Decizia civilă nr. 5140/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5140/R/2011
Ședința publică din data de 7 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F. I. împotriva sentinței civile nr. 3014 din 16 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta SC C. SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, av. B. H. în substituirea av. Culda S. și reprezentantul pârâtei intimat, consilier juridic P. I., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanții părților depun la dosar împuterniciri de reprezentare și arată că nu au alte cereri de formulat.
Se comunică reprezentantului reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâta intimată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu motivarea că instanța de fond a acordat grupa de muncă pentru o perioadă greșită. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate pune concluzii de admitere a recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată, instanța de fond acordând grupa de muncă pentru o perioadă în care reclamanta nu a fost angajată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamanta F. I. a chemat în judecată pârâta S. C. S. solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada (...)-(...), (...) - (...) se încadrează în grupa a II-a de muncă și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată în perioada menționată se încadrează în grupa a II-a de muncă, cu cheltuieli de judecată.
In motivare reclamanta a arătat că a fost angajată ca mezelar în perioada menționată la Î. de I. C. C., ulterior S. C. S. Cu toate că a lucrat în perioada menționată la secția de prelucrare a cărnii, într-un mediu cusubstanțe toxice de natură să-i afecteze sănătatea, nivelul noxelor de la local de muncă depășind nivelul maxim admis prevăzut de normele de protecție a muncii, într-un loc de muncă unde a fost suprasolicitat atât fizic cât și psihic, iar activitatea a desfășurat-o 100% din programul de lucru în acest mediu, societatea la care a lucrat nu a recunoscut dreptul de a fi încadrată în grupa a II-a de munca și nu a menționat această grupa în cartea de muncă.
Activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă se încadrează la art. 4 din scrisoarea nr. 5527/(...) a Ministrului Muncii și Protecției Sociale care completează O. M.ui Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 5.. Cu toate că s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a înscrie grupa a II-a de muncă în cartea de muncă pentru perioada menționata mai sus, sau să emită o adeverință care să ateste că acesta a lucrat în grupa a II-a de muncă, aceasta a refuzat, motiv pentru care solicită instanței să dispună obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverința care să ateste că activitatea desfășurată în perioada menționată se încadrează în grupa a II-a de munca.
În drept au fost invocate O. M.M.O.S. nr. 5., art. 4 din scrisoarea nr.
5527/(...) a Ministrului Muncii și Protecției Sociale
P. S. C. S. a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu poate elibera adeverința datorita prevederilor O.ui nr.590/2008, pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire si eliberare a adeverințelor prin care se atesta activitatea desfășurata in locuri de munca încadrate in grupele I si II de munca potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii si/sau modificării drepturilor de pensie in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000. In mod concret, în adeverința trebuie menționat actul emis de conducerea societății prin care se stabilesc activitățile si angajații, care se încadrează în grupa a II-a de munca în cazul în care nu se menționează acest act, adeverința eliberata nu poate fi valorificata. P. a menționat faptul ca pana in anul 1992, în arhiva societății nu se găsesc asemenea acte emise de conducerea firmei prin care sa se stabilească activitățile încadrate in grupa a II-a de munca. In anul 1992 exista Decizia nr.3981/ (...), prin care se stabilesc activitățile si angajații care se încadrează în grupa a II-a de munca, însă reclamanta nu figurează in aceasta decizie.
P. a precizat că este de acord ca instanța de judecata sa stabilească daca activitatea desfășurata de către reclamant in perioada solicitata se încadrează in grupa a II-a de munca, iar în caz afirmativ sa dispună ca societatea sa elibereze adeverința și a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr. 3014/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta F. I. împotriva pârâtei S. C. S. C.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că în perioada (...) - (...) a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit carnetului de muncă al reclamantei (f.4-8) aceasta a lucrat la societatea pârâtă la secția de prelucrare a cărnii, ca mezelar, într-un mediu cu substanțe toxice de natură să-i afecteze sănătatea, nivelul noxelor depășind nivelul maxim admis de normele de protecția muncii. Reclamantul a desfășurat 100% din programul de lucru în acel mediu.
Din normele legale în vigoare, respectiv O. 5., rezultă că locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamanta se încadrează în grupa a II-a de muncă, motiv pentru care acțiunea a fost admisă în parte pentru perioada (...) - (...), iar pârâta a fost obligată să-i elibereze o adeverință în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F. I., solicitândcasarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a făcut o interpretare eronată a situației faptice. Concret, S. C. S. C., prin întâmpinarea depusă, arată motivele obiective pentru care nu a putut elibera adeverința solicitată, cu specificarea că până în anul 1992 nu s-au făcut asemenea acte în societate. Acest aspect nu o poate priva pe reclamantă de drepturile care i se cuvin conform muncii pe care a prestat-o la locul său de muncă, dacă face dovada că a muncit în grupa II de muncă (ca mezelar și la spălătorie).
În nota de ședință înregistrată la dosarul cauzei de către pârâtă, la data de (...), se arată că între persoanele care au beneficiat de încadrarea în grupa II de muncă se numără și cei care au lucrat la spălătorie. Faptic, recurenta a muncit și ea în acele condiții, însă dintr-o eroare nu a fost trecută pe acea listă.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a arătat că instanța de fond a obligat-o să elibereze adeverința și pentru o perioadă în care reclamanta nu a fost angajata societății pârâte și că este de acord cainstanța să stabilească faptul că activitatea reclamantei se încadrează în grupa a II a de muncă și să dispună eliberarea adeverinței de către societatea pârâtă.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legaleincidente Curtea de A. constată că recursul este nefondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Din copia carnetului de muncă al reclamantei (filele 4-8 dosar fond) rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioadele (...)-(...) și
(...) - (...).
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă în perioadele (...)-(...), (...)- (...), reclamanta a lucrat în calitate de muncitor necalificat, iar în perioada (...) - (...) a lucrat în calitate de mezelar.
Prin sentința atacată instanța de fond a reținut că reclamanta a lucrat în condiții ce se încadrează în grupa a II a de muncă în perioada (...) - (...).
Prin motivele de recurs formulate în termenul legal reclamanta nu a criticat însă sentința sub aspectul faptului că instanța a stabilit greșit data de (...) ca fiind data până când desfășurat activitate în grupa a II a de muncă, astfel că aspectul invocat prin concluziile formulate în sensul că instanța a acordat grupa de muncă pentru o perioadă greșită nu poate fi analizat ca motiv de recurs.
Pe de altă parte, deși și pârâta a invocat prin întâmpinarea formulată faptul că instanța de fond a acordat grupa de muncă pentru o perioadă în care reclamanta nu a fost angajata pârâtei, întrucât pârâta nu a formulat recurs împotriva sentinței, Curtea constată că nu se poate proceda la modificarea sentinței sub acest aspect.
Într-adevăr, după cum s-a arătat mai sus, raporturile de muncă ale reclamantei cu societatea pârâtă au încetat la data de (...), astfel că se poate aprecia că data de (...) menționată în sentința atacată este rezultatul uneierori materiale ce poate fi îndreptată eventual pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale.
Din motivele de recurs formulate de reclamantă rezultă că aceasta critică sentința sub aspectul faptului că instanța de fond nu a reținut ca încadrându-se în grupa a II-a de muncă și activitatea desfășurată de reclamantă în perioada anterioară datei de (...), perioadă în care reclamanta susține că a lucrat ca spălătoreasă.
Sub acest aspect Curtea reține că din înregistrările din carnetul de muncă rezultă că în perioadele (...)-(...) și (...)-(...) reclamanta a lucrat la societatea pârâtă ca muncitor necalificat.
Conform pct. 6 din O. 5. (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării) „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin
50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din O. 5., din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioadele (...)-(...), (...)-(...) recurenta a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamanta a depus în probațiune copia carnetului de muncă, iar pârâta a depus Decizia nr. 3981/(...) emisă de SC C. SA (filele 16-20 dosar fond) prin care au fost nominalizate persoane din cadrul societății care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Prin încheierea din data de (...) instanța de fond a dispus din oficiu ca pârâta să depună la dosar fișa postului reclamantei și alte înscrisuri din care să reiasă faptul că aceasta a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă.
Prin notele de ședință depuse la data de 30 mai 2011 (fila 23 dosar fond) pârâta a comunicat că nu se regăsește în arhiva societății fișa postului reclamantei, precizând că din actele existente la societate rezultă că reclamanta a lucrat în perioada menționată în acțiune ca mezelar și la spălătorie. P. a mai menționat că în deciziile întocmite de conducerea societății, prin care s-au stabilit locurile de muncă și angajații care se încadrează în grupa a II a de muncă sunt trecute și persoane care au lucrat la spălătorie, însă reclamanta nu figurează printre acestea.
Susținerile recurentei în sensul că pe baza acestor precizări instanța ar fi trebuit să constate că și activitatea desfășurată de reclamantă în perioada ce face obiectul prezentului recurs se încadra în grupa a II-a de muncă nu pot fi reținute, întrucât fostul angajator nu a depus la dosar nici un înscris prin care să facă dovada situațiilor afirmate.
Astfel, nu s-a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte că reclamanta a desfășurat activitate la spălătorie, munca prestată de aceasta și timpul efectiv lucrat la locul de muncă respectiv, după cum nu s-auindicat nici persoanele care au lucrat la spălătorie și care au fost nominalizate ca încadrându-se în grupa a II a de muncă și funcția acestora, pentru a se putea verifica dacă reclamanta a prestat munca în aceleași condiții cu persoanele respective.
De asemenea, deși s-a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă în baza art. 4 din Scrisoarea nr. 5527/(...) a M.ui Muncii și Protecției Sociale, acest înscris nu a fost depus la dosar.
Solicitarea recurentei de casare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare nu poate fi primită întrucât în fața instanței de fond reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe cu care să dovedească susținerile sale în sensul că a lucrat în condiții care impuneau încadrarea în grupa a II a de muncă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51 Cod procedură civilă, recurenta nu ar putea să invoce în recurs omisiunea instanței de fond de a ordona din oficiu probe pe care aceasta nu le-a propus și administrat la fondul cauzei.
Poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamanta a fost nominalizată printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care instanța constată că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă, ori în cauză pe baza probațiunii administrate nu se poate face o asemenea constatare.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 3041
și 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F. I. împotriva sentinței civile nr. 3014 din 16 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: I.P.
GREFIER G . C.
| ← Decizia civilă nr. 144/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2704/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
