Decizia civilă nr. 126/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 126/R/2011
Ședința din 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : I.A-R. M. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. N., R. A. M., O. A., C. E., G. I. A., D. M., B. I., B. T. M., M. M. P., S. S., C. M., S. R., C. A. și de intervenienții H. V., H. G., L. E. împotriva sentinței civile nr.
2332 din 28 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta SC P. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți și a intervenienților recurenți, avocat C. O., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că, recursul nu este semnat de către reclamanții recurenți și intervenienții recurenți și nici de către reprezentanta acestora, această lipsă a semnăturii complinindu-se prin semnarea recursului de către reprezentanta reclamanților recurenți și a intervenienților recurenți, în fața instanței.
Reprezentanta reclamanților recurenți și a intervenienților recurenți arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți și a intervenienților recurenți solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de intervenție. Nu solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale active si excepția prematurității promovării acțiunii.
S-a respins acțiunea formulata de reclamanții B. N., R. A. M., O. A., C. E., G. I. A., D. M., B. I., B. T. M., M. M. P., S. S., C. M., S. R., C. A., în contradictoriu cu pârâta SC OMV P. SA.
S-a reținut că, analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocata de către parata, ca in cauza se reclama neîndeplinirea unor obligații contractuale, de către o parte a contractului colectiv de munca. Or, acțiunea in răspundere contractuala poate fi promovata de oricare dintre părțile contractului, astfel ca, in cauza, reclamanții, ca părți in contractul colectiv de munca la nivel P., au legitimare procesuala activa, astfel ca excepția a fost respinsa.
In examinarea excepției prematurității, tribunalul a pornit, din nou, de la obiectul acțiunii: acțiune in răspundere contractuala. Dreptul de a formula o acțiune prin care sunt supuse analizei instanței aspecte care țin de neexecutarea culpabila a unor obligații contractuale de către una dintre părți nu poate fi îngrădit de faptul ca aceasta obligație este sau nu afectata de modalități. N., existenta, întinderea, executarea sau neexecutarea culpabila a obligației, fie ea chiar afectata de modalități, țin de însăși esența litigiului, astfel ca excepția prematurității a fost respinsa.
In privința fondului, tribunalul a pornit in analiza situației reclamate
(neexecutarea culpabila de către angajator, a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de munca) de la dispozițiile contractului invocate in susținerea acțiunii.
Astfel, potrivit prevederilor art. 139 din CCM la nivel P. pentru anii
(...): ";C. de participare a salariaților SNP P. la profitul anual este de 1.. C. de participare a salariaților P. la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, precum si condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu F. P..
Aceste dispoziții contractuale sunt in acord deplin cu prevederile art. 42 CCM unic la nivel național pentru anii 2005-2006, respectiv CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 , conform căruia salariații au dreptul la alte venituri constând in cota-parte din profit, ce se repartizează salariaților, care este de pana la 10% in cazul societăților comerciale si pana la 5% in cazul regiilor autonome.
Analizând clauza din CCM P. cu privire la cota-parte din profit la care pot participa salariații se constata ca obligația este afectata de o condiție suspensiva. De regula, condiția care afectează un raport de obligații este stabilita prin voința părților. De aceea, existenta, dovada si interpretarea sa sunt reglementate de dreptul comun in materia contractelor iar verificarea si constatarea realizării ei se face, de asemenea, in considerarea acestei voințe. In acest sens, art. 1011 cod civil prevede: ";Îndeplinirea condiției trebuie sa se facă astfel cum au înțeles părțile sa fie făcuta";. De asemenea, Codul civil reglementează minuțios problema determinării momentului realizării condiției. In situația de față, fiind in prezenta unei condiții pozitive, sunt incidente prevederile art. 1012 Cod civil, care distinge după cum s-a stabilit sau nu s-a stabilit termenul in care evenimentul se va produce. In primul caz, condiția este considerata ca neîndeplinita daca timpul a expirat fara ca evenimentul sa se producă, iar in cel de al doilea caz evenimentul se poate realiza oricând „si nu este considerata ca fiind căzuta (nerealizata) decât când este sigura ca evenimentul nu se va mai întâmpla";.
In cauza de fata nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției care afectează obligația angajatorului de plata a cotei-părți din profitul anual si nu se poate retine nici incidenta dispozițiilor art. 1014 Cod civil, potrivit cărora: ";Condiția este reputata ca îndeplinita când debitorul obligat subaceasta condiție a împiedicat îndeplinirea ei"; întrucât reclamanții nu au dovedit existenta comportamentului culpabil al angajatorului in nerealizarea condiției.
T. a reținut, in analiza apărărilor formulate de parata, ca in cauza ne găsim in situația unui drept condițional, iar nu a unui drept eventual, astfel cum susține parata. Dreptul condițional are întrunite toate elementele pentru a fi un drept perfect, doar ca nașterea sa depinde de un eveniment viitor si nesigur, stabilit prin voința părților. E.-condiție este întotdeauna un fapt exterior raportului obligațional si dreptului care intra in conținutul sau, ambele concepute, formate, dar încă nenăscute. Spre deosebire de dreptul condițional, dreptul eventual este, dimpotrivă, un drept căruia îi lipsește cel puțin unul dintre elementele intrinseci necesare formarii sale. A. este si explicația ca drepturile creditorului condițional se deosebesc de drepturile creditorului eventual.
R. la considerentele de mai sus, reținând neîndeplinirea condiției suspensive si, implicit, faptul ca dreptul reclamanților la plata cotei-părți din profitul anual al companiei parate nu s-a născut, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiata.
În termen legal, au declarat recurs reclamanții B. N., R. A. M., O. A., C.
E., G. I. A., D. M., B. I., B. T.-M., M. M. P., S. S., C. M., S. R., C. A., H. V., H. G., L. E., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul acordării salariaților a sumei de bani reprezentând participarea angajaților la cota de profit ce le revine conform prevederilor CCM /. si CCM Unic la N. N. si obligarea intimatei pârâte SC P. SA la plata cheltuielilor de judecata înfond și recurs.
Recurenții H. V., H. G. si L. E. apreciază că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, întrucât aceasta, deși a fost învestită la termenul din (...) cu cererea lor de intervenție, a soluționat cauza fără a face vreo trimitere la cererea de intervenție. R. la acest aspect recurenții intervenienți solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la fondul cauzei, recurenții reclamanți și intervenienți arată că au fost angajații intimatei pârâte, astfel că le erau aplicabile prevederile
CCM la nivel de unitate, ramura si CCM Unic la N. N.
Art.139 din Contractul Colectiv de M. încheiat pe anul 2005 si menținut fara nicio modificare si in contractele pe anii 2006 si 2007
,prevede" C. de participare a salariaților P. SA la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, precum si condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu F. P. "A. obligație asumata de către societatea pârâtă deriva din reglementarea cuprinsa in art. 41 (2) lit. a si art.42(2) lit. a din CCM Unic la nivel național pe anii 2005-2006 si respectiv 2007-2010, in care se prevede în mod expres; "C. parte din profit ce se repartizează salariaților este de până la 10% in cazul societăților comerciale si de până la 5% in cazul regiilor autonome".
Totodată, potrivit prevederilor cuprinse in aceste CCM -uri - art. 41 alin 3 pentru anii 2006 respectiv art. 42 alin 3 pentru anii 2007-2010 părțile, la nivel de unitate, au libertatea de a stabili condiții de diferențiere de diminuarea sau chiar de anulare a participării la fondul de stimulare din profit. Potrivit art. 139 din CCM la nivel de unitate din anii 2005-2007 (articole care fac parte din capitolul salarizare) părțile NU au hotărât diminuarea sau anularea participării la profit, deși erau liberi sa o facă, astfel încât, rezulta ca acest drept de natura salariala a fost recunoscut salariaților.
Din cele trei variante prevăzute de CCM la nivel național - diferențiere, diminuarea cotei sau anularea participării la profit - părțile s-au oprit in mod limitativ numai la cea a diferențierii, precizând ca doar aceasta chestiune punctuala, împreuna cu modalitatea concreta de acordare, vor fi stabilite prin negocieri separate, deci prin act adițional.
Existenta dreptului de participare la profit este indiscutabila, in primul rând, datorita faptului ca nu s-a stabilit anularea participării la profit sau nu s-a stabilit ca aceasta participare ar fi facultativa - sub forma"poate"fi acordata. Numai modalitate a de acordare, nu si dreptul însuși urmau sa fie lămurite distinct.
In al doilea rând, existenta dreptului la cota parte din profit este garantata de art. 30 din Legea nr. 130/1996 raportate la art. 41 alin 5 din
Constituție. Aceste prevederi fiind incluse in CCM constituie o obligație imperativa iar neîndeplinirea unei asemenea obligații expres asumate, atrage răspunderea juridica, inclusiv patrimonială, a societății pârâte, conform dispozițiilor mai sus amintite. Parata invoca si instanța a reținut ca in speța nu s-au purtat negocieri pentru stabilirea cuantumului acestui drept. Aceste susțineri sunt răsturnate de A. adițional la CCM /. înregistrat sub nr.
15928/(...) prin care se prevede la art. 139 "C. de participare a salariaților P. la profitul anual este de 10%". In aceste condiții intimata parata își invoca propria pasivitate pentru a se exonera de răspunderea legala ce ii incumba in mod expres si imperativ si pentru a eluda obligația de plata a cotei de participare la profit. Dar, încălcarea unei obligații nu poate fi niciodată o cauza de nerăspundere sau un mod de eliberare de executare a unei obligații, deoarece principiul forței obligatorii a contractelor este aplicabil in aceasta materie, conform art. 7 alin 2 din Legea 130/1996, art. 295 alin I cin C muncii, raportate la art. 961 alin 1 C civil.
In al treilea rând, art. 139 din CCM /. nu poate fi interpretat greșit, considerându-se ca dreptul salarial ar fi supus unei condiții pur potestative din partea paratei. O asemenea condiție este prohibita de art. 295 alin 1 din C muncii, raportat la art. 1010 din C civil, fiind astfel caduca si inopozabila salariaților. Nu suntem in prezenta unui drept eventual sau a unei simple vocații, ci suntem in prezenta unui drept determinat si numit, a cărui existenta si întindere nu poate depinde de un element aleatoriu - voința pârâtei.
In al patrulea rând, prevederile CCM la nivel de unitate art. 9 si art. 145 interzic orice limitări ale drepturilor salariale si obliga la interpretarea clauzelor contractuale in favoarea salariaților, reguli imperative statuate de art. 38 din C muncii.
Recurenții concluzionează că dreptul de participare la profit nu poate fi negat salariaților, cărora li se cuvine aplicarea cotei de 10% din profit, cota prevăzuta de art. 41 alin 2 din CCM la nivel național, prioritar aplicabil conform art. 8 alin. 2 din Legea 130/1996.
Intimata pârâtă, deși a fost legal citată nu a depus întâmpinare, pentrua-și exprima poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale, Curtea îl găsește întemeiat pentru următoareleconsiderente:
La data de 18 februarie 2009, reclamanții B. N., R. A. M., O. A., C. E.,
G. I. A., D. M., B. I., B. T.-M., M. M. P., S. S., C. M., S. R., C. A. au învestit instanța cu o cerere prin care au solicitat să se dispună obligarea societății pârâte SC OMV P. SA la plata sumei de 8474 lei și dobânda legală aferentăpână la data efectuării plății, pentru fiecare reclamant, cu titlu de cotă parte din profitul societății realizat pe anii 2005-2007, pentru pârâții R. A., O. A., S. R., M. M. P., S. S., C. M., B. T.-M., suma de 5106 lei cu dobânda legală aferentă până la data efectuării plății, cu titlu de cotă parte din profitul societății realizat pe anii 2005-2006, pentru reclamanții C. E., G. I. A., C. A. și suma de 1626 cu dobânda legală aferentă până la data efectuării plății pentru fiecare reclamant, cu titlu de cotă parte din profitul societății realizat pe anul 2005 pentru reclamanții B. N., D. M. și B. I.
Ulterior, la data de 17 martie 2009, au formulat cerere de intervenție
H. V., H. G. și L. E. (f. 56 dosar fond).
Deși T. a soluționat cauza la data de (...), acesta a omis însă să se pronunțe și cu privire la cererea de intervenție.
Curtea apreciază că aceasta omisiune echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în contextul în care nu a lămurit aspecte esențiale cu care a fost învestită.
S-ar putea susține că în lipsa pronunțării primei instanțe cu privire la cererea de intervenție, soluția care se impune este cea a casării parțiale, însă Curtea consideră că, în contextul coparticipării procesuale incidente în cauză, soluția casării parțiale este exclusă.
Pentru aceste considerente, constatând că împotriva hotărârii recurate nu se poate realiza în mod eficient controlul judiciar în temeiul art. 312 alin.
3, Curtea urmează să admită recursul, să caseze în întregime sentința, și în consecință, să trimită cauza spre rejudecare T. C.
În rejudecare, tribunalul urmează să procedeze la cercetarea fondului, respectiv să pronunțe soluția prin raportare atât la acțiunea reclamanților, cât și la cererea de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții B. N., R. A. M., O. A., C. E., G. I. A., D. M., B. I., B. T. M., M. M. P., S. S., C. M., S. R., C. A. și de intervenienții H. V., H. G., L. E. împotriva sentinței civile nr. 2332 din (...) a
T. C. pe care o casează în întregime și, în consecință, trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L . D. I.A-R. M. D. G. C. M.
Red./dact./ DG
3 ex./(...)
Jud.fond: M.F.B./E.B.
| ← Decizia civilă nr. 3299/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3997/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
