Decizia civilă nr. 1244/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1244/R/2011
Ședința publică din 04 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. C. B. G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 1848 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. C., precum și pe pârâtele intimate Ș. CU C. I-V. B., Ș. CU C. I-V. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1848 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. M.
A fost admisă cererea formulată de reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. al județului M. și Ș. cu clasele I-V. Ș. și, în consecință a fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. Ș. să-i plătească reclamantei prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru anul școlar 2008-2009.
A fost respinsă cererea reclamantei formulată împotriva pârâtei Ș. cu clasele I-V. B. având ca obiect plata primei de vacanță aferente anului școlar
2009-2010, precum și cererea formulată împotriva pârâților privind plata primei de vacanță aferentă anului școlar 2007-2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";. De asemenea, potrivit art. 146 din aceeași lege „în măsura în care prezentul statutnu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
P. art. 11 alin. 1 lit. a, c și d din Legea 130/996 a contractelor colective de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel - național";, iar potrivit art. 8 al. 2 din același act normativ
„contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 al. 2 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin art. 36 al. 5 lit. f din Contractul Colectiv De M. U. la N. de R. Î. - 2. înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. cu nr. 596/15/(...) părțile au convenit acordarea și pentru anul școlar 2007-2008 a primei de vacanță, în cuantumul prevăzut în contractele colective anterioare.
Aceeași clauză s-a negociat și cu pârâtul I. Ș. al județului M. pentru anii
2008-2009, astfel că, în art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, s-a stipulat că toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Reclamanta a dovedit prin adeverințele depuse în probațiune că în anul școlar 2008-2009 a activat ca educatoare suplinitoare la Ș. cu clasele I-V. Ș., iar în anul școlar 2009-2010 , educatoare suplinitoare la Ș. cu clasele I-V. B. și nu a nu a beneficiat de primă de vacanță.
Din decizia de pensionare nr. 226651/(...) reiese că drepturile inițiale la pensie ale reclamantei au fost stabilite la data de (...), iar pentru anul școlar
2007-2008 aceasta nu a dovedit că a fost încadrată în învățământ, cererea de acordare a primei de concediu aferentă anului școlar menționat fiind, în aceste condiții, nefondată.
În ce privește prima de concediu aferentă anului școlar 2009-2010, instanța a reținut că o dată cu intrarea în vigoare a Legii 330/2009 la (...) au fost abrogate implicit dispozițiile referitoare la plata primelor de vacanță în situația în care nu sunt prevăzute în acte normative.
Cum Legea 128/1992 privind statutul cadrelor didactice nu prevede acordarea acestor prime de vacanță, instanța constată că pretențiile reclamantei privind plata primei de vacanță aferente anului 2009-2010 sunt neîntemeiate.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor Contractului Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, instanța a admis în parte cererea reclamantei și a obligat-o pe pârâta Ș. cu clasele I-V. Ș. să-i plătească reclamantei prima de vacanță în cuantum de un salariu de bazăavut în luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru anul școlar 2008-2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. Ș. al J. M., solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii acțiunii împotriva sa.
În motivarea recursului, s-a arătat că în primul rând, I. Ș. al J. M. nu are calitatea de angajator în sensul prevederilor Legii nr. 53/2003, Codul muncii.
În Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009 este definit termenul de angajator la art. 2 alin. 1: „T. angajator desemnează: I. Ș. al
J. M., reprezentat prin inspectorul școlar general; unitățile de învățământ preuniversitar reprezentate prin directori; alte instituții subordonate I. Ș. al J. M., reprezentate prin directori".
Tot în Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009 este dată definiția termenului salariat la art. 2 alin. 3, și anume: "T. salariat desemnează persoana fizică ce se obligă să presteze munca pentru unul dintre angajatorii desemnați la alin. (1) și sub autoritatea acestora, în schimbul unei remunerații denumite salariu, în baza unui contract individual de muncă". Atâta vreme cât contractele individuale de muncă sunt încheiate între unitatea școlară și cadrele didactice, inspectoratul școlar nu poate avea și el calitate de angajator.
Art. 36 lit. g din C.C.M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009 dispune:
"Părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) toți salariații din învățământ primesc o primă de vacantă, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Atâta vreme cât angajatorul se obligă prin contractul individual de muncă și prin contractul colectiv de muncă la plata salariilor, precum și a altor drepturi salariale, cum ar fi primele de concediu, consideră că este nelegală și netemeinică obligarea unui terț, cum este cazul I. Ș. al J. M., la plata unor drepturi salariale ale angajaților altei unități.
În al doilea rând, inspectoratele școlare nu au prevăzute în buget sume pentru finanțarea unităților de învățământ. P. art. 167 alin.1 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată: "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
P. Ordonanței de urgență nr. 3. pentru reglementarea unor probleme financiare, în temeiul art. 13 alin. 1, „începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea";.
Totodată, în bugetul de stat și bugetele locale fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct. De exemplu, în Legea bugetului de stat pe anul 2009 (Legea nr. 18/2009) la art. 5 alin. 3 se observa că anumite sume sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În al treilea rând, reclamanta a solicitat acordarea primelor de concediu de odihnă în baza Ordonanței de urgență nr. 1. pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006. Art. 7 prevede faptul că "Ordonatorii principali de credite au obligația să asigure aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență". Ori, I. Ș. al J. M. nu este în nici un caz ordonator principal de credite, deoarece, conform art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările șicompletările ulterioare, "Ordonatori principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ teritoriale, primarul general al municipiului B., primarii sectoarelor municipiului B. și președinții consiliilor județene. Inspectoratele școlare nu sunt nici măcar ordonatori secundari sau terțiari de credite, așa cum sunt ei definiți în art. 21 și 22 din legea amintită. Drept urmare, reclamanta trebuia să cheme în judecată ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale și eventual ordonatorii secundari sau terțiari, care au obligația de repartizare și utilizare a creditelor bugetare și nicidecum inspectoratul școlar, care nu are această calitate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admite recursul pentru următoarele considerente:
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 C. muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I. Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile
Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator,deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii), Curtea apreciază operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât I. Ș. al J. M., situație în care se impune în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ admiterea recursului acestui pârât pentru acest motiv, cu modificarea sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii.
Față de aceste considerente, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs vizând fondul litigiului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, acestea nefăcând obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile numărul 1848 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. AL J. M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. S. C. B.
G., C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...) Jud.fond:B.G. și V.C.
| ← Decizia civilă nr. 979/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1451/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
