aspectele indicate în art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996, respectiv acordare și cuantum, la dreptul reclamanților la acordarea unei indemnizații echivalente cu ultimul salariu avut, în cazul încetării contractului individuale de muncă din motive care nu țin de persoana salariatului.
Prin urmare, nefiind întrunite elementele din ipoteza normei art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996, rezultă că dispozițiile art. 78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 este obligatoriu și în privința reclamanților și pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. T. DE M. C., solicitândmodificarea sentinței în sensul respingerii cererii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului, s-a arătat că ITM C. este instituție publică, regula angajării cheltuielilor de orice natură fiind strict supusă bugetului aprobat. În acest sens nu se pot acorda sume din fondul de salarii care să exceadă bugetului aprobat de I. M., respectiv M. M. F. și P. S., ordonator primar de credite.
În raport cu dispozițiile art. 12 alin 1 din Legea nr. 130/1996, la nivelul
ITM C. nu există încheiat un Contract Colectiv de M., dreptul la salarii compensatorii nefiind stabilit între părți.
Consideră că este netemeinică soluția instanței de fond care admite că, în speță, se aplică dispozițiile Contractului Colectiv de M. U. la N. N. pentru anii 2007-2010 deoarece prevederea de la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/
1996 este o excepție de la regula aplicării dispozițiilor CCMUNN 2007-2010 și este de strictă interpretare. Înseamnă că în situația în care există încheiat un contract colectiv de muncă la o instituția bugetară acesta nu poate face vorbire despre drepturile de natură salarială altele decât cele care sunt sau pot fii stabilite numai prin legea specială de salarizare din sectorul bugetar.
Faptul negativ că salariile compensatorii nu sunt stabilite în această lege nu poate constitui temei de aplicare a regulii comune din contractul colectiv la nivel național. Per a contraria excepția de la art. 12 alin. 1 nu se poate aplica. Cu atât mai puțin este posibilă aplicarea lui art. 78 din CCMUNN 2007-2010 atunci când în instituția bugetară nu există un contract colectiv de muncă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate ladosar, Curtea de apel constată următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2. în
M. O. din 29 ianuarie 2007 stabilește la art. 78 alin. 1 că ";la incetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi";, iar la alin. (2) s-a prevăzut că "prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci cand incetarea contractului individual de munca a intervenit ca urmare a unor motive ce nu tin de persoana salariatului.";
În speță, tribunalul a reținut în mod corect că reclamanții au fost angajații pârâtului, până la data de (...), când contractele individuale de muncă ale acestora au încetat din motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 al. 1 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării pârâtei prin reducerea numărului de posturi.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țara, în cazul contractului colectiv de munca la nivel național, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective.
În același sens și la art. 3 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2.-a menționat că „Clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza: pentru toti salariatii incadrati in unitatile din tara, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau strain/mixt), in cazul contractelor colective de munca la nivel national;";, unitățile fiind definite în cuprinsul acestui contract ca fiind societatile comerciale, alte organizatii cu scop lucrativ, institutiile publice si orice persoana juridica ce angajeaza salariati.
Art. 238 alin. 2 din Codul muncii prevede că: „contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă";. A., orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză.
Potrivit art. 247 din Codul muncii, „în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";. Prin urmare, se va aplica contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național dacă la nivelul angajatorului sau la nivel de ramură nu există contract colectiv de muncă, susținerile recurentului în sensul că nu pot fi acordate drepturi ca urmare a neîncheierii unul contract colectiv la nivelul ITM, nefiind susținute de dispozițiile legale amintite.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că, un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Față de considerentele expuse anterior, întrucât, în speță, nu există contract colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator, reclamanților le sunt aplicabile prevederile Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, aflat în vigoare la data concedierii acestora, iar susținerea recurentului că prima instanță în mod greșit a ținut cont de aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor cuprinse în Contractul colectiv de muncă la nivel național, apare ca nefondată.
Într-adevăr, în cuprinsul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, este inserată interdicția de a negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, în cazul în care se încheie contracte colective de munca pentru salariații instituțiilor bugetare.
Or, cum acordarea și cuantumul compensațiilor în cazul concedierii nu sunt reglementate de acte normative, se constată că prevederile din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național se aplică și foștilor angajați ai ITM C.
În ceea ce privește susținerile recurentului cu privire la faptul că sumele pretinse nu au fost prevăzute în bugetul aprobat de ordonatorii de credite, nu poate justifica apărarea acestuia și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamanților.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea reține că soluția primei instanțe reflectă o aplicare și interpretare corectă a legii în cauză, ceea ce impune potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă respingerea ca nefondat recursului și menținerea hotărârii, în cauză nefiind incident motivul de recurs invocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. T. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 2292 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...)
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I .-R. M. G. L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:P. I; B. E.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 193/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5195/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
