Decizia civilă nr. 1342/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1342/R/2011
Ședința 12 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. C. B. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către reclamantul S. E. A. împotriva sentinței civile 2736 din 8 septembrie
2010 pronunțate în dosar nr. (...) al T. C., privind și pe pârâta intimată RA "
R. "- D. S. DE N. A. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 04 aprilie 2011, când s-a dispun amânarea pronunțării recursului pentru data de 06 aprilie 2011, pentru data de 08 aprilie 2011, apoi pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S. E. A., în contradictoriu cu pârâta R. -. S. DE N. A. C., având ca obiect un litigiu de muncă.
S-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă reconvențional R. -. S. DE N. A. C. în contradictoriu cu reclamantul - pârât reconvențional S. E. A..
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 8.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale - onorariu avocat.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele:
Prin dispoziția nr. 35/(...), RA R. a dispus concedierea contestatorului S. E. A. începând cu data expirării termenului de preaviz la care salariatul are dreptul conform dispozițiilor legale în vigoare, motivul concedierii constituindu- l desființarea postului ocupat de contestator, respectiv a postului de S. I ASM din cadrul Centrului Experimental pentru APP extins C. începând cu data de (...). În conformitate cu dispozițiile art. 179 lit. f din contractul colectiv de muncă, contestatorului i s-au acordat, pe lângă drepturile salariale cuvenite la zi, o compensație egală cu 24 de salarii de bază lunare.
Analizând dispoziția contestată, tribunalul a constatat că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de C. muncii sub sancțiunea nulității absolute.
Susținerile contestatorului în sensul că nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 74 alin. 1 C. muncii, pe considerentul că aceasta nu cuprindelista locurilor de muncă disponibile în unitate nu sunt întemeiate. Astfel, potrivit dispozițiilor textului de lege invocat mai sus, decizia de concediere trebuie să cuprindă lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64. Or, art. 64 C. muncii reglementează obligativitatea angajatorului de a oferi salariaților un loc de muncă corespunzător doar în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c și d precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f. În speță, contractul individual de muncă al contestatorului fiind desfăcut ca urmare a desființării postului ocupat, se aplică dispozițiile art. 65 C. muncii, care nu prevăd o astfel de obligație în sarcina angajatorului.
În ceea ce privește durata preavizului acordat de intimată, respectiv 15 zile în loc de 20 de zile așa cum prevăd dispozițiile art. 74 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, tribunalul a constatat că nici acest aspect nu este de natură să conducă la anularea dispoziției de concediere, cel concediat având posibilitatea de a se adresa instanței cu o cerere în despăgubiri, egale cu salariul cuvenit pentru perioada respectivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei în funcția de specialist I ASM, în cadrul Centrului Experimental pentru APP C. (CEX). La data de (...), contestatorul a fost concediat disciplinar prin D. nr. 66/(...). Această dispoziție a fost anulată prin sentința civilă nr. 998/(...), sentință prin care s-a dispus totodată și reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior concedierii și obligarea la plata de despăgubiri reprezentând salarii indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada de la concediere și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata, invocând, printre altele, și faptul că dispoziția instanței de fond nu mai poate fi pusă în aplicare deoarece, în cursul procesului, la data de (...), CEX-ul a fost desființat și s-a creat în cadrul DNSAR C. unitatea APP C. Recursul formulat a fost respins prin decizia nr. 1. a C. de A. C., care a reținut, în considerente, cu privire la pretinsa imposibilitate a intimatei de a asigura reintegrarea contestatorului pe postul deținut la data concedierii, că acestuia nu îi este imputabilă situația creată, dimpotrivă, intimata este cea care a acționat cu încălcarea prevederilor legale, aplicând o sancțiune nelegală, astfel încât trebuie să i se asigure în continuare contestatorului tratamentul de care s-ar fi bucurat dacă nu ar fi intervenit desfacerea contractului său de muncă.
Împotriva acestei decizii intimata a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 8. a C. de A. C., reținându-se că readucerea în discuție a imposibilității punerii în aplicare a dispoziției de reîncadrare pe calea revizuirii apare ca inadmisibilă, instanța de recurs pronunțându-se deja asupra acestui aspect.
În urma pronunțării acestor hotărâri, intimata a emis, la data de (...), D. nr. 5, prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului, cu efect retroactiv, pe locul de muncă deținut anterior emiterii Dispoziției de concediere, pe perioada cât locul de muncă respectiv a existat în cadrul organigramei DSNA C., respectiv pe perioada cuprinsă între (...)-(...), data desființării compartimentului CEX, iar pentru perioada ulterioară datei de (...) s-a prevăzut că acesta va fi încadrat, în urma opțiunii exprimate în scris, pe unul din posturile vacante, corespunzătoare pregătirii dumnealui, cuprinse în anexa la dispoziție. Prinanexa respectivă, s-a prevăzut un singur post, respectiv acela de C. (F1) în cadrul compartimentului ATS/sala de dirijare APP C.
Întrucât contestatorul nu a optat pentru acest post, a fost emisă dispoziția contestată prin prezenta cerere, prin care acesta a fost concediat în baza art. 65 din C. muncii, respectiv pentru desființarea postului pe care acesta l-a ocupat în cadrul CEX începând cu data de (...).
Instanța a apreciat că la momentul respectiv, angajatorul a procedat în conformitate cu dispozițiile instanței, exprimându-si în mai multe rânduri disponibilitatea reîncadrării în cadrul societății. Astfel, prin adresa nr.
10176/(...) (f.64 - vol. I), adresa nr. 3379/(...) (f.66 - vol. I), adresa nr.
4084/(...) (f.67 - vol. I), pârâta a oferit reclamantului singurul post vacant la momentul respectiv, deci, implicit, cel mai apropiat pregătirii profesionale al acestuia.
Atitudinea reclamantului, de a rămâne în pasivitate față de aceste demersuri ale pârâtei, ignorându-le, au determinat societatea să emită decizia de concediere.
Într-o astfel de situație, de încetare a raporturilor juridice de muncă, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art.65, alin. 1 C. Muncii, instanța a verificat în limitele competenței sale legalitatea și temeinicia măsurii, stabilind motivele și împrejurările care au condus la această măsură. Controlul de legalitate, vizează existența dificultăților economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării activității, ori caracterul efectiv al desființării locului de muncă, precum și cauza reală și serioasă a concedierii.
Instanța nu poate cenzura însă celelalte criterii, anterioare stabilirii programului de concediere, de selecționare a personalului și de stabilire a posturilor ce urmează a fi desființate, aspecte ce reprezintă o prerogativă a angajatorului, din rațiuni economico-financiare, precum și de profitabilitate.
Pentru ca o cauză să fie reală și serioasă este necesar să aibă caracter obiectiv (să fie impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice sau o reorganizare a activității), să fie precisă, în sensul că nu disimulează un alt temei și să fie serioasă, în sensul că dificultățile economice, transformările tehnologice sau reorganizarea, după caz, să aibă o anumită gravitate, care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă, sau a unor locuri de muncă.
În ceea ce privește cele trei temeiuri, de desființare a locului de muncă indicate la art.65, alin.1 C. Muncii, dificultățile economice, transformările tehnologice ori reorganizarea activității, acestea nu constituie condiții cumulative, incidența doar a unuia dintre ele permițând concedierea.
Reorganizarea activității unei societăți excede noțiunii de reorganizare a persoanei juridice și privește structura sa internă, compunerea secțiilor și compartimentelor în scopul îmbunătățirii activității, reducerii costurilor și implementarea tehnologiilor avansate pentru obținerea unor rezultate profitabile.
Potrivit prevederilor art. 40, alin. 1, lit. a și b C. Muncii, stabilirea organizării și funcționării unității este atributul exclusiv al angajatorului, acesta stabilind atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat.
La nivelul pârâtei a avut loc o amplă reorganizare, acest aspect fiind de notorietate, desființându-se servicii, modificate competențe și structuri, multe posturi din organigramă fiind suprimate.
Pe parcursul derulării prezentului litigiu, urmare a reorganizărilor ce au avut loc la nivelul pârâtei, s-a ivit un alt post vacant ce a fost ofertat reclamantului.
Astfel, la data de (...), prin adresa nr. 8133 (f.218 - vol. II) pârâta, manifestând bună credință, a propus reclamantului postul de expert II la S. M. A. de R. din cadrul Departamentului Operațional, anexând fișa postului (f.220) și coeficienții de salarizare (f.224).
Referitor la această ofertă de reîncadrare, reclamantul a răspuns la data de (...) (f.225 - vol. II) în sensul că acceptă să fie încadrat pe postul de expert II la serviciul M. A. de R. din cadrul Departamentului Operațional din Administrația Centrală din B., însă condiționat de respectarea de către angajator, anterior perfectării formelor de încadrare, a obligației de plată a tuturor drepturilor bănești ce i se cuvin și de care a fost privat de la data desfacerii abuzive a contractului individual de muncă din octombrie 2006.
Raportat la principalul obiect litigios din prezentul dosar, și anume, reintegrarea, respectiv natura postului oferit reclamantului, instanța a apreciat că acesta a dovedit rea credință, condiționând reîncadrarea pe un post apreciat ca fiind conform cu pregătirea profesională și implicit, stingerea litigiului, de acordarea unor drepturi bănești, obiect al altor litigii existente între părți.
Acceptând necondiționat postul de expert II, reclamantul ar fi pus capăt prezentului litigiu, urmând ca pentru rezolvarea celorlalte aspecte legate de drepturile bănești, să uzeze de procedurile legale specifice.
În aceste condiții, instanța a apreciat că posturile oferite reclamantului au fost conforme cu pregătirea sa profesională, aspect recunoscut implicit de către reclamant, însă ele nu au fost acceptate de către acesta, așa încât D. de concediere poate produce efecte, fiind legală și temeinică. Mai mult chiar, acceptând și încasând plata salariilor compensatorii, reclamantul a achiesat concedierii.
Nu este lipsit de importanță și aspectul potrivit căruia, prin decizia nr. 2. din (...) (f.105 - vol. V) reclamantul a fost pensionat la cerere.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, iar pe cale de consecință, a respins și cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă reconvențional.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 C.proc.civ., reclamantul a fost obligat la plata, în favoarea pârâtei, a cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 8.000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul S. E. A., solicitândadmiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate așa cum aceasta a fost completata si precizata, exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata parțiale
- reprezentând onorariu de avocat - în cuantum de 8.000 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul apreciază că decizia de concediere nr. 35/(...), emisă de către intimată este lovită de nulitate absolută ca urmare a faptului că aceasta încalcă dispozițiile art. 74 al. 1 lit. d coroborate cu art. 64 din C. muncii, respectiv aceasta nu cuprinde nici o dispoziție cu privire la locurile de muncă disponibile în unitate.
Consideră că se impune a se reține distincția existentă între locurile de muncă disponibile în unitate și locurile de muncă disponibile, corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantului.
Arată că societatea intimată i-a trimis mai multe oferte, însă toate acestea priveau același post de stagiar [. (FI) stagiar], astfel că societatea intimată este cea care a dat dovadă de rea credință întrucât nu a pus în aplicare dispozițiile Sentinței civile nr.998/(...) a T. C., prin care s-a admis contestația si s-a constatat caracterul abuziv al deciziei de concediere din octombrie 2006, soluție menținuta si de D. nr.1. a C. de A. C., prin care s-asoluționat recursul, precum si de D. civila nr.85/(...) a C. de A. C. pronunțata cu ocazia soluționării cererii de revizuire formulata de intimata. P., ofertele care i-au fost făcute nu sunt de natura a oferi contestatarului un post conform pregătirii sale si tratamentul pe care l-ar fi avut daca nu intervenea desfacerea abuziva a contractului de munca in 2006. mai mult, pentru postul de stagiar se poate încheia numai CIM pe durata determinata - CCM art. 127 (2).
Intimata nu ar fi trebuit sa facă altceva decât sa respecte obligațiile contractuale prevăzute in CCM A. 15 art.6 (3) N. 2 (f. 178 dosar fond casat voi
2) si sa îl notifice pe reclamant in vederea relocării conform art.176 alin 1 N. 1 din oricare din CCM - urile existente si sa-i achite toate despăgubirile cuvenite.
Reclamantul subliniază, de asemenea, că prin art. 176 al. 1 N. 2 din
CCM s-a statuat că persoanele care au calitatea de controlori de trafic nu vor face obiectul unor măsuri de reducere de personal, aceasta datorită unicității profesiei. Prin concedierea dispusă de către societatea pârâtă s-a încălcat practic această interdicție.
În condițiile în care se apreciază că oferta privitoare la ocuparea unui post de stagiar nu se încadrează în măsura reducerii de personal, se impune a se sublinia faptul că această ofertă apare ca o modificare a contractului individual de muncă ce trebuie să poarte avizul Directorului General R., ceea ce însă nu este cazul în speța dedusă judecății.
Învederează faptul că nelegalitatea concedierii derivă și din faptul că reîncadrarea a fost una fictivă, societatea pârâtă având reprezentarea clară a concedierii ulterioare. P. i s-a oferit un post de stagiar pe care l-a refuzat, astfel R. a considerat că are acoperirea legală de a proceda la concediere. În concret, reclamantul arată că a fost concediat dintr-un post în care nu a fost niciodată încadrat.
În perioada în care i s-a oferit postul de stagiar, intimata chiar avea, la B., posturi libere in cadrul departamentului pe care susține ca l-a desființat, si care apare la serviciul de R. ca A. cu încadrare de personal 253 de persoane la ACC B. - A. 2 D. de personal 2009 -2014 la filele 162 si 163 din vol. III din rejudecare.
Ca atare, nici cauza reala si serioasa a desființării locului de munca nu a fost dovedita de intimata.
R. nu este o societate cu dificultăți economice atâta timp cat este de notorietate faptul ca acorda angajaților săi printre cele mai mari sume de bani din tara - cu titlu de salarii, sporuri, prime - si atâta timp cat poate achita onorarii de miliarde lei vechi, si mai mult in cadrul anului 2008 si 2009 a făcut angajări chiar pentru posturile de control ori de trafic - fila 160 si 161 din vol. III din rejudecare.
Considera ca instanța de fond trebuia sa verifice in ce măsura postul de navigator principal instructor radar avut de contestator la data desfacerii abuzive a CIM in octombrie 2006 ar fi fost desființat si nu mai exista la societatea intimata. De altfel si practica instanțelor de judecata este constanta in a aprecia că pentru a fi efectiva desființarea locului de muncă este necesara înlăturarea acestuia din structura angajatorului, deci sa nu se mai regăsească in organigrama si statul de funcțiuni al angajatorului.
Pentru motivele invocate mai sus am considerat ca instanța de fond trebuia sa constate nulitatea absoluta a deciziei de concediere contestate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta RA R. a solicitat, în baza dispozițiilorart. 115 C.proc.civ., respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f. 23-33).
Societatea pârâtă consideră că reclamantul este cel care a dat dovadă de rea credință, întrucât acesta a refuzat în mod constant și nejustificat ofertele de ocupare a unui loc de muncă.
În cauză nu exista obligația angajatorului de a comunica lista tuturor locurilor de muncă disponibile întrucât textul de lege invocat de contestator nu este incident în cauză.
Reclamantul pretinde că angajatorul ar fi trebuit să îl notifice în vederea relocării, însă în cauză nu se punea problema relocării, ci a oferirii unor posturi existente pe care reclamantul ar fi putut să le ocupe dacă nu ar fi existat concedierea disciplinară din octombrie 2006; de asemenea, precizează că una din ofertele emise de angajator a fost acceptată de reclamant, ceea ce înseamnă că oferta corespundea criteriilor stabilite de instanță.
Singurul motiv pentru care litigiul nu a fost soluționat este reprezentat de atitudinea contestatorului care a condiționat acceptarea postului de plata unor sume de bani aflate în litigiu.
În rejudecare după casare nu se mai impunea să se analizeze caracterul real și serios al concedierii reclamantului, întrucât potrivit îndrumărilor instanței de recurs, T. urma să verifice doar dacă posturile oferite de angajator ar fi fost similare cu cel deținut anterior de către reclamant, raportat la condițiile concrete și realitatea posturilor ce pot fi ocupate în prezent, dat fiind faptul că postul deținut anterior de reclamant a fost obiectiv desființat.
De altfel, niciodată reclamantul nu a contestat desființarea Compartimentului CEX, iar R. nu a susținut niciodată că desființarea ar fi avut loc ca o consecință a unor dificultăți economice. Aceste susțineri sunt simple speculații menite că producă în cauză confuzie pentru instanța de recurs.
Învederează că la momentul concedierii din 2006, reclamantul avea postul de specialist I ASM și nu postul de navigator principal radar instructor.
Consideră că aprecierea bunei sau relei credințe a contestatorului nu se face prin raportare la alte pretinse obligații ale angajatorului, ci la comportamentul contestatorului. Problema despăgubirilor este una accesorie cererii principale privind anularea dispoziției de concediere, prin urmare, numai în măsura în care instanța de fond ar fi admis primul capăt de cerere s- ar fi pus problema analizării despăgubirilor atât sub aspectul temeiniciei, cât și al cuantumului. Însă primul capăt de cerere a fost respins de instanță, motiv pentru care ar fi fost de prisos analizarea și motivarea soluției privind cererea de acordare de despăgubiri.
Despăgubirile pretinse de către reclamant fac obiectul unui alt litigiu, iar în ceea ce privește completarea carnetului de muncă, acesta nu face obiectul prezentei cauze. De altfel, carnetul de muncă se află în original la reclamant și nu poate fi completat de angajator.
Referitor la nulitatea deciziei de concediere ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. d din C. muncii, societatea pârâtă subliniază că nu avea obligația de a comunica reclamantului lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, în condițiile în care concedierea acestuia are ca temei dispozițiile art. 65 din codul Muncii. O astfel de obligație ar fi subzistat doar prin raportare la art. 64 din C. Muncii, respectiv în măsura în care concedierea reclamantului ar fi fost dispusă pentru cazurile prevăzute la art. 61 lit. c) și d) și art. 56 lit. f) din C. muncii.
Cu toate că R. nu avea obligația de a oferi lista locurilor de muncă disponibile, fiind de bună-credință și având dorința reală de a realiza reintegrarea reclamantului, aceasta a inserat în decizia de concediere postul disponibil în unitate la data emiterii deciziei. Reclamantul nu a înțeles să își manifeste în nici un fel voința cu privire la postul oferit, nici în sensulacceptării și nici în sensul refuzului expres. În consecință, având în vedere lipsa unei opțiuni clare a salariatului și expirarea termenului de preaviz, contractul individual al salariatului a încetat în baza dispozițiilor art. 65 din C. muncii.
R. a oferit contestatorului postul disponibil în repetate rânduri, astfel cum rezultă din următoarele înscrisuri: Adresa nr. 10176/(...) (A. nr. 9 la întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de (...)), Adresa nr. 3379/(...) (A. nr. 10 la întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de (...)), Adresa nr.
4084/(...) (A. nr. 11 la întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de (...)), D. nr. 5/(...) (A. nr. 12 la întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de (...)).
Aceeași poziție de bună credință a fost manifestată de către societate și în anul 2009, aspect ce rezultă din Adresa nr. 446/(...) (depusă la dosarul cauzei la data de (...) prin care, în baza Sentinței nr. 2175/(...) i s-au oferit reclamantului 3 posturi cu atribuții similare cele mai apropiate de cele ale postului deținut de reclamant anterior concedierii și care sunt compatibile cu pregătirea profesională și licența deținută; două dintre posturi se aflau la B., iar un post la C. atașat i s-au comunicat reclamantului și fișele de post aferente celor trei posturi, precum și condițiile de salarizare în concordanță cu CCM în vigoare); Adresa nr. 5607/(...) (depusă la dosarul cauzei la data de (...) prin care, având În vedere nemulțumirile acestuia cu privire la condițiile de salarizare, i s-a oferit postul de E. III la serviciul M. A. de rută ATM din cadrul Departamentului Operațional); Adresa nr. 8133/(...) (nr. C.: 1488/(...) - filele 218 - 219 din vol. II dosar fond rejudecare - prin care se oferă reclamantului postul de E. II la S. managementul A. de R. din cadrul Departamentului Operațional; la această ofertă reclamantul a răspuns prin adresa nr. 1792/(...), în sensul că acceptă condiționat postul; o acceptare condiționată are semnificația unei noi oferte care nu a putut fi acceptată de angajator, întrucât condiționările salariatului excedeau dispozițiilor CCM (filele
225-226 din dosarul de fond rejudecare. voi II. 98).
Ambele părți au formulat răspuns la întâmpinare și precizări (f. 37-42, f.
43-47), respectiv au depus concluzii scrise prin care și-au menținut pozițiaprocesuală exprimată pe parcursul procesului(f. 49-56, f. 60-68).
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Curtea apreciază că recursul formulat de reclamantul S. E. A. este parțial întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul recurent S. E. A. a fost concediat disciplinar în anul 2006, prin decizia nr. 66/(...) (f. 37 dosar (...)) în baza art. 61 din C. Muncii. Contestația formulată de către acesta cu privire la decizia menționată a fost admisă prin sentința civilă nr. 998/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., astfel că instanța a anulat decizia de concediere și a făcut aplicarea art. 78 al.
1 și 2 din C. Muncii, respectiv a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior concedierii și a obligat intimata R. să-i plătească acestuia despăgubiri.
Sentința menționată a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului formulat de către societatea R. prin decizia nr. 1696/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) a C. de A. C. Cu privire la imposibilitatea pârâtei de a asigura reintegrarea salariatului pe postul deținut la data concedierii, față de desființarea compartimentului CEX, instanța de recurs a reținut că
„reclamantului nu îi este cu nimic imputabilă situația creată, dimpotrivă, pârâta este aceea care a acționat cu încălcarea prevederilor legale, aplicând reclamantului o sancțiune nelegală.
Trebuie ca reclamantului să i se asigure în continuare tratamentul de care s-ar fi bucurat dacă nu ar fi intervenit desfacerea contractului său de muncă.
Este evident că trebuie să se țină seama de situația creată prin desființarea compartimentului în care funcționa reclamantul anterior concedierii, însă este în sarcina pârâtei să gestioneze această situație, fiind o chestiune de administrare internă în cadrul instituției pârâte.";
Societatea pârâtă R. a uzat de calea extraordinară a revizuirii în raport de decizia pronunțată în recurs, cererea acesteia fiind respinsă prin decizia civilă nr. 85/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C. (f. 39 dosar (...)).
Prin dispoziția nr. 5/(...) (f. 68 dosar (...)), R. l-a reintegrat pe reclamant, iar prin decizia de nr. 35/(...) (f. 8 dosar (...)) a dispus concedierea acestuia, în temeiul art. 65 din C. Muncii.
Reclamantul a contestat în instanță decizia de concediere, astfel că prin sentința nr. (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., cererea acestuia a fost admisă în parte, iar dispoziția de concediere nr. 35 a fost anulată. De asemenea, reclamantul a fost repus în situația anterioară concedierii, respectiv a fost obligată societatea R. să-i achite acestuia drepturile salariale restante.
Constatând că T. a soluționat cauza fără a lămuri aspecte esențiale ale cauzei, Curtea de A. C., prin decizia nr. 1284/(...) pronunțată în dosarul nr.
(...) a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare.
Potrivit îndrumărilor, în rejudecare, T. urma să procedeze la cercetarea fondului cauzei, respectiv acesta urma doar să lămurească dacă reintegrarea reclamantului s-a făcut pe o funcție similară care să corespundă cât mai bine sub toate aspectele funcției anterioare ocupate de către acesta, în raport însă de condițiile concrete și realitatea posturilor ce pot fi ocupate în prezent în unitatea pârâtă.
De asemenea, instanța de recurs s-a raportat la decizia nr. 1., reținând că prin decizia menționată s-a statuat în mod irevocabil că reclamantul nu mai poate fi reintegrat pe postul anterior.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat pe rolul T. C. sub nr. (...), în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2736/(...), prin care s-a dispus respingerea acțiunii reclamantului, precum și respingerea cererii reconvenționale formulate de către pârâta R. în același dosar.
Analizând documentația de la dosar și având în vedere îndrumările stabilite de către instanța de recurs în primul ciclu procesual, îndrumări obligatorii prin prisma art. 315 al. 1 din C. de procedură civilă, Curtea opinează că decizia de concediere nr. 35/(...) emisă de pârâtă este nelegală, în contextul în care prin aceasta s-a dispus concedierea reclamantului de pe un post pe care acesta nu a fost niciodată reintegrat, reintegrarea reclamantului decisă prin dispoziția nr. 5/(...) nefiind una efectivă.
În acest sens, Curtea observă că prin sentința civilă nr. 998/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. rămasă irevocabilă la data de (...), a fost anulată decizia de concediere nr. 6. întemeiată pe dispozițiile art. 61 din C. Muncii, respectiv a fost dispusă reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior concedierii.
Atât prin îndrumarul instanței de recurs, cât și prin decizia de revizuire s-a recunoscut imposibilitatea reintegrării pe postul deținut anterior concedierii, ca urmare a desființării acestuia, însă, cu toate acestea, s-a reținut că reclamantul trebuie repus în situația anterioară, respectiv acestuia trebuie să i se ofere un post pe o funcție similară care să corespundă cât mai bine sub toate aspectele funcției anterioare ocupate de către acesta.
Verificând aceste aspecte, Curtea constată că prin dispoziția nr. 5/(...) (f.
68 dosar (...)) emisă de R. s-a dispus prin art. 1 reintegrarea reclamantului S.
E. A., cu efect retroactiv, pe locul de muncă deținut anterior emiterii dispoziției de concediere nr. 66/(...), pe perioada cât locul de muncă respectiv a existat în cadrul organigramei DSNA C. (specialist I ASM, în cadrul Centrului experimental pentru APP extins C. - CEX ), respectiv pe perioada cuprinsă între (...) - data emiterii deciziei de concediere și (...), data desființării compartimentului CEX.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași dispoziții, s-a statuat că pentru perioada ulterioară datei de (...), reclamantul va fi încadrat, în urma opțiunii exprimate de către acesta în scris, pe unul din posturile vacante, corespunzătoare pregătirii acestuia, cuprinse în anexa dispoziției.
Conform anexei dispoziției nr. 5 (f. 70 dosar fond nr.(...)) „lista posturilor vacante"; constă în menționarea unui singur post de C.(F1) - în cadrul compartimentului ATS/sala de dirijare APP C.
Același post a fost oferit de către pârâtă reclamantului și în anul 2007, prin adresele nr. 10176/(...)(f. 64 dosar fond nr. (...)), adresa 3379/(...)(f. 66 dosar fond nr. (...)), respectiv, adresa 4084/(...) (f. 67 dosar fond nr. (...)).
Comparând acest post ofertat de pârâtă încă din anul 2007 cu cel pe care l-a ocupat efectiv reclamantul până la data concedierii, Curtea nu constată elemente de similitudine sau apropiere, între cele două posturi existând distincții esențiale, atât sub aspectul condițiilor de exercitare, cât și sub aspectul salarizării.
Astfel, potrivit fișei postului, postul ocupat de reclamant anterior concedierii din 2006 era cel de specialist ASM I, în cadrul Centrului experimental pentru APP extins C. - CEX (f. 252 dosar fond nr. (...)), care presupunea o vechime de 8 ani de dirijare și control, calificarea de N. P. I. R. ACC, certificat/brevet de controlor trafic aerian, licență de dirijare și instructor radar ACC în termen de valabilitate, licență medicală în termen de valabilitate, certificat de radiotelefonist în termen de valabilitate, curs management ATS. De asemenea, potrivit art. 127 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2007-2008 (f. 115 dosar fond nr. (...)), contractul individual de muncă se încheia pe perioadă nedeterminată(f. 114 verso dosar de fond nr. (...)).
În ceea ce privește postul ofertat reclamantului în cursul anului 2007, inclusiv în luna ianuarie 2008, respectiv acela de C.(F1) - în cadrul compartimentului ATS/sala de dirijare APP C., se constată că acesta este un post de stagiar, salarizat ca atare și care nu presupune deținerea unei licențe speciale, contractul individual de muncă pentru un astfel de post fiind încheiat pe perioadă determinată.
Așadar, postul oferit reclamantului nu era de natură să satisfacă cerințele impuse de către instanța de judecată, respectiv nu era de natură să aibă ca efect repunerea efectivă a reclamantului în situația anterioară cu consecința unui tratament similar cu cel de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat .
Nu se poate nega faptul că s-a încercat reintegrarea reclamantului, însă toate aceste demersuri nu au urmărit în realitate acest scop, pârâta dând dovadă de rea credință prin oferirea în mod constant a unui post de stagiar și care nu corespundea exigențelor impuse prin hotărârea judecătorească irevocabilă menționată. În măsura în care reclamantul ar fi acceptat oferta, acesta s-ar fi aflat într-o situație care era departe de a fi similară sau apropiată situației anterioare concedierii.
Reaua credință a pârâtei rezultă inclusiv din adresa nr. 10176/(...), prin care i s-a oferit reclamantului același post de stagiar și în cuprinsul căreia s-afăcut următoarea mențiune „vă propunem reintegrarea în cadrul DSNAR C., unitatea de trafic APP C., pe un post conform pregătirii dumneavoastră profesionale și în acord cu licența deținută de dumneavoastră în prezent, urmând ca dumneavoastră, în măsura în care veți dori să parcurgeți procedura în fața Autorității aeronautice Civile Române în vederea obținerii unei licențe speciale. În acest sens, atașat la prezenta adresă găsiți lista cu posturile vacante corespunzătoare pregătirii dumneavoastră și licenței deținute.";
Din însuși cuprinsul acestei adrese reiese, fără nici o urmă de echivoc, că pârâta i-a oferit reclamantului un post care nu necesita o licență specială. Or, repunerea în situația anterioară presupunea tocmai oferirea unui post ce implica deținerea unei astfel de licențe.
Nu prezintă relevanță faptul că reclamantul își pierduse licența specială, întrucât acest aspect era imputabil exclusiv pârâtei, care anterior îl concediase nelegal.
De asemenea, se constată că prin dispoziția de concediere, la al. 2 se reține ca motiv al concedierii nr. 35/(...) „desființarea postului ocupat de reclamant, respectiv postul de S. I ASM din cadrul Centrului experimental pentru APP extins C.…";, cu toate că acest post i-a fost recunoscut retroactiv doar pentru perioada (...) - (...).
Mai mult, pârâta a făcut mențiuni în carnetul de muncă privind reintegrarea reclamantului, fără a arăta însă în mod expres care este postul ocupat de către reclamant.
Așadar, Curtea concluzionează că, în ciuda faptului că pentru perioada cuprinsă între data emiterii deciziei de concediere nr. 66, respectiv (...) și perioada desființării CEX-ului, (...), reintegrarea retroactivă este considerată ca fiind una legală, pentru perioada ulterioară datei de (...) și până la data emiterii deciziei de concediere - (...), nu se poate reține că a avut loc o reintegrare efectivă. Or, în lipsa reintegrării efective pentru întreaga perioadă, reclamantul nu putea fi concediat.
Cu alte cuvinte, angajatorul nu putea dispune concedierea salariatului în condițiile în care acesta nu a fost reintegrat efectiv în cadrul societății. Este adevărat că reclamantul a refuzat în mod constant ofertele făcute de către pârâtă, însă acest refuz apare ca fiind unul justificat pentru aspectele deja expuse.
Nu prezintă relevanță în cauză ofertele făcute de către pârâtă reclamantului, ulterior concedierii din 2008, în contextul în care legalitatea concedierii se analizează în raport de situația existență la data la care s-a luat această măsură, iar nu prin prisma unor elemente ulterioare.
Reținând că decizia de concediere a reclamantului a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 76 din codul Muncii, Curtea va dispune anularea acesteia.
În ceea ce privește despăgubirile pretinse de către reclamant, Curtea notează că prin acțiunea inițială cu care a învestit instanța la data de (...)(f. 3 dosar fond (...)), reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale, fără a arăta cuantumul, respectiv temeiul de acordare a acestora, respectiv fără a le individualiza.
Prin „precizarea la contestație"; depusă la dosar la (...), reclamantul a individualizat despăgubirile pretinse (f. 196 dosar fond (...)).
Astfel, acesta a învederat că în baza art. 181 pct. 2 din CCM solicită drepturile bănești în integralitatea lor, cu toate sporurile și adaosurile aferente, pe o perioadă de 3 ani de la pierderea dreptului de a profesa, ca măsură de protecție socială pentru un membru CTA, reprezentândcontravaloarea licenței pierdute ca urmare a desfacerii contractului individual de muncă.
În baza art. 179 lit. f pct. f 3 din CCM , solicită acordarea a 24 de salarii de bază ca ajutor pentru desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului.
Cu titlu de daune morale, reclamantul a solicitat suma de 900.000 lei.
Referitor la art. 181 pct. 2 din CCM, se arată că despăgubirile pretinse în baza acestui temei reprezintă salariile, primele de P., de C., de concediu, de fidelitate, premii din procentul de 1,5 % din salariu și fondul de participare la beneficiu și contravaloarea călătoriilor, potrivit art. 190 din CCM raportat la DL nr. 1..
Cele 24 de salarii se acordă cu titlu de ajutor ca urmare a pierderii licenței. Acestea trebuie plătite reclamantului la data desfacerii în 2006 a CIM, precum și în anul 2008, în măsura în care se apreciază că desfacerea contractului individual de muncă a fost nelegală.
Menționează, de asemenea că i-au fost plătite 24 de salarii după cea de-a doua desfacere a contractului individual de muncă.
În susținerea temeiniciei daunelor morale, reclamantul invocă, comportamentul șicanator și umilitor al pârâtei, precizând că urmare a desfacerii CIM din anul 2006 a suferit un șoc emoțional, care i-a afectat în mod deosebit sănătatea.
Ulterior, reclamantul și-a precizat din nou contestația sub aspectul drepturilor pretinse în baza art. 181 pct. 2 din CCM (f. 228 dosar fond (...)). De asemenea, a depus note de ședință la termenul din (...), prin care a formulat pretenții noi.
Prin întâmpinare depusă de pârâtă (f. 239 dosar fond (...)), pârâta a invocat excepția tardivității precizării contestației din (...), atât din punct de vedere al datei depunerii cererii precizate la dosar, cât și din perspectiva faptului că despăgubirile pretinse privesc decizia de concediere din 2006.
În rejudecare, respectiv în cel de-al doilea ciclu procesual, pârâta R. a invocat excepția autorității de lucru judecat față de pretențiile reprezentând despăgubiri acordate prin sentința nr. 998/(...), cu sublinierea că aceste despăgubiri au făcut obiectul altui litigiu soluționat irevocabil. De asemenea, pârâta invocă și excepția tardivității precizării acțiunii depuse la termenul din (...) (f. 1 vol. IV, dosar fond rejudecare nr. (...)).
Prin încheierea de ședință din (...), T. a admis cele două excepții invocate de către pârâtă (f. 178 vol. IV, dosar fond rejudecare nr. (...)).
Curtea remarcă faptul că excepția tardivității invocate de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la f. 239 dosar fond (...), excepție asupra căreia T. a omis să se pronunțe, este neîntemeiată.
Astfel, constată că precizarea acțiunii din (...), prin care reclamantul a expus despăgubirile pretinse (f. 196 dosar fond (...)) a fost depusă la dosar anterior termenului de judecată din (...).
În cauză au mai fost acordate două termene de judecată - (...) și (...) (f.
71, 72 dosar fond (...)), însă nici unul dintre acestea nu a întrunit cerințele primei zile de înfățișare în sensul art. 134 Cod de procedură civilă, întrucât, deși părțile au fost legal citate acestea nu au putut pune concluzii.
Nefondată se dovedește a fi și susținerea pârâtei privind tardivitatea precizării de acțiune în raport de concedierea din 2006, în contextul în care termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data la care reclamantul și-a precizat acțiunea, acestuia fiindu-i recunoscută posibilitatea legală de a solicita despăgubiri.
Cu toate acestea, despăgubirile pretinse în raport de concedierea din
2006 intră sub incidența puterii de lucru judecat, aspect lămurit în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 998/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C.
Prin art.181 pct. 2 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, se statuează că „pentru protecția socială CTA, PMO, PTO, PCO precum și personalul tehnic din AC care pentru ocuparea postului necesită o licență la zi, în situația pierderii certificatului/brevetului și/sau autorizației/ licenței din motive neimputabile salariatului, PS vor colabora în vederea încheierii și/sau reînnoirii de către ATA, până la data de (...) a uni contract de asigurare cu o firmă specializată, în vederea compensării drepturilor bănești pe care le-ar fi avut dacă ar fi activat la locul de muncă și pe funcția respectivă pentru o perioadă de 3 ani de la pierderea dreptului de a profesa. Salariații, care optează să nu fie asigurați pentru anul 2007-2008 vor depune cereri în acest sens la conducerile subunităților până cel târziu la data de (...). Prevederile de mai sus se aplică și personalului PAD prevăzut la art. 127 al. 6 ";.
Cu alte cuvinte, reclamantul dorește despăgubiri ca urmare a pierderii licenței speciale, pierdere neimputabilă acestuia. Curtea apreciază însă că reclamantului nu i se pot acorda aceste despăgubiri întrucât unul din efectele anulării deciziei de concediere din 2006 este repunerea acestuia în situația anterioară, situație care presupune recunoașterea implicită a beneficiul deținerii unei licențe speciale, cu consecințele de rigoare.
Același raționament se aplică și în raport de decizia de concediere din
2008, constatată de asemenea ca nelegal emisă.
În temeiul art. 179 lit. f pct. f3 din CCM la nivel de unitate pentru anii
2007-2008, reclamantul solicită acordarea a 24 salarii de bază ca ajutor pentru desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, atât în raport de concedierea din 2006, cât și în raport de concedierea din 2008.
În ceea ce privește anul 2008, Curtea observă că aceste compensații au fost acordate reclamantului, în acest sens fiind și susținerea acestuia din precizarea de acțiune depusă la dosar la (...) (f. 196 dosar fond (...)).
Referitor la despăgubirile pretinse în raport de concedierea din anul
2006, aceste pretenții intră sub incidența autorității de lucru judecat, astfel că nu mai pot fi tranșate în această cauză.
Curtea apreciază că reclamantul este îndreptățit la acordarea de daune morale, însă numai în limita sumei de 10.000 lei. Justificarea acordării acestora decurge din suferința efectiv produsă acestuia ca urmare a atitudinii șicanatorie a pârâtei, care în mod constant s-a opus reintegrării efective a reclamantului și care l-a afectat emoțional cu implicații grave asupra sănătății, aspect confirmat de documentația depusă la dosar(f. 201-226). Mai mult, datorită refuzului de a-l reintegra, reclamantului nu i s-au putut elibera adeverințe specifice de natură a justifica, calitatea de salariat a acestuia și care i-ar fi dat acestuia dreptul să beneficieze de servicii medicale gratuite la fel ca orice salariat asigurat din sistemul public.
Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 304 pct.
9 coroborate cu art. 312 al. 1,4 Cod de procedură civilă, precum și cu celelalte dispoziții menționate, Curtea va admite în parte recursul reclamantului și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantului și va anula dispoziția de concediere nr. 35/(...) emisă de pârâta RA "R." - D. S. DE N. A. C..
În baza art. 78 al. 2 din C. Muncii, va obliga pârâta la reintegrarea reclamantului începând cu data concedierii pe postul pe care ar fi trebuit să îl dețină anterior concedierii potrivit sentinței civile numărul 988/(...),pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul (...), irevocabilă prin decizia civilă numărul 1697/(...), pronunțată în dosarul (...) al C. de A. C.
Așadar, pentru a se evita suprapunerea peste o perioadă care a fost lămurită în mod irevocabil și care a intrat în puterea lucrului judecat, Curtea a limitat în timp efectele anulării deciziei de concediere.
Este adevărat că în cursul procesului, la cererea reclamantului acesta a fost pensionat prin decizia nr. 2. din (...) (f.105 - vol. V), însă acordarea despăgubirilor nu se justifica a fi limitate până la data pensionării, întrucât reclamantului a solicitat în mod expres repunerea în situația anterioară.
Conform art. 78 al. 1 din C. Muncii, va obliga pârâta la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective. Cum individualizarea efectivă a acestor despăgubiri ține de faza de executare, Curtea nu va extrapola acest aspect.
De asemenea, în temeiul art. 269 din C. Muncii, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Reținând că pretențiile formulate de către reclamant au fost admise doar în parte și având în vedere dispozițiile art. 276 Cod de procedură civilă, va compensa în parte cheltuielile de judecată și în consecință va obliga pârâta intimată RA "R." - D. S. DE N. A. C. să plătească recurentului reclamant suma de 13.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul S. E. A. împotriva sentinței civile numărul 2736 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul S. E. A. în contradictoriu cu pârâta RA "R." - D. S. DE N. A. C., și în consecință:
Dispune anularea dispoziției de concediere nr. 35/(...) emisă de pârâta
RA "R." - D. S. DE N. A. C..
Obligă pârâta la reintegrarea reclamantului începând cu data concedierii pe postul pe care ar fi trebuit să îl dețină anterior concedierii potrivit sentinței civile numărul 988/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul (...), irevocabilă prin decizia civilă numărul 1697/(...), pronunțată în dosarul (...) al
C. de A. C.
Obligă pârâta la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și în consecință obligă pârâta intimată RA "R." - D. S. DE N. A. C. să plătească recurentului reclamant suma de 13.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI G REFIER D . G. L. D.
S. C. B.
C. M.
Red. /dact.DG
3 ex./(...)
Jud.fond: E.B./I.P.
| ← Decizia civilă nr. 2127/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3205/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
