Decizia civilă nr. 5188/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5188/R/2011
Ședința din 12 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC F. SA împotriva sentinței civile nr. 4102 din 06 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. R. M. prin S. L. T., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic C. M. și reprezentanta reclamantului intimat, consilier juridic C. P. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei recurente solicită în probațiune încuviințarea interogatoriului reclamantului intimat, având în vedere că prin întâmpinarea depusă la filele 16-201 din dosarul tribunalului a solicitat probele privind interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu un martor, însă instanța de fond prin încheierea ședinței publice din data de 16 iunie 2011 aflată la fila 78 din dosarul tribunalului, instanța de fond a admis doar pentru reclamantul intimat proba cu înscrisuri iar pentru pârâtă nu a încuviințat nici o probă.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că în recurs este inadmisibilă proba cu interogatoriul reclamantului iar cât privește probațiunea de la fondul cauzei apreciază că pentru petitul introductiv orice probă în afara înscrisurilor este inadmisibilă și consideră că nici dacă s-ar admite recursul și s-ar casa sentința atacată nu se impune admiterea probei cu interogatoriul reclamantului.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că a formulat plângere penală împotriva reclamantului intimat pentru actele depuse la filele 45-50 și 83-113 din dosarul tribunalului, unde va trebui să le recunoască.
Curtea, în urma deliberării, respinge ca inadmisibilă cererea formulată în probațiune de către reprezentanta pârâtei recurente în raport de dispozițiile art. 305 C.pr.civ.
Reprezentanta pârâtei recurente și reprezentanta reclamantului intimat arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invoca.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că instanța de fond în mod corect a statuat caracterul drepturilor salariale ale salariatului pentru perioada februarie 2010-februarie 2011, având în vedere fișa postului, anexă la contractul individual de muncă și încadrarea salariului brut lunar negociat conform clauzelor din C. colectiv de muncă.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu produce consecințe drepturile salariale, întrucât în acea perioadă angajatorul nu a înțeles să sancționeze disciplinar pe angajat sau să-i desfacă contractul individual de muncă.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că părții pe care o reprezintă nu i s-a adus la cunoștință H. C. de A. al pârâtei cu privire la planurile lunare și la dosar există doar o singură Hotărâre a C. de A. a pârâtei din ianuarie 2010, iar celelalte hotărârii care stabilesc planul lunar nu au fost depuse la dosar și solicită a se analiza întregul ansamblu probatoriu.
Referitor la al doilea motive de recurs, reprezentanta reclamantului intimat arată că instanța de fond în mod concret a statuat prevederile Legii nr.
130/1996, Codul muncii și ale anexei nr. 3 a C.ui C. de M. unic la nivel de ramură comerț pe anul 2010.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că la filele 45-50 din dosarul tribunalului există procesele verbale care poartă semnătura reclamantului, însă instanța de fond a omis să analizeze aceste procese verbale.
În replică, reprezentanta reclamantului intimat arată că la instanța de fond s-a invocat acest aspect, respectiv aceste procese verbale fac referire la planul lunar.
Reprezentanta pârâtei recurente există rapoarte la filele 83-113 neluate în seamă și ignorate de către instanța de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4102 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S. L. T. în numele și pentru membrul de sindicat B. R. M. în contradictoriu cu pârâta S. F. S.
A fost obligată pârâta să plătească membrului de sindicat reprezentat suma de 22.405 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada (...) - (...), actualizată cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească membrului de sindicat reprezentat suma de 8.000 lei reprezentând compensație bănească de două salarii de bază brute negociate, prevăzute de C. C. de M. la N. R. C. pe anul 2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei pe durata nedeterminată, ocupând funcția de director de zonă si având un salariu de bază lunar brut de 4300 lei fiind ulterior modificat bilateral, succesiv, și stabilindu-se un cuantum al salariului de 4150 lei și de
4000 lei. Ca adaos salarial, prin contractul individual de muncă s-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la tichete de masă.
Potrivit cap. F din contractul individual de muncă nr. 4794/(...), atribuțiile postului reclamantului sunt prevăzute în fișa postului, anexă a contractului individual de muncă.
Conform fișei postului reclamantului, acesta trebuie să atingă obiectivele de vânzări, încasări, profit si stoc neperformant conform planului lunar, săîntocmească documentația solicitată de societate privind evidența muncii prestate de personalul din subordine si să administreze remunerațiile conform indicatorilor stabiliți de societate, să respecte contractul colectiv de muncă, regulamentul de ordine interioară al societății și să se asigure de însușirea corectă si respectarea acestuia de către personalul din subordine.
Prin urmare, astfel cum reiese din cele două înscrisuri mai sus menționate, si anume din contractul individual de muncă si din fișa postului reclamantului, salariul este fix, are un cuantum de 4300 lei si este un drept pur si simplu, așadar necondiționat de atingerea vreunor indicatori de performanță. Împrejurarea că în fișa postului reclamantului se arată că acesta trebuie să atingă obiectivele de vânzări, încasări etc. si să respecte contractul colectiv de muncă, regulamentul de ordine interioară, nu înseamnă că în cazul în care el nu atinge obiectivele de vânzări si încasări sau nu respectă contractul colectiv de muncă, angajatorul are dreptul să îi diminueze salariul lunar stabilit. In acest caz, ceea ce poate face în mod legal angajatorul este să demareze procedura sancționării disciplinare dacă se constată că neatingerea indicatorilor este imputabilă angajatului si nu cauzată de alte împrejurări, respectiv dacă se constată că în mod culpabil angajatul nu a respectat C.C.M. sau ROI și să confere salariatului posibilitatea de a își formula apărările, în acord cu garanțiile stabilite de lege în favoarea sa.
Astfel, potrivit art. 40 alin.2 lit. c) din Codul muncii, pârâta are obligația să acorde reclamantului toate drepturile salariale cuvenite conform contractului individual de muncă.
De asemenea, potrivit art. 164 alin. l si alin.2 din Codul muncii, este interzisă orice reținere din salariu care nu este prevăzută de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă si exigibilă si a fost constatată ca atare prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin urmare, împrejurarea că salariatul nu atinge anumiți indicatori de vânzare, de profit, de încasări sau orice alt tip de indicatori, în condițiile în care salariatului i s-a fixat prin acordul părților un salariu într-un cuantum determinat și invariabil prin contractul individual de muncă semnat de către părți, nu poate atrage diminuarea unilaterală a salariului sau efectuarea unor rețineri din acesta întrucât se încalcă art. 40 si art. 164 alin. 1 și alin.2 din Codul Muncii.
Este nerelevantă sub aspectul posibilității de a diminua unilateral salariul stabilit în contractul individual de muncă orice hotărâre a C. de administrație sau a altei structuri a angajatorului, așa cum este hotărârea din data de (...) a C. de administrație al pârâtei prin care s-au stabilit procente de vânzări, încasări și producție proprie a căror nerealizare conduce la diminuarea unilaterală a salariului stabilit în contractul individual de muncă.
Pârâta a recunoscut prin întâmpinare că a diminuat salariul reclamantului, astfel că în intervalul februarie 2010-februarie 2011 în loc de salariul brut de
4300 lei, reclamantul a avut un „venit brut"; de 1200 lei, 2148 lei, 2099 lei, 1868 lei, 2047 lei, 3878 lei, 1828 lei, 2666 lei, 2942 lei, 1200 lei, 1678 lei, 1651 lei,
800 lei.
În consecință, pârâta are obligația să plătească reclamantului diferența dintre aceste „venituri"; si salariul convenit cu reclamantul.
În ceea ce privește plata compensației bănești reprezentată de salariile de bază brute, reclamantul este îndreptățit la plata acestei sume în temeiul art. 76 din C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură comerț pe anul 2010, întrucât raportul de muncă al reclamantului a încetat conform deciziei nr. 27/(...), întemeiul art. 65 si art. 66 din Codul muncii, așadar ca urmare a reorganizării pârâtei iar nu pentru motive imputabile reclamantului.
Conform art. 76 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură comerț pe anul
2010 nr. 42/(...) publicat în Monitorul Oficial al României partea a V a nr. 3/(...), la încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorii trebuie să plătească o compensație de cel puțin două salarii lunare.
În Anexa nr. 3 a C.ui colectiv de muncă la nivel de ramură comerț pe anul
2010 nr. 42/(...), în secțiunea referitoare la unitățile din județul B., pârâta este indicată în mod expres ca parte a acestui contract colectiv de muncă fiind așadar obligată să aplice prevederile acestui contract.
Sumele datorate reclamantului cu titlu de diferență de drepturi salariale se vor actualiza cu rata inflației la data plătii efective având în vedere prejudiciul cauzat reclamantului prin neplata la timp a salariilor.
Pentru aceste considerente, în baza art. 40, art. 154 alin. l si alin.2, art. 161 din Codul muncii, art. 76 din C.C.M. la nivel de ramură comerț pe anul
2010, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească membrului de sindicat reprezentat suma de 22.405 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada (...) - (...), actualizată cu rata inflației la data plății efective și a obligat pârâta să plătească membrului de sindicat reprezentat suma de 8.000 lei reprezentând compensație bănească de două salarii de bază brute negociate, prevăzute de C. C. de M. la N. R. C. pe anul 2010.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. F. S.A a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat omisiunea primei instanțe de a expune motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate mijloacele de apărare, având obligația de a răspunde separat argumentelor părților.
Se susține în raport de clauzele contractuale din Anexa nr.1 a CCM 2009-
2012 al pârâtei S. F. S. - înregistrat la M.- D. B. sub nr.171/2424/(...), de hotărârea C. de A. al S. F. S. din data de (...), de A. adițional nr. 1 la CCM, de capitolul N al contractului individual de muncă, de fișa postului și procesele- verbale de la filele 45-50 fond și de corespondența prin e-mail, că reclamantul beneficia de un salariu al cărui cuantum varia în funcție realizarea planului de vânzări.
Se susține că în mod eronat a reținut prima instanță incidența art.76 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură pe anul 2010, în realitate fiind invocate prevederile art.76 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivel unic de ramură comerț pe anul 2010.
Se arată că prin contractul individual de muncă s-a prevăzut completarea sa cu prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul angajatorului, înregistrat sub nr.171/2424/(...) la D. a județului B. care nu reglementează acordarea de plăți compensatorii.
De asemenea acest acord colectiv încheiat la nivelul unității nu a fost anulat de către instanță, iar prevederile sale nu au fost renegociate.
În fine se invocă inaplicabilitatea CCM la nivel de ramură comerț deoarece pârâta nu face parte din F. P. de C. din România, afiliată la U. 1903, care a negociat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură comerț.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pârâtei pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor pârâtei, hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, în esență obligativitatea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pentru angajatorii menționați în anexă, precum și imposibilitatea derogării de la acest contract prin cele încheiate la nivel inferior.
Prin urmare, considerentele hotărârii redau silogismul judiciar în baza căruia au fost înlăturate apărările pârâtei, nefiind necesar sau obligatoriu ca hotărârea să răspundă separat fiecărui argument al pârâților, deoarece prin gruparea motivelor acțiunii și a apărărilor de fond este posibilă analizarea lor simultană și enunțarea unui unic răspuns comun ambelor părți.
În privința salariului membrului de sindicat B. R. M., Curtea reține că nu a fost stabilit în funcție de realizările acesteia. Astfel, atât din C. individual de muncă înregistrat sub nr. 4794/(...) (fila 6 dosar fond), cât și din actul adițional al acestuia nr. 8/(...) (fila 24 dosar fond) rezultă că părțile au negociat un salariul de 4300 lei, ulterior diminuat la 4150 lei (fila 48) și la 4000 lei (fila 46-
47), salarizarea fiind în regie (în funcție de timpul lucrat) și nu în acord (în raport de rezultatele muncii).
Faptul că în fișa postului salariatului se menționează indicatorii de performanță pe care trebuie să îi îndeplinească, nu poate să conducă la o altă concluzie, în condițiile în care părțile nu au negociat că salarizarea se face în funcție de realizări. În mod similar, chiar dacă în C. colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 171/2424/(...) la D. B. se menționează că anumiți salariați sunt plătiți în funcție de realizarea indicatorilor specifici, această clauză nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă al membrului de sindicat reprezentată de reclamant.
De asemenea, procesele-verbale invocate de pârâtă (filele 45-50 fond) stabilesc cuantumul salariului șefului de compartiment, a fondului lunar de salarii și a planului lunar, fără însă a rezulta o condiționalitate a acestor parametri, în sensul că salariatul beneficiază de salariul de 4300, 4150 și 4000 lei lunar în măsura atingerii obiectivului stabilit prin planul lunar.
Astfel, după cum menționează aceste înscrisuri, încheierea lor a fost determinată de negocierea fondului de salarii și a salariului șefului de compartiment, ceea ce are doar semnificația unei modificări a contractului individual de muncă, agreate de ambele părți, nicidecum de instituirea unei obligații de rezultat în sarcina salariatului, a cărei nerealizare atrage plata parțială a salariului.
În fine, nici rapoartele lunare cuprinse în corespondența prin e-mail dintre părți nu pot demonstra stabilirea unei salarizări în acord, în funcție de performanțe, ceea ce ar fi trebuit să rezulte cu suficientă claritate din contractul individual de muncă.
Conform art. 169 alin .1 (fostul art. 164) din Codul muncii nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar alin. 2 din același art. prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost consemnată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În privința raportului dintre contractul colectiv încheiat la nivel de ramură comerț și cel la nivel de unitate, în mod corect prima instanță a dat prioritate contractului încheiat la nivel superior, de la ale cărui prevederi nu se poate deroga în sensul diminuării drepturilor recunoscute în favoarea salariaților, printr-un contract încheiat la nivel inferior, după cum prevede în mod expres art.238 alin.1 Codul muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 (dispoziții care deși în prezent sunt abrogate, guvernează raporturile juridice dintre părți).
Stabilirea aplicabilității contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior are ca efect înlăturarea prevederilor sub nivelul minimal cuprinse în contractele colective la nivel inferior, fără a fi necesară contestarea nulității lor în condițiile art.8 și art.24 din Legea nr.130/1996, putând fi analizate și pe cale incidentală sau de excepție de instanța de judecată.
În fine, Curtea consideră că nepertinentă apărarea pârâtei privind inopozabilitatea CCM la nivel de ramură comerț pe anul 2010, motivată de neapartenența sa la F. P. din C. din România, deoarece art.11 alin.1 lit. a și art.13 alin.2 din Legea nr.130/1996 stabilesc aplicabilitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură tuturor salariaților unităților componente ale ramurii de activitate, precizați de părțile care negociază contractul colectiv de muncă.
Or, în anexa 3 la acest contract colectiv de muncă, este prevăzută și unitatea pârâta în cadrul celor din Județul B..
De altfel, chiar dacă pârâta nu face parte din asociația patronală menționată, art.15 alin.1 lit. b din Legea nr.130/1996 prevede ca suficientă participarea la negocieri a asociaților patronate care reprezintă patroni ale căror unități cuprind minimum 10% din numărul salariaților din ramura respectivă ceea ce impune aplicabilitatea contractului la nivelul întregii ramuri.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de A. în temeiul art.312 alin.
1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. F. SA împotriva sentinței civile nr. 4102 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia civilă nr. 4153/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3937/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
