Decizia civilă nr. 687/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 687/R/2011
Ședința publică din data de 22 februarie 2011
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
Pe rol fiind recursul declarat de pârâtul C. J. B. - N. împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului B. - N., privind și pe reclamanta P. M. S. precum și pe pârâtul C. Ș. PENTRU E. I. N. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcută în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul recurent prin motivele de recurs a solicitat judecata în temeiul art. 242 alin.2 C.proc.civ.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la doar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5. din (...) a Tribunalului B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. județean B.-N..
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M. S., în contradictoriu cu pârâții C. Ș. pentru E. I. nr. 2 B., C. județean B.-N. și în consecință a fost obligat pârâtul C. Ș. pentru E. I. nr. 2 B. să plătească reclamantei suma de 5.606 lei cu titlu de drepturi bănești, reprezentând indemnizație de pensionare; a fost obligat pârâtul C. județean B.-N. să aloce pârâtului C. Ș. pentru E. I. nr. 2 B. suma de 5606 lei în vederea plății indemnizației cuvenită reclamantei;
Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile reclamantei pentru diferența de 1868 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtului C. Ș. pentru E. I. nr. 2 B., pe postul de profesor, până la data de (...), când raporturile de muncă au încetat ca urmare a pensionării pentru limită de vârstă, conform deciziei de pensionare nr. 1. din (...).
Așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 993/(...) emisă de angajator, reclamanta avea la data pensionării un salariu de bază în cuantum de 2.803 lei.
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 2. din 29 decembrie 2006, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii debază avute în luna pensionării, de care reclamanta nu a beneficiat, așa cum rezultă din adeverința nr. 654/(...) deși a solicitat plata drepturilor cuvenite prin cererea înregistrată în evidențele angajatorului sub nr. 375/(...), cerere aprobată potrivit rezoluției aplicate pe cerere.
Potrivit art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda reclamantei toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, astfel încât reclamanta este îndreptățită la plata indemnizației de pensionare reglementată în cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, contract ce constituie legea părților și care poate cuprinde clauze privitoare și la alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă, în afara condițiilor de muncă și a salariului, conform art. 236 alin. 1 și 4 din Codul muncii.
Executarea contractului colectiv de muncă are caracter obligatoriu, sancțiunea neexecutării fiind angajarea răspunderii persoanelor cărora le incumbă obligația plății indemnizației de pensionare, potrivit art. 243 alin. 1 și
2 din Codul muncii.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 238 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. În același timp, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate, tribunalul a reținut că reclamanta este îndreptățită să primească cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă numai suma de 5.606 lei, sumă ce reprezintă echivalentul a 2 salarii de bază avute în luna pensionării sale (2 x
2.803 lei).
Întrucât din cuprinsul adeverinței nr. 993/2010 depuse la dosar a rezultat că la data pensionării salariul de bază al reclamantei a fost de 2.803 lei, pretențiile reclamantei în cuantum de 1868 lei, ce depășesc echivalentul a
2 salarii de bază de 5.606 lei, nu au fost considerate ca întemeiate.
Obligația de plată a sumei de 5.606 lei revine angajatorului, în speță C. Ș. pentru E. I. nr. 2 B., unitate cu personalitate juridică, potrivit art. 7 alin. 8 al Legii nr. 84/1995, republicată.
Conform art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995, republicată, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și din bugetul de stat.
În același timp, potrivit alin. 21 din art. 167, consiliul județean alocă prin hotărâri proprii fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora, în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În cadrul cheltuielilor curente se includ și cheltuielile de personal, adică cele cu drepturile bănești ale personalului didactic și didactic auxiliar ce desfășoară activitate în învățământul special, fără ca legiuitorul să distingă în funcție de izvorul dreptului (legea sau contractul colectiv de muncă, act care legal încheiat are valoare de lege).
Chiar dacă pârâtului nu îi este opozabil contractul colectiv de muncă unic la nivel național, acesta, în calitate de finanțator al unității de învățământ,este obligat să aloce unității școlare sumele de bani la plata cărora aceasta din urmă este obligată în baza prevederilor contractului colectiv de muncă ce îi este opozabil.
C. județean este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Faptul că asemenea sume nu au fost prevăzute în bugetul pe anul 2010 nu înseamnă că acțiunea reclamantei a fost neîntemeiată, ci dimpotrivă dreptul reclamantei și obligația corelativă a unității școlare finanțată de consiliul județean de plată a indemnizației există, fiind prevăzută într-un act cu valoare de lege.
În aceste condiții, consiliul județean în calitate de finanțator al învățământului special, în baza art. 167 alin. 21 din Legea nr. 84/1995, republicată, are obligația de a asigura fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestuia, necesare finanțării unității școlare pârâte.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 167 art. 19 și 21 din Legea nr.
84/1995, republicată, pârâtul C. județean B.-N. justifică legitimare procesuală pasivă, iar excepția invocată nefiind întemeiată, a fost respinsă ca atare.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. B.-N. solicitând modificarea în parte a sentinței atacate și în consecință respingerea acțiuniifață de acesta.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că sentința instanței de fond nu este legală întrucât, deși C. J. B.-N. este ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ speciale, deci și pentru C. Ș. pentru E. incluziv a nr.2 B., contractul colectiv încheiat la nivelul acestei unități nu este opozabil C.ui J. B.-N., neexistând obligația pentru pârât de a aloca sume pentru plata indemnizațiilor de pensionare, decurgând din încheierea unui astfel de contract colectiv.
Pe de altă parte, soluția instanței de fond este greșită, întrucât C. J. B.-N. nu are prevăzute fonduri în bugetul întocmit pentru anul 2010, pentru alocarea unor astfel de sume unităților de învățământ speciale, bugetul fiind fundamentat pe temeiul prevederilor Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.762/(...).
Pârâtul depune în sprijinul afirmațiilor H. nr.12/(...) privind bugetul propriu al C.ui J. B.-N. pe anul 2010 și anexa nr.1 la această hotărâre în care sunt prevăzute sumele ce pot fi cheltuite pentru unitățile de învățământ speciale.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Două sunt motivele de recurs invocate, ambele fiind nefondate.
În primul rând, se arată că nu ar fi opozabil C.ui J. B.-N. contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, pentru a fi obligat în baza acestuia la alocarea sumei necesare pentru plata drepturilor litigioase din cauză.
Se constată însă că la baza pronunțării sentinței, au stat prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 2. din 29 decembrie 2006, și anume ale art. 50 din acesta, care, potrivitdispozițiilor art. 11 lit. d) din Legea nr. 130/1996, produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară.
Or, chiar dacă C. J. B.-N. nu este angajatorul reclamantei, în sens restrâns, se rețin dispozițiile legale pe larg invocate de prima instanță, care subliniază rolul legal pe care recurentul îl are în procesul de finanțare a unității școlare în cauză, astfel încât trebuie acceptat că în cuprinsul conceptului de „. în ceea ce privește un cadru didactic, intră nu doar unitatea școlară, reprezentată de director, ci, sub raport salarial, deci cu referire la modalitatea de formare a fondurilor din care sunt plătite drepturile salariale, trebuie acceptat că angajator este chiar statul, reprezentat prin autoritățile implicate în derularea acestor fonduri, deci inclusiv recurentul.
Ca atare, este opozabil și recurentului contractul colectiv de muncă unic la nivel național, pe care reclamanta își întemeiază pe drept cuvânt pretențiile.
Al doilea motiv de recurs privește inexistența unor fonduri cu destinația specială indicată de reclamantă în petitul acțiunii, în bugetul întocmit pentru anul 2010.
Or, acest argument este nepertinent pentru soluționarea cauzei, întrucât asigurarea fondurilor ține de faza de executare a hotărârii, nefiind un aspect hotărâtor și relevant pentru a se tranșa legalitatea dreptului solicitat prin acțiune.
Față de dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) a Tribunalului B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond.G.C.Ferențiu și R.B.
| ← Decizia civilă nr. 2254/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4153/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
