Decizia civilă nr. 667/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 667/R/2011
Ședința publică din data de 22 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTORI: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 1787 din 17 mai 2010 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați Ș. D. P. și C. LOCAL AL M. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentului arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate alte cereri, instanța, apreciind că unitatea școlară avea timp suficient să răspundă solicitărilor instanței, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.1787 din 17 mai 2010 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. DIN Î. P. C., în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții: C. LOCAL AL M. C.-N. și Ș. D. P. C.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele.
Salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
C. C. de M. U. la N. de R. Î. pentru anii 2007-2008 prevede acordarea primei de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Prima instanță a mai reținut că prima de vacanță solicitată prin prezenta acțiune face parte din sistemul de salarizare a personalului dintr-o instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat, salarizare care, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
S-a mai reținut că Legea nr.128/1997, actualizată, nu prevede ca personalul didactic să beneficieze de o primă de vacanță, astfel încât acțiunea reclamantului este nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul S. L. DIN Î. P. C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Potrivit disp.art.48 alin.1 din Legea privind Statutul personalului didactic, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 impune o regulă: cadrele didactice beneficiază de drepturile prevăzute de lege și de drepturile prevăzute în contractele colective de muncă.
Se mai arată că prima de vacanță este prevăzută în C. C. de M. U. la nivel N. și C. C. de M. U. la nivel de R. Î. pe anii (...)-2006.
De asemenea, recurenta mai arată că, prin C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), art.36 lit.g), personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Prin întâmpinarea formulată, C. Local C.-N. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de către S. L. DIN Î. P. C., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.48 alin 2 din Legea nr.128/1997, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr.
128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturibănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte
drepturi băneș ti prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă , art.157 alin.2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemuluide salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege , „în măsura în care prezentul statut n u dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din l egislația muncii";.
Se reține astfel că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat considerentele sentinței pronunțate pe dispozițiile art.157 alin.2 din Codul muncii, fără a lua în considerare că Legea nr. 128/1997, reglementând sistemul de salarizare a personalului didactic, a prevăzut posibilitatea stabilirii unor premii și altor drepturi bănești prin contracte colective de muncă.
Ignorând practic dispozițiile art. 50 alin. 12 și art. 146 din Legea nr.
128/1997, prima instanță nu a mai analizat defel îndreptățirea personalului didactic la plata pri melor de vacanță, p entru perioadele ind icate în acțiune,
în temeiul prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2003-2004, prelungit și pe anii
2005-2006, conform art.9 alin.2 din ace st contract, precum și cel pe anii
2007-2008, stabilesc că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale u nității de învățăm ânt.
Potrivit disp.art.5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
Unitatea de învățământ pârâtă nu a răspuns solicitării instanței în sensul de a preciza dacă a realizat venituri proprii în anul școlar 2006-2007, cu toate că în cauză îi revine sarcina probei, astfel încât s-a apreciat ca fiind recunoscute pretențiile reclamanților privind plata primei de concediu pentru acest an.
Curtea mai reține că, la data de (...), a fost înregistrat la D. de M. și P.
S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit
până la (...), care la art.36 lit.g) prevede că personalul din învățământbeneficiază de „o pri mă de vacanță, în c ondițiile legii. Prima se acordă odată
cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al a ngajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 Legea 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
De asemenea, conform dispozițiilor Ordinului nr.3251/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă a personalului didactic din învățământ și a art.103 din Legea nr.128/1997, dreptul la concediul anual de odihnă cu plată pentru personalul didactic din învățământ este stabilit pe ani școlari, prin urmare și indemnizația de concediu de odihnă și prima de concediu este cuvenită acestei categorii de personal tot pe ani școlari, nu pe ani calendaristici.
Prin urmare, pentru această categorie de personal, dreptul la concediu de odihnă, cu plata tuturor drepturilor ce se cuvin acestor salariați potrivit prevederilor legale și convenționale, se naște la începutul fiecărui an școlar în temeiul dispozițiilor existente la acea dată.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și
2008-2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul disp. art.36 lit.g) C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Se reține ca fiind fondată și cererea de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Astfel, potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Se reține astfel că pârâtului-intimat C. LOCAL AL M. C.-N. îi revin atribuții însemnate chiar în fundamentarea fondurilor ce sunt necesare unităților din învățământ, conform prevederilor legale și convenționale în vigoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de S. L. DIN Î. P. C., în numele membrilor de sindicat reprezentați din acțiune și precizări, să se modifice în tot sentința primei instanțe, în sensul de a se admite acțiunea formulată, Ș. D. P. C.-N. fiind obligată să plătească membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, precizați de către sindicatul reclamant, primele de vacanță în cuantum de un salariu de bază, corespunzător perioadei în care aceștia au fost angajații unității de învățământ pârâte, pentru anii școlari (...)-2008 și 2008-2009.
C. LOCAL AL M. C.-N. va fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Unitatea de învățământ pârâtă va fi obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. L. DIN Î. P. C., în numele membrilor de sindicat reprezentați din acțiune și precizări, împotriva sentinței civile sentinței civile nr. 1787 din 17 mai 2010 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...),, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite acțiunea formulată de S. L. DIN Î. P. C., în numele membrilor de sindicat reprezentați din acțiune și precizări în contradictoriu cu pârâții:
C. LOCAL AL M. C.-N. și Ș. D. P. C.-N.
Obligă Ș. D. P. C.-N. să plătească membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, precizați de către sindicatul reclamant, primele de vacanță în cuantum de un salariu de bază, corespunzător perioadei în care aceștia au fost angajații unității de învățământ pârâte, pentru anii școlari (...)-2008 și 2008-2009.
Obligă C. LOCAL AL M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Obligă unitatea de învățământ pârâtă să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.cu opinie separată în sensul admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâta Șc. D. P. și al acordării primei de vacanță pe anii 2008 și 2009, cu respingerea celorlalte pretenții N . N.
GREFIER,
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj:- M. F. B.;
-P. U.;
-E. P..
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez oportună soluția admiterii acțiunii doar pentru anii 2008 și
2009 și numai în contradictoriu cu unitatea angajatoare.
1. În acest sens, rețin în primul rând că acordarea primei de vacanță este admisibilă în baza unor dispoziții din contractele colective de muncă, astfel:
C. colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 5./(...), depus în extras la fond, în cuprinsul art. 37 lit. g), stipulează că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...) (depus în extras la fond) stipulează în cuprinsul art. 36 lit. g) că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr. 146/2007";.
Mai sunt invocate de către reclamanți dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 5521/2004, inaplicabil datorită faptului că efectele sale se extind asupra unei perioade care nu este cuprinsă în cererea de chemare în judecată, anume, pe perioada (...)-(...), precum și cele ale contractelor colective de muncă unice la nivel național, încheiate pentru anii (...)-2006 și 2007-2010, acestea fiind de asemenea ineficiente în sensul admiterii acțiunii pentru că toate cuprind doar statuarea cu caracter generic și neobligatoriu că „prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă economico- financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță";.
Alte contracte colective de muncă nu au mai fost depuse și nici invocate, care să acopere prin dispozițiile lor întreaga perioadă pentru care este solicitată prima de vacanță.
2. În al doilea rând, se constată faptul că acordarea primei de vacanță este legată de momentul acordării indemnizației de concediu, sub aspectul datei scadenței, or prin clarificările aduse de reprezentanta reclamanților, se arată că în sistemul de învățământ, acordarea indemnizației de concediu se face de regulă vara.
Concluzia este că cel puțin la momentul stabilit prin contractul colectiv de muncă pentru plata primei de vacanță, anume, la data când este datorată indemnizația de concediu, deci vara, ar fi trebuit să existe un contract colectiv de muncă în vigoare care să prevadă obligativitatea acordării acestei prime.
Or, în speță, așa cum am arătat, pentru anul 2007 (când s-ar fi putut pune problema achitării unei prime de vacanță pentru anul școlar 2006-
2007) nu a existat un contract colectiv de muncă în vigoare care săreglementeze acest drept decât începând din data de (...), deci nicidecum în vara acestui an, când se plătesc indemnizațiile de concediu.
Prin urmare, se impune respingerea acțiunii pentru anul 2007, și admiterea acesteia numai pentru anii 2008 și 2009.
Faptul că o anumită perioadă din anul școlar a fost acoperită de prevederile unui contract colectiv de muncă nu este suficient pentru acordarea primei de vacanță, dacă cel puțin momentul scadenței acesteia nu s-a situat sub imperiul dispozițiilor contractului. Ar însemna să se dea efecte retroactive contractului colectiv de muncă nr. 5. înregistrat la data de (...), dacă s-ar aprecia că în aplicarea acestuia s-ar datora prima de vacanță scadentă în vara anului 2007, deci pentru anul școlar 2006-2007. Sunt incidente sub acest aspect dispozițiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996.
Cât despre contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 5521/2004, potrivit prevederilor art. 9 din cuprinsul său, acesta a fost încheiat pentru o perioadă de 1 an, cu posibilitatea de prelungire automată pe o perioadă de 1 an, fiind evident astfel că nu a putut reglementa situația primei de concediu aferentă anului școlar 2006-2007, scadentă în vara anului 2007.
3. Raportat la pârâții în contradictoriu cu care se impune admiterea acțiunii, se observă faptul că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură nr. 5./(...), se condiționează acordarea primei de vacanță de existența unor venituri proprii, evident, ale angajatorului. Ca urmare, nu se poate admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul C. local al mun. C.-N., având în vedere că se specifică în clar sursa acordării primei din alte fonduri decât cele asigurate de la bugetul local sau de stat.
Pentru perioada reglementată de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...), se constată că nu s-a mai reluat stipulația de condiționare a acordării primei din venituri proprii ale angajatorului, însă în condițiile în care C. local al mun. C.-N. nu a fost parte în acest contract, în opinia mea nu îi sunt opozabile aceste prevederi, astfel încât nu poate fi ținut a suporta nici din bugetul propriu, nici din sumele avansate din bugetul de stat, efortul financiar necesar pentru plata primelor de vacanță.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, din cuprinsul căruia, coroborând prevederile alineatelor 2-
7, 11 și 12, se observă faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totuși, în condițiile în care prima de vacanță este acordată în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură care stipulează în mod restrictiv că acordarea se va face din veniturile proprii, deci din veniturile unității școlare (în sensul dat de art. 167 alin. 12 din Legea nr. 84/1995 citat mai sus), și în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de județ în care nu se mai cuprinde această restricționare, dar care nu a fost negociat cu ministerul, pentru a se putea afirma că ar fi existat voința acestuia pentru angajarea de resurse din bugetul de stat, și nici cu consiliul local sau cu primarul, pentru a se proba astfel voința de angajare a bugetului local sub acest aspect, apreciez că nu poate fi obligat C. local al mun. C.-N. la asigurarea fondurilor necesare pentru plata primei de vacanță.
C. este legea părților pentru părțile contractante, astfel încât nu poate impune obligații terților, or Inspectoratul Școlar, care a negociat acestcontract cu S. Î., nu are, conform art. 142 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, abilitatea și atribuția de a angaja din punct de vedere financiar unitatea administrativ teritorială sau bugetul de stat prin asumarea în contul acestora a unor sarcini financiare suplimentare față de cele stabilite de lege în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Singura interpretare legală a art. 36 lit. g din C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...) o apreciez a fi în sensul datorării primei de vacanță tot în limita existenței unor venituri proprii ale unității de învățământ, având în vedere sursele de finanțare ale învățământului indicate în cele ce preced de art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului.
Așa fiind, apreciez nefondat recursul reclamantului raportat la dispoziția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul C. local al mun. C.-N.
În drept, rețin incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., cu consecința admiterii recursului reclamantului și a modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii în limitele arătate în cele ce preced.
Red., dact. I.T., (...)
JUDECĂTOR,
I. T.
| ← Decizia civilă nr. 1549/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2048/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
