Decizia civilă nr. 135/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 135/R/2011
Ședința 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : I.-R. M. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B., M. B., P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 17 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată D.-Z. ANA-M., și pe pârâții intimați C. N. "L. R." B., Ș. G. U., având ca obiect calcul drepturi salariale L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4./(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul/a D.-Z. ANA M., împotriva pârâților C. N. "L. R." B., Ș. G. U., C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. și în consecință:
- a fost obligat pârâtul C. N. "L. R." B. și Ș. G. U. să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr. 2. reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr. 2., cu începere de la data de 01 octombrie 2008 și până la data de 31 august 2009, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective;
- au fost obligați pârâții P. municipiului B. și C. local al municipiului
B. să aloce pârâților C. N. "L. R." B. și Ș. G. U. fondurile bănești necesare plății sumelor restante datorate.
Fără cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamantul/a face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 august
2009 a funcționat în cadrul pârâtului de rând 1, unitate școlară deînvățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin O. nr. 8., act normativcare a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare
1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O.G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2008 a crescut de la 291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator, așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. nr. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie- decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din (...) a C. C., cu motivarea că
„adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Așa fiind, in condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-%..htm" |nr.
2.} pentru aprobarea O.G. { H. "http://www.legestart.ro/Ordonanta-15-
2008-cresterile-salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului- invatamant-%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din (...), condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31. și
41., care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiind neconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea Constituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr.
31. și art. 2 din O. nr. 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizeazădoar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din
OUG nr. 1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...)
și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din L. nr. 47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie
2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de "speranță legitima", interesul patrimonial poate fi considerat o "valoare patrimoniala" atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, T. a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă sunt întemeiate, astfel că au fost admise, respectiv începând cu data de 1octombrie 2008 și până la data de 31 august 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele achitate fiind actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului B., M. B. prin P. și P. M. B., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. Local al municipiului B., M. B. - P. și a P. municipiului B.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că prin sentința atacată, tribunalul a reținut în mod corect că unitățile de învățământ preuniversitar funcționează ca unități financiare din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume, potrivit art.167 alin.1 din L. nr.84/1995, modificată. Cu precizarea mai mult decât necesară că finanțarea unităților de învățământ de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară, drepturile salariale fiind asigurate prin finanțarea de bază, finanțarea asigurată, subliniază, prin bugetul local, darcu sume alocate de la bugetul de stat, fapt sesizat, așa cum au mai menționat, și de instanța de fond în cuprinsul motivării, ignorat însă în dispozitivul sentinței; solicită instanței de recurs admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, atât P. municipiului B., cât și C. local al municipiului B. neavând capacitatea de a aloca fonduri bănești necesare plății sumelor restante datorate reclamantului, sumele cu această destinație fiind alocate de la bugetul de stat.
Mai mult decât atât, în baza art.129 alin.5 C.pr.civ., instanța de fond, în exercitarea rolului său activ, trebuia să fi ridicat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților de rang 2 și 3. Mai arată instanței de recurs faptul că M. B. prin P., obligat prin sentință la alocarea de fonduri bănești, nici nu a fost citat în cauză, nefiind prin urmare parte în proces.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art.304 pct.9, 3041 și 312
C.pr.civ., L. nr.84/1995 modificată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către recurenți, Curtea notează că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată. În concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.
A., se observă, așa cum au învederat chiar recurenții, că dispozițiile art.167 alin. din L. nr. 84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantului/ei rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. B. rezidă din dispozițiile art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. M. B. își justifică, de asemenea, calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului M. B. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv M. B., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Neîntemeiată se dovedește și susținerea privitoare la necitarea în cauză a M. B., aceasta în contextul în care se observă că P., nu a fost chemat în judecată în nume propriu, ci în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritoriale, respectiv în calitatea de reprezentant al M. B. P. de citare a P. M. B. și a C. Local al M. B. s-a realizat prin serviciul de registratură al P. B., care este structura funcțională cu activitate permanentă (art. 77 din L. nr. 15/2001), astfel că procedura de citare a fost îndeplinită și cu M. B.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident niciun motiv de ordine publică, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. B., M. B. ȘI P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L . D. I.-R. M. D. G. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: C.I./I.S.
| ← Decizia civilă nr. 279/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1655/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
