Decizia civilă nr. 1136/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1136/R/2011
Ședința 28 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3617 din 09 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL I. P. C.EAN, și pe pârâtul intimat G. S. DE C. I. T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 04 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă numărul 3617 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...), a fost admisă acțiunea formulata de S. L. AL Î. P. C.EAN în calitate de reprezentant ai reclamanților, membri de sindicat A. A., B. A., C. A., C. M., C. I., C. M., D. G., F. F. R., D. P., L. C., M. V., L. E., I. D. S., P. M., P. M., S. I. E., T. A. A., BOC S., R. A., D. C., U. H., D. N. în contradictoriu cu pârâții C. T. „. A. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. și în consecință:
A fost obligat pârâtul C. T. „. A. în calitate de angajator pentru membrii de sindicat: A. A., B. A., C. A., C. M., C. I., C. M., D. G., F. F. R., D. P., L. C., M. V., L. E., I. D. S., P. M., P. M., S. I. E., T. A. A., BOC S., R. A., la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate șicele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, pentru D. C. pentru perioada (...) - (...), pentru U. H. (...) - (...), pentru D. N. (...) - (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
A fost obligată pârâta C. T. „. A. să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă și evidențele salariale.
A fost obligat pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrul de sindicat reprezentat în prezentul litigiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a promovat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat care au calitatea de cadre didactice în unitatea de învățământ ce ființează pe raza municipiului C.-N. respectiv pentru numiții: A. A., B. A., C. A., C. M., C. I., C. M., D. G., F. F. R., D. P., L. C., M. V., L. E., I. D. S., P. M., P. M., S. I. E., T. A. A., BOC S., R. A., D. C., U. H., D. N. așa cum sunt aceștia enumerați în tabelul depus la dosarul cauzei (f.6-7).
Referitor la cererea reclamantului, anterior Curtea Constituțională a R. prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. 1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Potrivit dispozițiilor art.156 și art.163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului, iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr.
15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în anii 2008 și 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2. tribunalul a admis, până la intrarea în vigoare a Legii 330/2009, cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art.283 și următoarele din Codul Muncii coroborate cu prevederile art.155, art.157 alin.2 și art.169 alin.1 din Codul Muncii.
Astfel, au fost obligați pârâții să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru fiecare membru de sindicat reprezentat din unitatea de învățământ anterior menționată.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a declarat recurs prin care a solicitat respingerea acțiunii împotriva sa ca formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală.
În motivarea recursului s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitate de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit disp. art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea față de prevederile art.50 alin.2 lit. a din L. nr.273/2006
Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., partea I.
Din coroborarea taxelor legale la care s-a făcut referire mai sus, rezultă că pentru ca instituția să poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat - aceasta pe de o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp. art.39 alin.6 din L. nr.273/2006.
Pe de altă parte bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010 însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pe anul 2010 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizia a directorului D. Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea C.ui județean și a Primarului și cu asistența tehnică de specialitate a I. Ș. sau a D. de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Reclamantul S. L. al Î. P. C. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 „cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că " Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
În cauză, pârâtul C. local al mun. C.-N. a fost chemat în judecată tocmai în temeiul obligației de suportare a cheltuielilor privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și a calității sale de ordonator principal de credite și de finanțator al instituției de învățământ.
În raport de dispozițiile legale menționate, Curtea reține că acceptarea criticilor recurentului referitoare la nerespectarea procedurii de adoptare a bugetului instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat echivalează cu înlăturarea obligația de finanțare ce îi revine C.ui Local și cu lipsirea reclamantei de posibilitatea de a-și realiza efectiv creanța, interpretare ce excede spiritului reglementărilor în materie.
În fine, dispozițiile Legii bugetului de stat pentru anul 2010 nu pot fi aplicate retroactiv pentru reglementarea situației drepturilor salariale cuvenite pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, opunându-se acestei apărări principiul constituțional al neretroactivității legii civile.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile numărul 3617 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. D. G. L. D.
GREFIER, A. B.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: E.B. și I.P.
| ← Decizia civilă nr. 1696/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2098/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
