Decizia civilă nr. 5264/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5264/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC F. SA B. împotriva sentinței civile nr. 3981 din 28 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. R. prin S. L. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, consilier juridic C. P. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că prima instanță în mod corect a statuat asupra sumelor solicitate și acordate prin sentință, precizând că pe fluturașul de salariu exista un coeficient de nerealizare plan, suma de 10.291 lei reprezentând însumarea acestor coeficienți pe perioada (...) - (...). Pârâta recurentă nu a contestat această sumă și nu a propus o contraprobă, achiesând asupra sumei solicitate, contestând doar caracterul ilegal al acestei rețineri. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3981 din 28 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată și precizată de S. L. T. în numele și pentru membrul de sindicat M. R. în contradictoriu cu pârâta SC F. SA B.
Pârâta a fost obligată să plătească salariatei suma de 10.291 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada
(...) - (...), actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească salariatei suma de 3.000 lei reprezentând compensație bănească de două salarii de bază brute negociate, prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură comerț pe anul
2010.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că membra de sindicat a fost angajată a pârâtei în baza contractului individual de muncă pe durată determinată de o lună, cu nr. 4802/(...) în funcția de operator vânzări la telefon, cu un salariu de bază lunar brut de 1.200 lei. Prin actul adițional nr.
55/(...) durata contractului individual de muncă a fost modificată în nedeterminată începând cu (...). Cu privire la drepturile salariale, a fost încheiat un proces verbal semnat de ambele părți prin care începând cu (...) salariul angajatei a fost stabilit la 1.500 lei.
La data de (...) pârâta a emis o decizie prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al membrei de sindicat începând cu (...) în baza art. 65 și 66 din C. M..
Angajatorul a procedat în mod nelegal la reținerea sumelor de bani din salariul angajatei reprezentată de reclamant. A. timp cât salariul negociat de ambele părți a fost stabilit, inițial în cuprinsul contractului individual de muncă, la 1.200 lei și apoi la 1.500 lei, acesta trebuie achitat salariatului ca și contraprestație a muncii prestate.
Demersurile angajatorului de a cointeresa salariații în realizarea indicatorilor sunt legale, însă ele trebuie reglementate distinct, prin stabilirea unor adaosuri la salariu ce se pot acorda în condițiile realizării planului. Acestea trebuie să se bazeze, la rândul lor, pe principiul consensualismului, nici chiar hotărârea C.ui de A. neputând aduce atingere dreptului salarial convenit de părți prin semnarea contractului de muncă ori a actelor adiționale.
Intervenția ulterioară semnării contractului individual de muncă a angajatorului asupra salariului este vădit nelegală, ea reprezentând în fapt o modificare unilaterală a unuia din elementele esențiale ale contractului de muncă, fapt prohibit în mod expres de art. 41 din C. M..
Menționarea în fișa postului a unor prevederi legate de îndeplinirea unor obiective lunare constituie obligații generale ale salariatului, nerespectarea acestora neputând conferi nicidecum angajatorului dreptul de a reține sume din salariu.
Nu au fost reținute nici susținerile potrivit cărora salariata și-a însușit prin semnătură A. 1 la fișa postului în care sunt detaliați indicatorii de performanță, întrucât singura A. 1 depusă în probațiune de către pârâtă, este cea la C. C. de M. la nivel de unitate și ea nu a fost semnată de către nici un angajat. Mai mult CCM la nivel de unitate a fost încheiat și înregistrat potrivit procedurilor legale anterior angajării salariatei reprezentate de reclamant.
În ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, instanța a reținut că potrivit art. 76 din C. C. de M. la nivel de ramură comerț pe anul 2010, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii (menționați în A. 3 - f.153, inclusiv pârâta din prezenta cauză) vor acorda acestuia o compensație de cel puțin două salarii lunare, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Dat fiind că reclamantei i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 65 C. M. și având în vedere că prevederile CCM amintit sunt de strictă aplicabilitate, drepturile sunt pe deplin cuvenite fostei salariate.
Nu au fost reținute susținerile pârâtei conform cărora, doar în cazul în care nu ar avea încheiat un CCM la nivel de unitate ar fi obligată să respecte CCM la nivel de ramură comerț pe anul 2010. Potrivit prevederilor legale, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC F. SA B. solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în vederea pronunțării sentinței recurate nu a analizat toate actele si lucrările dosarului și nici nu a luat în calcul dreptul angajatorului de a impune angajaților anumite cerințe pentru realizarea salariului.
Din conținutul C.ui C. de M. 2009-2012 aplicabil la nivelul pârâtei SC F. S., negociat printre alții și cu S. L. și Independent al salariaților din of. B.- Cobras, la pct.4.2., se menționează condițiile și criteriile de acordare a salariului, respectiv C. de A. al societății aproba ponderea indicatorilor pentru fiecare categorie de personal în parte.
Potrivit clauzelor contractuale ale CCM 2009-2012 al pârâtei SC F. S. - înregistrat la M.- D. B. sub nr.171/2424/(...), in A. nr.1 sunt menționate categoriile de personal si compartimentele plătite în funcție de realizarea indicatorilor specifici, respectiv la pct.7.1 "director de zona, ... " sunt menționați următorii indicatori: plan vânzări pe depozit, plan încasări pe depozit, plan vânzări producție proprie și plan adaos comercial.
In același CCM 2009-2012, la pct.4.2 ultimul alineat se menționează, criteriile după care se acorda salariile negociate, respectiv:" în funcție de "timpul efectiv lucrat și de realizarea sarcinilor proprii pentru compartimentele și categoriile de personal enumerate în A. nr.l în funcție de "realizarea programului de vânzări și a indicatorilor de performanta pentru restul personalului conform Anexei nr.1", "C. de A. al societății aproba ponderea indicatorilor pentru fiecare categorie de personal în parte".
Prin hotărârea C.ui de A. al SC F. S. din data de (...), s-a aprobat ca începând cu data de (...) procentele (ponderea) de realizare a indicatorilor avute în vedere la calului salariilor la personalul din depozite sa fie următoarele: indicatorul vânzări - 40 %, indicatorul încasări - 40% si indicatorul producție proprie - 20%.
Actul adițional nr. 1 la CCM aplicabil, a fost înregistrat la M. M., F. si P.
S. sub nr. 1 791/26.03.20 10, acesta fiind încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale privind, printre altele, negocierea clauzelor contractuale, prin acest act adițional aprobându-se că începând cu data de (...) fondul de salarii pentru depozite să fie de 2,7% din planul de vânzări».
Potrivit cap. N "Dispoziții finale" prevăzut în CIM al reclamantei M. R., ". prezentului contract individual de munca se completează cu dispozițiile Legii nr.53/2003 - Codul M. și ale contractului colectiv de munca aplicabil la nivelul angajatorului înregistrat sub nr.171/2424/(...), la D. G. de M. și S. S. a J. B.
In fisa postului, însușita prin semnătura de reclamanta la aceeași data la care a fost semnat și contractul individual de munca, la capitolul "O. postului", pct.l, se menționează "contactarea telefonica a clienților SC F. S. ; vânzarea întregului pachet de produse și servicii oferite de SC F. S., promovarea directa, în relațiile cu clienții, a produselor și serviciilor oferite de S. C. F. S. și asigurarea unui flux continuu al activității, Iara întreruperi sau întârzieri", la capitolul "R." alin.12, se menționează, citez, "răspunde de realizarea targheturilor la vânzări, încasări si adaos stabilite lunar de către coordonatorul de zona".
Instanța de fond a omis să analizeze clauzele contractului colectiv de munca aplicabil la nivelul pârâtei, clauze care nu se puteau insera în C.I.M. al reclamantei, dar care fac parte integrantă din C.I.M. De asemenea, instanța de fond a omis să analizeze dacă, salariul negociat depindea de realizarea valorii indicatorilor de performanta, respectiv indicatori cantitativi cum ar fi: realizarea planului de vânzări, realizarea planului de încasări, realizarea planului de producție proprie.
Referitor la petitul 3 al cererii de chemare în judecata, instanța de fond nu a reținut toate apărările invocate de către pârâta, respectiv nu a reținut faptul ca, instanța nu a fost investită să constate încălcarea prevederilor art.8 din Legea nr.130/1996 de către pârâta.
C. colectiv de muncă al pârâtei SC F. S. aferent perioadei 2009-2012 a fost înregistrat la M.- D. B. sub nr.171/2424/(...) .
Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art.8 din Legea nr.130/1996 sunt lovite de nulitate, care se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate"
De asemenea, potrivit art.24 (3) din Legea nr.(...), "în cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective"
Instanța de fond nu a fost investită cu niciun petit prin care să se fi solicitat constatarea încălcării prevederilor art.8 din Legea 130/1996 și nici partea interesată nu a cerut renegocierea drepturilor respective
Instanța de fond prin sentința recurată nu reține niciunul dintre motivele de fapt și de drept invocate de pârâta în apărarea sa în ceea ce privește prevederile art.8 si art.24 (3) din Legea nr.130/1996 și nici nu reține faptul ca instanța nu a fost investită să constate încălcarea prevederilor art.8 din Legea nr.130/1996 de către pârâta.
O alta apărare invocată de către pârâta și nereținuta de către instanța de fond consta în faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 130/1996, contractul colectiv de munca se încheie între patron sau organizația patronala, pe de o parte, și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
CCM unic la nivel de ramură de comerț pe anul 2010, consideră că nu îi este opozabil întrucât recurenta SC F. S. nu face parte din F. P. de C. din România, afiliata la U. 1903, astfel cum se menționează în A. nr. 3 la contract, incidente fiind doar clauzele CCM 2009-2012 al SC F. S., precum și dispozițiile legale. CCM unic la nivel de ramura de comerț pe anul 2010, pentru recurenta consideră că nu reprezintă izvor de drept, recurenta având propriul CCM 2009-
2012.
In CCM 2009-2012 al pârâtei SC F. S. nu este prevăzuta nicio clauză contractuală potrivit căreia, în situația în care se desface CIM al salariatului din motive neimputabile acestuia, societatea să fie obligată și la plata compensației bănești constând în 2 salarii brute negociate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Contrar susținerilor recurentei, hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, în esență privind obligativitatea contractului individual de muncă, obligativitatea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pentru angajatorii menționați în anexă, precum și imposibilitatea derogării de la acest contract prin cele încheiate la nivel inferior.
Prin urmare, deși concise, considerentele hotărârii redau raționamentul judiciar în baza căruia au fost înlăturate apărările pârâtei, nefiind necesar sau obligatoriu ca hotărârea să răspundă separat fiecărui argument al pârâților, deoarece prin gruparea motivelor acțiunii și a apărărilor de fond este posibilă analizarea lor simultană și enunțarea unui unic răspuns comun ambelor părți.
Referitor la diferențele salariale cuvenite reclamantei, Curtea constată, contrar celor susținute de recurentă, că salariul acestuia nu a fost stabilit în funcție de realizări. A., atât din C. individual de muncă cât și din actele adiționale la acesta, rezultă că părțile au negociat un salariul de 1.200 lei,
1.600 lei și respectiv 1.500 lei, salarizarea fiind în regie în funcție de timpul lucrat și nu în acord în raport de rezultatele muncii.
Faptul că în fișa postului salariatei s-au menționat indicatorii de performanță pe care trebuie să îi îndeplinească, nu poate să conducă la o altă concluzie, în condițiile în care părțile nu au negociat că salarizarea se face în funcție de realizări. C. dacă în C. colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 171/2424/(...) la D. B. se menționează că operatorii de vânzări prin telefon sunt plătiți în funcție de realizarea indicatorilor specifici, această clauză nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă al salariatului.
De asemenea, procesele-verbale invocate de pârâtă stabilesc cuantumul salariului șefului de compartiment, a fondului lunar de salarii și a planului lunar, fără însă a rezulta o condiționalitate a acestor parametri, în sensul că salariatul beneficiază de salariul lunar în măsura atingerii obiectivului stabilit prin planul lunar.
A., după cum menționează aceste înscrisuri, încheierea lor a fost determinată de negocierea fondului de salarii și a salariului șefului de compartiment, ceea ce are doar semnificația unei modificări a contractului individual de muncă a acestuia din urmă, nicidecum nu instituie o obligație de rezultat în sarcina salariatei reclamante, a cărei nerealizare să atragă plata parțială a salariului. În fine, nici planurile lunare cuprinse în corespondența prin e-mail nu pot demonstra stabilirea unei salarizări în acord, în funcție de performanțe, ceea ce ar fi trebuit să rezulte cu suficientă claritate din contractul individual de muncă.
Conform art. 169 alin. 1 (fostul art. 164) din Codul muncii nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar alin. 2 prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost consemnată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În privința raportului dintre contractul colectiv încheiat la nivel de ramură comerț și cel la nivel de unitate, în mod corect prima instanță a dat prioritate contractului încheiat la nivel superior, de la ale cărui prevederi nu se poate deroga în sensul diminuării drepturilor recunoscute în favoarea salariaților, printr-un contract încheiat la nivel inferior, după cum prevede în mod expres art. 238 alin. 1 Codul muncii și art. 8 alin. 2 din Legea nr.130/1996.
Stabilirea aplicabilității contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior are ca efect înlăturarea prevederilor sub nivelul minimal cuprinse în contractele colective la nivel inferior, fără a fi necesară contestarea nulității lor în condițiile art. 8 și art. 24 din Legea nr.130/1996, putând fi analizate și pe cale incidentală sau de excepție de instanța de judecată.
Curtea consideră că nefondată apărarea pârâtei privind inopozabilitatea C. colectiv de muncă la nivel de ramură comerț pe anul 2010, motivată de neapartenența sa la F. P. din C. din România, deoarece art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art.11 alin.1 lit. a și art.13 alin.2 din Legea nr.130/1996 stabilesc aplicabilitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură tuturor salariaților unităților componente ale ramurii de activitate, precizați de părțile care negociază contractul colectiv de muncă. A., în anexa 3 la acest contract colectiv de muncă care instituie obligația compensației la încetarea contractului individual de muncă, este menționată și recurenta pârâta în cadrul societăților din județul B. cărora li se aplică acest contract.
De altfel, chiar dacă pârâta nu face parte din asociația patronală indicată mai sus, art. 15 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996 prevedea ca suficientă participarea la negocieri a asociaților patronate care reprezintă patroni ale căror unități cuprind minimum 10% din numărul salariaților din ramura respectivă ceea ce impune aplicabilitatea contractului la nivelul întregii ramuri.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SA B. împotriva sentinței civile nr. 3981 din 28 septembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . R. M. G. L. T. S. C. B.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond:P. U.
| ← Decizia civilă nr. 1451/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 409/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
