Decizia civilă nr. 5212/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ N.5212/R/2011
Ședința din 13 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1814 din (...), a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați M. E., C., T. ȘI S., I. Ș. J. M., Ș. CU C. I - V. B. V., G. Ș. T. M. și Ș. CU C. I - V. N. 1 M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată .
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 8 decembrie 2011 reclamantul intimat a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1814 din (...), a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. F. P. M..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții I. Ș. al județului M., Ș. cu cls. I-V. B. V., G. Ș. T. L., Ș. cu cls. I-V. nr.1 M., M. E., C., T. și S., Ministerul Finanțelor Publice, pârâții I. Ș. al județului M., Ș. cu cls. I-V. B. V., G. Ș. T. L., Ș. cu cls. I-V. nr. 1 M., M. E., C., T. și S., Ministerul Finanțelor Publice fiind obligați să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: P. N. M. și G. I. I. ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009.
Pârâtul I. Ș. al județului M. a fost obligat să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
M. F. P. a fost obligat să aloce M. E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și
S. împotriva M. F. P. reprezentat prin D. G. a F. P. M..
Pentru a pronunța această sentință tribunalul examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice T. a reținut că Ministerul Finanțelor Publice în virtutea dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pe fond, tribunalul a constatat că membrii de sindicat reprezentați de reclamant în prezenta cauză sunt cadre didactice cu norma de bază la unitățile
școlare pârâte,
Conform art. 1 și 2 din L. 3. se recunoaște cadrelor didactice titulare
și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit art. 6 din Normele metodologice "responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului instituției de învățământ, inspectorului școlar…..";
Cadrele didactice, membri de sindicat și-au înregistrat cererile în termenul stabilit de normele metodologice, dar nu au primit echivalentul a 100 euro, ci au primit în luna decembrie 2009 câte 130 lei/persoană filele 9-11.
În temeiul art.4 din L. 3. și art.5 din H.G.453/2007 M. E., C. și Inovării are calitatea de ordonator principal de credite, a prezentat propunerile pentru proiectul de buget, inclusiv anexele pentru anul 2009, a fost propusă suma de
514.786 mii lei.
Prin O.G. 19/2009 s-a aprobat bugetul pe anul 2009, din cei 514.786 mii lei solicitați s-a aprobat suma de 142.315 mii lei pentru „asistentă socială";.
M. E., C. și Inovării a solicitat rectificare de buget pe anul 2009 aducând la cunoștință M. F. P. că există o restanță de 102.614 mii lei pentru programul prevăzut de L. 3..
Așadar având în vedere rolul M. F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum
și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L. 500/2002, instanța a admis cererea de chemare în judecată și împotriva acestui pârât pe care l-a obligat să aloce M. E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL F INANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul înlăturării obligației M. F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de S. L. din Î. M..
2
În motivarea recursului a arătat că drepturile pretinse de reclamanți s- au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. J. M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de parte, iar potrivit art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea sa se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsură ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.
Potrivit art. 8 din L. nr. 69/2010 a responsabilității fiscale - bugetare,
„Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscal-bugetară";.
Același act normativ prevede că totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare.
În rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugete
și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat
și a bugetelor fondurilor speciale. Precum și utilizarea sumelor reținute în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică și bugetară publicată și opinia Consiliului fiscal cu privire la aceasta.
Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența financiară din partea U. E.pene și altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și plata contribuției României la bugetul U. E.
Conform art.1 și 2 din Lege anr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice, anual în sumă de echivalentul a
100 euro.
Responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut de art.1 și 2 din L. nr.3. revine directorului la nivelul instituției de învățământ conform art.5 din normele metodologice de aplicare a legii. Sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și T. în limita creditelor bugetare aprobate.
Prin decizia nr.10/(...), I. Curte de C. și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. Curte de C. și Justiție stabilind ca: „ în aplicarea disp.art.60 din C.proc.civ. rap.la art.19 din Lege anr.500/2002 și art.1-4 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din
3 sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 noiembrie 2011 reclamantul S . L. din Î. M. a solicitat respingerea.
În motivare, reclamantul a arătat că recurentul nu contestă dreptul cadrelor didactice reprezentate în acest dosar la fondul de carte în cuantum de
100 euro, ci doar faptul că nu ar avea nici o atribuție în sensul alocării sumelor necesare efectuării plăților.
Sub acest aspect, citează dispozițiile art.19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la atribuțiile principale ale M. F. P. .
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale, în cazul de față L. nr. 3..
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții însemnate în ceea ce privește fundamentarea și asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor cuvenite salariaților unităților din învățământ, care rezultă din H.G. 2192/2004, H.G. nr.1618/2009.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și Consiliul General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
4
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Art.45 din aceeași hotărâre prevede că ordonatorii terțiari de credite întocmesc trimestrial și anual situații financiare privind execuția bugetară, în conformitate cu normele metodologice ale M. F. P..
Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit Consiliului Național pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
De asemenea, potrivit art.46 din hotărâre, Consiliul Național pentru
Finanțarea Î.ului Preuniversitar, pe baza datelor transmise de inspectoratele
școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină.
Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M. E. și C., însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
Conform art.3 alin.3 din H.G. nr.1618/2009, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B. se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B., cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Nu poate fi reținută temeinicia motivului de recurs prin care se invocă responsabilitatea directorului instituției de învățământ, ca exonerând de răspundere pe recurent, în condițiile în care, conform celor ce preced, finanțarea cheltuielilor cu salarizarea cadrelor didactice își are resursele în bugetul de stat, iar recurentul chiar arată că dimensionarea acestuia nu a cuprins întreaga sumă necesară achitării integrale a drepturilor litigioase.
Este ineficientă și apărarea prin care se trimite la normele metodologice ale Legii nr. 3., din (...), prin care se condiționează acordarea ajutorului financiar de încadrarea în limitele creditelor bugetare aprobate.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că L. nr. 3. nu adaugă nici o condiție la beneficiul acordării ajutorului financiar în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, textul legii fiind imperativ: „se acordă un ajutor financiar…";, „ajutorul financiar … se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro";,
„sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării";.
5
Ca urmare, obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurentului, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata ajutorului financiar pentru achiziționare de cărți în favoarea salariaților din învățământ din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale și convenționale în vigoare, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul legal, să rămână doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
În plus, un alt aspect este cel dat de specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a Ministerul Finanțelor Publice se face în considerarea acestui raport juridic suis generic, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Raportat la motivul de recurs prin care se trimite la decizia în interesul legii nr. 10/2001, trebuie observat că în speță a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C. T. și S. împotriva recurentului, astfel încât nu este aplicabilă această decizie în interesul legii, ce indică modul corect de soluționare a cererii de chemare în garanție.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.1814 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
6
G. N. N.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.
7
| ← Decizia civilă nr. 1095/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4047/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
