Decizia civilă nr. 2098/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2098/R/2011
Ședința publică din data de 8 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 301 din 8 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați P. A. S., A. M. C., B. S. S., S. A. I., O. L. M. și pe pârâții intimați TRIBUNALUL MARAMUREȘ, TRIBUNALUL CLUJ și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamanților intimați și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C. constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 301/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis cererea formulată de către reclamantele P. A. S., A. M. C., B. S. S. și S. A. I., în contradictoriu cu pârâții: Tribunalul M., C. de A. C., M. J. și M. F. P. și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească sporul de confidențialitate de 15%, calculat la nivelul indemnizației brute lunare, începând cu data de (...) - pentru reclamantele A. M. C., B. S. S. și S. A. I. și cu data de (...) - pentru reclamanta P. A. S., și până la data de (...), actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective.
S-a admis cererea formulată de către reclamanta P. A. S. în con- tradictoriu cu pârâții Tribunalul Cluj, C. de A. C., M. J. și M. F. P. și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să-i calculeze și să-i plătească reclamantei P. A. S. sporul de confidențialitate de 15%, calculat la nivelul indemnizației brutelunare, începând cu data de (...) până la data de (...), actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective.
S-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta O. L. M., în contradictoriu cu pârâții: Tribunalul M., C. de A. C., M. J. și M. F. P. și, în consecință:
Au fost obligați acești pârâți să-i calculeze și să-i plătească reclamantei O. L. M. sporul de confidențialitate de 15%, calculat la nivelul indemnizației brute lunare, începând cu data de (...) până la data de (...), actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea reclamantei O. L. M. de obligare a pârâților la calculul și plata sporului de confidențialitate pentru perioada (...) - (...), ca nefondată.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Maramureș să efectueze mențiunile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sporului sus menționat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, potrivit art. unic pct. 1 din L. nr. 444/2006, pentru aprobarea
OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului mi- litar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că „. păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate";. Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în L. nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al G. în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, M. Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul M.ui Economiei și Comerțului, C. Legislativ.
Totodată, potrivit art. 20 alin. 3 din L. nr. 656/2002 privind preveni- rea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin L. nr.
4., s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului N. de P. și
C. a S. B.
În temeiul art. 23/a alin. 3 OG nr. 1. pentru prevenirea și sancțio- narea tuturor formelor de discriminare, „. păstrarea confidențialității în le- gătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în e-xercitarea funcției, personalul din aparatul C. primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de per- sonal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului";, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Conform art. 78 alin. 1 din L. nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, „personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul";.
P. art. 84 lit. e) din aceeași lege „nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter"; constituie abateri disciplinare; prevedere reluată de asemenea în art. 84 lit. e din Regulamentul de O. I. a I. judecătorești aprobat prin H. nr. 387/(...) emisă de Consiliul Superior al
Magistraturii.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit. Subsecvent, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Astfel, pe de o parte, judecătorii militari și alte categorii de funcționari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară/indemnizație, iar personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară.
Acest fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art. 14 din C. Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ra- tificată de R. prin L. nr. 3. și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează C., formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de C. trebuie să fie asigurară fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la C., în vigoare de la 1 aprilie
2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat con- tractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națio- nală sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări dinpartea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
În baza art. 21 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 1. privind pre- venirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ul- terioare, aduse prin L. nr. 4., O. nr. 7. și L. nr. 2., în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubire fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
Instanța supremă a luat în considerare considerentele expuse anterior, iar prin D. nr. 46 din (...) pronunțată în dosarul nr. 27/2008, în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că „judecătorii ... per- sonalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de
15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar";.
În ceea ce privește D. nr. 838/(...) pronunțată de C. C., instanța a reținut că nu are relevanță în cauza de față, deoarece Decizia nr. 46/2008 a Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii este anterioară hotărârii Curții Constituționale. În chiar cuprinsul Deciziei nr.
838/2009 Curtea Constituțională a arătat că decizia pronunțată de Curtea
Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul de procedură civilă. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau ope- rațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională.
Față de cele de mai sus, s-a reținut că acțiunea reclamantelor P. A. S.,
A. M. C., B. S. S. și S. A. I. privind plata sporului de 15% este întemeiată în tot, iar a reclamantei O. L. M. doar în parte, pentru perioada în care raporturile de muncă au fost în derulare, adică (...)-(...).
În temeiul art. 296 al. 1 și 3 Codul muncii, instanța a obligat T. Ma- ramureș, în calitate de angajator actual al reclamantelor, să efectueze menți- unile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetele de muncă ale acestora.
În ce privește obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sporului sus menționat, instanța a considerat că aceasta se impune raportat la atribuțiile acestuia prevăzute în art. 3 pct.
11-14 din HG nr. 34 din (...) privind organizarea și funcționarea M.ui F. P.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul F inanțelor Publice și Ministerul Justiției.
1. Prin recursul formulat, Ministerul Finanțelor Publice a solicitatadmiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
Recuentul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că dreptul la sporul de confidentialitate nu este recunoscut de lege intrucat nu este reglementat prin nici un act normativ in vigoare, nu face obiectul art.14 al C.i pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, intrucat Protocolul 12 la C., ratificat de R. prin L. nr.103/2006 consacra expres la art.1 ca:
"Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala,apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie" , astfel ca nu poate fi aplicat in speta cata vreme nu exista niciun text legal care sa recunoasca dreptul la sporul de confidentialitate.
De asemenea, sporul de confidentialitate nu face obiectul reglementarilor constitutionale din art.16: "C. sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari" intrucat C. C. a statuat in D. nr.108/2006: "C. constata ca sporurile, premiile si alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate si aparate de C.".
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale.
Actele normative aplicabile acestei categorii de personal au stabilit, în mod constant, drepturile si obligațiile acestora, cu regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Modalitatea de salarizare a acestei categorii de funcționari este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Intimatii-reclamanti nu se află într-o situație comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atât timp cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați.
Situațiile diferite în care se regăsesc diferite categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se incalce principiul egalității.
Legislația specifică autorității în care-și desfășoară activitatea reclamanta este OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și L. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale organelor autorității judecătorești, în ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate. P. art. 40 din OUG nr.92/2004 funcționarii publici beneficiază de sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției în care își desfășoară activitatea. Dispozițiile OUG nr. 92/2004 se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată. Această prevedere se referă la unele drepturi specifice unor anumite domenii de activitate de care beneficiază persoanele care se încadrează în acele dispoziții legale.
Acțiunea intimatilor-reclamanti nu poate fi privită a fi întemeiată nici prin prisma normelor generale vizând interzicerea discriminării prevăzute de O.G nr. 1.. În conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin OUG nr. 7. sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a C. N. pentru C.a Discriminării.
Această instituție nu mai poate fi investită a se pronunța, în calitate de expert, cu privire la o afirmată discriminare salarială la altă categorie de salariați bugetari.
De asemenea, jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că nu există discriminare decât în situația în care, persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat că nu are nici ojustificare obiectivă sau rezonabilă. Reclamantul nu este în situațiile de mai sus, diferențierile salariale invocate având justificări raportate la categorii profesionale deosebite, fiecare având un statut propriu și sisteme de funcție diferite de stabilire a drepturilor salariale (cazul THLIMMELOS - versus Grecia - 2000).
In drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.
2. Prin propriul recurs, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante.
- Un prim motiv de recurs invocat de recurent este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 C.proc.civ., recurentul considerând că soluția dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a acordat reclamantelor - personal auxiliar de specialitate drepturi salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles sa nu îl acorde acestei categorii profesionale anterior datei de (...).
Pronunțând această sentința, prima instanța a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat drepturi care nu erau prevăzute de legislația în vigoare pentru personalul auxiliar de specialitate în perioada avuta în vedere prin acțiune, arogându-și astfel atribuții de legiferare.
Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcuta în temeiul unei norme existente, fara înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat, principiu consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituția României.
În aceste condiții, apreciază recurentul că cererea reclamantelor, personal auxiliar de specialitate, nu putea fi soluționată de către instanța de judecată care, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
În acest sens, pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de
Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Recurentul a invocat decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții
Constituționale prin care s-a reținut că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.(3) din C., Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția
României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
- Recurentul a mai invocat motivul de recurs prevăzut la pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., arătând că reclamantele ignoră faptul că, asemenea altor categorii profesionale, sunt salarizate în temeiul unei legi speciale, că drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute de lege, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a magistraților sau a personalului auxiliar de specialitate. A., în condițiile în care nicio dispoziție legală nu prevedea sporul de confidențialitate în beneficiul magistraților ori a personalului auxiliar de specialitate, nu există temei legal pentru acordarea acestui drept, instanța nefiind abilitată să completeze dispozițiile legale. De asemenea, este de precizat și faptul că normele legale care interzic șisancționează nerespectarea principiului nediscriminării au în vedere modalitatea de aplicare a legii la situații care sunt identice sau similare raportat la exercitarea drepturilor recunoscute prin lege.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării.
Recurentul a invocat și deciziile nr. 818/819/820/(...) prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate referitor la unele dispoziții din O. nr. 1. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, în sensul admiterii acestora, precum și D. 1325/(...) a Curții Constituționale prin care s-a statuat că „dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.";
Recurentul consideră astfel că după pronunțarea și intrarea în vigoare a Deciziei Curții Constituționale prin care se constată o ingerința nepermisa a puterii judecătorești în sfera prerogativelor puterii legislative si executive, D. 46/(...) a ICCJ, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față.
A mai susținut recurentul că în cauză nu există, până la data intrării în vigoare a legii salarizării unitare, niciun act normativ în vigoare care sa prevadă ori sa garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate.
Situația personalului auxiliar de specialitate nu poate fi considerată comparabilă în niciun fel personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, nici cu cea a funcționarilor publici sau a personalului din aparatul C. N. pentru C.a Discriminării, întrucât statutul acestora, drepturile și îndatoririle sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite
Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege.
Art. 14 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, protocoalele adiționale la această convenție, statuează că "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație." Iar art. 16 din C. prevede la alin 1 ca "C. sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Însă pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezenta recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Recurentul mai a invocat în sprijinul susținerilor sale și practica judiciară a altor instanțe și Hotărârile nr. 232/(...) si 318/ (...) ale C. N. pentru C.a Discriminării.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile C. constată că recursurile sunt nefondate, avândîn vedere următoarele considerente:
Motivul de recurs invocat de recurentul Ministerul Justiției privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță este nefondat, având în vedere că instanțele judecătorești au, în temeiul disp. art. 5, 269 și 295 din Codul muncii, art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ale Protocolului nr.12 la C. europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale și art.14 din C. Europeană a Drepturilor Omului, competența de a constata existența unor acte și fapte discriminatorii și de a obliga la repararea prejudiciilor cauzate prin acestea.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al C.i europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
P. disp.art. 5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Se mai reține că, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, act normativ aplicabil și reclamantelor, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
P. Protocolului nr.12 la C. europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
C. reține că prima instanță, în temeiul art.27 alin. (1) din O.G nr.1., nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
Intimații-reclamanți au calitatea de personal auxiliar la Judecătoria
Baia Mare.
Prin decizia nr. 46/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din L. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul deontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din L. nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelorjudecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În ceea ce privește decizia nr. 838/(...) a Curții Constituționale, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în chiar cuprinsul acestei decizii, Curtea Constituțională a statuat că efectele Deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională, ceea ce confirmă aplicarea în speță a Deciziei nr.46/2008, anterioară celei a Curții Constituționale.
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art. 329 Cod.proc.civ., se reține că în mod corect prima instanță a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea sporului de confidențialitate.
Cum, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, C. va înlătura ca nefondate criticile recurenților privind lipsa temeiului legal de acordare a sporului de confidențialitate și inexistența unei situații de discriminare a reclamantelor în raport de celelalte categorii socio-profesionale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, C. va respinge ca nefondate recursurile formulate de
Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 301 din 8 februarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: B.G.
G.
G. C.
| ← Decizia civilă nr. 1136/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3981/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
