Decizia civilă nr. 193/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 193/R/2011
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 4769 din 28 iulie 2010, pronunțată de T. B.- N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. R. și pe pârâtul intimat G. Ș. „. C. B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 ianuarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei, din partea reclamantului intimat, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4769 din (...), pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâților C. Local al O. B. și P. O. B. a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul C. R., prin U.. B. N., împotriva pârâților G. Ș. „. C. B., C. Local al O. B. și P. O. B. și în consecință, a fost obligat pârâtul G. Ș. „. C. B. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr. 2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr. 2., cu începere din data de 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective; au fost obligați pârâții C. Local al O. B. și P. O. B. să aloce pârâtului G. Ș. „. C. B. fondurile bănești necesare plății sumelor restante datorate; a fost obligat pârâtul G. Ș. „. C. B. să plătească reclamantului suma de 30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul/a face parte din rândul personalului didactic din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008- 31 decembrie 2009, a funcționat în cadrul pârâtului
G. Ș. „. C. B., unitate școlară de învățământ, cu personalitate juridică,salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin O. nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței.
Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O.G. nr. 15/2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie
2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul O. nr. 1..
Motivat de faptul că asemenea majorări salariale au un puternic impact negativ asupra economiei românești, prin acte normative succesive s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă adoptate prin L. nr. 2., inițial prin
OUG nr. 1., ce prevedea o scădere a valorii coeficientului de multiplicare la
299,933 lei personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, abrogându-se expres valoarea acordată prin L. nr. 2., ordonanță declarată neconstituțională, prin decizia C. C. nr. 1., fiind ulterior și respinsă prin L. nr. 5. .
În luna noiembrie 2008 se adoptă și intră în vigoare OUG nr. 151/2008, aplicabilă până la 31 decembrie 2008, apoi OUG nr.1/2009 cu aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2009, apoi OUG nr. 3. și OUG nr.4..
Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea L. nr.
2. și până la apariția OUG nr. 3. au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1., nr. 8., nr. 9. și nr. 9., dispozițiile L. nr. 2. sunt aplicabile fără niciun dubiu pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie 2009.
La data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 3., privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prevăzându-se la art. 2 al acestui act normativ modificarea și completarea art. 11 lit. a din OG nr. 15/2008 în sensul că, pentru personalul didactic dinînvățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Ulterior, la data de 30 aprilie 2009 s-a publicat OUG nr. 4. care, în art. 2, prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare, pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare și, începând cu data de 1 mai
2009 s-au aplicat prevederile acestei ordonanțe, act normativ care, prin art. 3, a abrogat prevederile art. 3 din O. nr. 3..
Este real faptul că prin decizia nr. 1. pronunțată la data de 4 februarie
2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 3. și nr. 4., însă instanța constituțională a reținut inadmisibilitatea excepțieipe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin L. nr. 3..
Prin urmare, judecătorul constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, așa cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea în baza dispozițiilor art. 29 alin. 1 din L. nr. 47/1992 de organizare și funcționare a C. C., text conform căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.
În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile declarării neconstituționalității prevederilor art. I pct. 3 din O. nr. 151/2008.
În această examinare instanța a reținut că art. 11 alin. 1 lit. a, b, c din OG nr. 15/2008 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008 articol care a fost „modificat și completat";, prin OUG nr. 3. iar prin OUG nr. 4., s-a abrogat art. 11 alin. 1 lit. b și c din O.G. nr. 15/2008 și anexele 1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11 alin. 1 lit. a1.
Or, prin deciziile C. C. nr. 842/(...) și nr. 9. s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul O.G. nr. 15/2008 a noului articol 11 alin. 1.
Dat fiind faptul că art. 11 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr.
151/2008, constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, OUG nr. 3. și nr. 4. prin care se modifică art. I pct. 3 din
OUG nr. 151/2008 declarat neconstituțional, nu pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
Ca atare, nemaiexistând art. 11 din O. nr. 151/2008, text ce reglementa cuantumul valorii coeficientului de multiplicare pentru tot anul 2009, dispozițiile art. 2 din OUG nr. 3. și nr. 4. ce prevăd modificarea unui articol ce nu mai este în ființă nu mai pot fi aplicate, cât timp textul legal de bază, pe care îl modifică sau îl completează nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care, legal, poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este L. nr. 2., în forma în vigoare la data publicării sale.
Pornind de la aceste texte legale, rezultă că drepturile salariale cuvenite reclamantului/ei, calculate în baza L. nr. 2. se datorează până la 31 decembrie
2009.
În baza considerentelor exprimate și a textelor legale anterior arătate, tribunalul a admis acțiunea precizată și în consecință, a obligat pârâtul G. Ș. „. C. B. să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., cu începere din datade 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din codul muncii, sumele achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Potrivit art.167 din L. nr.84/1995 și art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009, privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul
2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și altedrepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
În consecință, chiar dacă între reclamantă și pârâții C. Local al orașului B.
și P. orașului B. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamantul/a a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitățile de învățământ angajatoare cărora le asigură finanțarea, excepția lipsei calității procesuale invocată de acești pârâți a fost considerată ca fiind neîntemeiată. Prin urmare, pârâtul C. local, în calitate de entitate din bugetul căreia se asigură finanțarea unității de învățământ pârâtă, și pârâtul P., care este ordonator de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, au fost obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantului/.
În baza art. 274 C.proc.civ., pârâtul G. Ș. „. C. B. a fost obligat să plătească reclamantului/ei, 30 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. Local al orașului B. și P. orașului B.
În motivarea recursului arată că în conformitate cu prevederile L. nr.
84/1995 a învățământului, finanțarea de bază a unităților de învățământ se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale, așa cum reiese din cuprinsul art. 167 alin.3 și din art.40 alin.2 din H.G. nr. 2192/2004 privind finanțare ași administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat conform căruia „consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ.
Arată că până la această dată, C. Local al orașului B. nu a primit fondurile aferente creșterilor salariale, solicitate de reclamant/ă în vedere repartizării acestor fonduri unităților de învățământ în cauză, astfel că instanța a hotărât greșit obligarea primarului, respectiv a consiliului local la alocarea fondurilor către unitatea de învățământ pentru plata sumelor în cauză, întrucât fondurile necesare trebuiau mai întâi să fie alocate de la bugetul de stat către bugetul local și doar apoi consiliul local să repartizeze aceste sume către unitatea școlară, corect reținându-se de către instanță în sentința dată faptul că, consiliile locale, respectiv primarul, răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ.
Având în vedere că acest lucru nu s-a întâmplat, consiliul local, respectiv primarul se află în acest moment în imposibilitatea alocării acestor fonduri către
G. Ș., deoarece aceste sume nu au fost primite de la bugetul de stat.
Consideră că instanța a procedat greșit la obligarea pârâților la alocarea acestor fonduri, întrucât sumele solicitate nu pot fi atribuite din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, fiind fonduri provenite de la bugetul de stat, pentru care Ministerul Finanțelor Publice respectiv C. J. B.-N. ar trebui să fie obligați la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor în cauză.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, arătând că plata drepturilor salariale în învățământul preuniversitar de stat se face de către unitatea de învățământ în calitate de angajator, iar sumele sunt alocate prin bugetul local al unității administrativ teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din TVA.
Calitatea procesuală pasivă a C.ui Local este dată de dispozițiile art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009, iar P. are calitate procesuală pasivă raportat la dispozițiile art. 63 alin. 4 lit. A din L. nr. 215/2001 republicată, în calitate de ordonator principal de credite.
Este reală în parte susținerea recurenților în sensul că sunt ținuți de virarea la bugetul local a sumelor necesare plăților solicitate prin acțiune, prin defalcări din TVA. Reclamanta nu putea însă chema în judecată nici M.
Finanțelor, prin D. B. N., nici C. J. B. N. ori alte instituții, cu care nu se află în raport juridic direct. În schimb recurenții puteau apela la instituția chemării în garanție a acestora, conform disp. art. 60 C.proc.civ., pentru ca, în situația în care nu s-ar asigura fondurile necesare, să se poată îndrepta împotriva acestora.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile legale incidente Curtea de A. constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a obligat recurenții la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei (...)-(...). Drept urmare, criticile formulate de recurenți împotriva hotărârii instanței de fond sunt în mod evident nefondate.
Salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul local a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamantă nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantului care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Art. 167 din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar conform art. 4 alin. (1) din HG nr. 1618/2009 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Pe de altă parte, P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului unității administrativ teritoriale, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001.
Ca atare, nu pot fi primite criticile recurenților privind necesitatea introducerii în cauză a altor instituții care să fie obligate la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
De altfel, în ceea ce privește cadrul procesual, Curtea reține că stabilirea acestuia este exclusiv în sarcina părților, instanța de judecată neputând dispune introducerea de noi părți într-un proces cu care a fost învestită, în lipsa unor solicitări ale părților în acest sens. Principiul disponibilității ce guvernează șiaceastă materie, ar fi înfrânt în măsura în care instanța ar modifica din oficiu cadrul procesual.
Este de menționat faptul că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. (1) C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., recurenții, ca părți căzute în pretenții, vor fi obligați la plata către intimatul reclamant a sumei de 15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. ȘI P.
O. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 28 iulie 2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului C. R. suma de 15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS/2 ex./(...) Jud.fond: R.B./G.C.F.
| ← Decizia civilă nr. 3297/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 111/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
