Decizia civilă nr. 2150/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2150/R/2011
Ședința publică din data de 15 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. R. împotriva sentinței civile nr. 6 din 10 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați SC E. SA Z. prin lichidator I. I. Z. și I. T. DE M. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 iunie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Reclamanta recurentă mai depune la dosar copia deciziei nr. 4. asupra capacității de muncă, copia sentinței civile nr. 1. a T. S. și copia carnetului de muncă al numitei J. E. pentru a face dovada că în condiții similare de muncă aceasta a fost încadrată în grupa I de muncă, în proporție de 1..
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și acordării grupei I de muncă în proporție de 1..
C U R T E A Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. S., reclamanta C. R. a chemat în judecată pârâții S. E. S. Z., societate în lichidare judiciară, reprezentată de lichidatorul I. I. Z. și I. T. de M. S., solicitând a se constata că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 și a se dispune, în consecință obligarea pârâtei de rândul 1 să acorde grupa I de muncă, de ladata angajării în cadrul societății pârâtei și până la data de (...), precum și obligarea acestei pârâte la emiterea unei adeverințe cu aceste mențiuni.
În motivarea cererii, în esență, s-a arătat că începând cu anul 1990 s-a decis încadrarea reclamantei în grupa I de muncă, conform Anexei I, poziția 3 din Ordinul nr. 125/1990 care completează dispozițiile Ordinului nr. 50/1990. S-a mai arătat că activitatea reclamantei se concretizează în emailarea conductorilor electrici cu lacuri și rășini sintetice, inclusiv operațiile de topire, turnare, laminare și trefilare. A mai susținut reclamanta că anterior anului 1990 a lucrat în aceleași condiții și că acordarea grupei I de muncă începând cu anul 1990 a creat o inechitate de tratament, prin interpretarea diferiră a celor două perioade.
Prin sentința civilă nr. 6/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis cererea reclamantei C. R., în contradictoriu cu pârâta S. E. S., prin lichidator I. I. și I. T. de M. S. și în consecință, s-a constatat că în perioada (...) - (...) activitatea reclamantei se încadrează în grupa I de muncăîn proporție de 66,6%.
A fost obligată pârâta S. E. S. să elibereze reclamantei adeverință tip cu menționarea grupei I de muncă.
A fost obligat I. T. de M. să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta C. R. a lucrat în perioadele (...)- (...) în cadrul unității pârâte.
În dosarul nr. 3285/2009 al T. S., similar ca obiect cu cel în speță, se află depusă o lucrare științifică (f. 693-703 din acest dosar) întocmită în aprilie 1987, din care rezultă că procesul tehnologic de emailare a conductorilor electrici din cupru, care există la unitatea pârâtă utilizează lacuri pe bază de rășini sintetice (polieterice, poliasterimidice, poliuretanice, etc.) și solvenți organici( crezoli, tileni, solvent nefte), care în timpul desfășurării procesului tehnologic, se neolatizează, constituind noxe care poluează mediul de muncă și mediul exterior (f.698).
Studiul evidențiază ineficiența instalațiilor de ventilare, prezența riscului de îmbolnăvire profesională și influența negativă a noxelor aflate în mediul de muncă asupra stării de sănătate a angajaților. Noxele exercită o acțiune iritativă asupra pielii, putând provoca arsuri, hiperemie, eczeme și vezicule (f.701). Intoxicația acută cu crezoli se caracterizează prin manifestări nervoase, cum ar fi cefalee, care pot apare rapid, urmate de apariția tulburărilor respiratorii ale ritmului cardiac și eventual chiar comă. Concentrațiile admise au fost depășite și după anul 1990, conform situației de la fila 704-706 și a buletinelor de analiză de la f. 707-744.
Direcția de S. P. S. a constatat că din anul 1975 salariații pârâtei au fost înregistrați cu boli profesionale, conform situației de la f. 746-752.
Pentru creșterea rezistenței organismului angajaților pârâtei conducerea acesteia a acordat o alimentație specială, constând într-o masă gratuită și antidot (0,5 l/zi lapte), conform actului de la f. 753.
Drepturile acordate pe locuri de muncă, meserii și funcții rezultă din listele de la f. 754- 781.
Existența noxelor la unitatea pârâtă rezultă și din studiul științific de la f. 787-878, care a fost redactat după încheierea contractului de cercetare din (...). Din acest studiu rezultă că noxele au existat la unitatea pârâtă chiar și după anul 1990, când au fost luate măsuri legislative pentru limitarea noxelor la unitățile economice.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosar nr.
3285/2009 a T. S., (f. 1146-1230) rezultă că și meseria și funcția reclamantului din prezentul dosar se încadrează în grupa I de muncă, activitatea acestuia fiind desfășurată și anterior anului 1990 în condiții similare cu cea desfășurată după anul 1990, când au obținut beneficiul încadrării în grupa I de muncă.
În aceste condiții acest raport de expertiză, evidențiind meseria și funcția reclamanților ca fiind corespunzătoare grupei I de muncă și anterior anului 1990 și văzând și Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, acțiunea reclamantei a fost admisă în temeiul art. 138 și urm. C. muncii, constatându-se că activitatea acesteia se încadrează în grupa I de muncă.
Pârâta de rândul 1 a fost obligată să elibereze reclamantei adeverințe tip cu menținerea grupei I de muncă, având în vedere că îi revine obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. h, „angajatorului îi revin în principal, următoarele obligații: … să elibereze la cerere toate documentele câte atestă calitatea de salariat al solicitantului";.
Având în vedere că I.T.M. este cea care păstrează în prezent carnetul de muncă al reclamantei, conform prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr.
130/1999, acesteia îi revine obligația de a face înscrierile de rigoare în carnetul de muncă, fiind obligată în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal,reclamanta C. R., solicitând admiterea recursului cu consecința acordăriigrupei I de muncă în procent de 1. pentru perioada (...) - (...).
În motivarea recursului recurenta a arătat că activitatea pe care a desfășurat-o în perioada (...)-(...), consemnată în cartea de muncă cu grupa a II a de muncă a fost mult mai toxică, concentrațiile admise erau mult depășite, utilajele erau învechite, se foloseau solvenți din țară foarte toxici, iar centrala telefonică era amplasată deasupra stației pilot care producea comenzi mari de conductori subțiri, iar gazele pătrundeau în interiorul acestei încăperi.
Susține recurenta că nu este relevant postul pe care era încadrată, ci locul unde își desfășura activitatea.
După 1990 au început să se înlocuiască utilajele cu altele mai performante aduse din import, au început să se importe și solvenți, noxele s- au mai redus, motiv pentru care grupa I de muncă s-a acordat diferențiat, în funcție de timpul cât era fiecare angajat obligat să stea în secție. Susține recurenta că postul de telefonist este post de muncitor.
Consideră recurenta că perioada anterioară anului 1990 nu se poate compara cu perioada 1990-2000 din punct de vedere al noxelor, al concentrațiilor admise, apreciind ca discriminatorie acordarea pentru perioada (...)-(...) a grupei I de muncă în proporție de 66,6%, prin luarea ca reper a perioadei 1990 - 2000.
În recurs recurenta a depus la dosar înscrisuri noi, respectiv decizia asupra capacității de muncă nr. 4. și sentința civilă nr. 1. a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...).
Examinând cauza în limitele motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este nefondat, avândîn vedere următoarele considerente:
Din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al recurentei reclamante, Curtea reține că activitatea desfășurată de aceasta în perioada
(...)-(...) a fost încadrată ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, conform
Ordinului 50/1990 anexa II pct. 131, în procent de 1..
De asemenea, se mai reține că în perioada respectivă reclamanta a ocupat funcția de muncitor necalificat, până la data de (...), iar începând cu această dată a lucrat în cadrul societății pârâte în calitate de telefonistă.
Pe de altă parte, Curtea constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada (...)-(...) a fost încadrată în grupa I de muncă în proporție de 66,6%, conform Ordinului nr. 125/1990, anexa I, pct. 3
(conform mențiunii de la poziția 75 din carnetul de muncă), iar în toată această perioadă reclamanta a îndeplinit funcția de tehnician aprovizionare.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1
și 2.";
Art. 4 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii";, iar potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Instanța de fond a reținut că activitatea desfășurată de reclamantă anterior anului 1990 se încadrează în grupa I de muncă, pe baza concluziilor unui raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr. 3285/2009 al T. S., potrivit cărora anterior anului 1990 reclamanta și-a desfășurat activitatea în condiții similare cu cele din perioada ulterioară, când a obținut beneficiul încadrării în grupa I.
În cauză, la dosarul de fond a fost depus de către reclamantă un raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert I. D. în dosarul nr.
(...), cauză în care a avut calitatea de reclamant un alt salariat al pârâtei, iar în această lucrare se menționează că în cadrul unității pârâte s-a făcut încadrarea salariaților în grupa de muncă în limita prevederilor reglementărilor existente la data respectivă și anume în grupa a II a de muncă, cu timp procentual de 1. din timpul efectiv lucrat, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990.
S-a mai arătat că pe parcursul activității, în condițiile apariției unor reglementări mai favorabile pentru salariați, s-au reanalizat încadrările și s-a recunoscut faptul că activitatea se putea încadra în grupa I de muncă conform prevederilor Ordinului nr. 125/1990.
Se mai precizează în lucrarea respectivă că din buletinele de noxe aflate în acel dosar rezultă că la majoritatea locurilor de muncă noxele depășesc limitele admise prevăzute de normele medicale și de protecția muncii.
Curtea reține din raportul de expertiză menționat că în urma negocierilor dintre administrație și sindicat s-au stabilit procentele din timpul efectiv lucrat în decursul unei zile de lucru, în care reclamanții au fost expuși la acțiunea noxelor.
Potrivit prevederilor art. 7 Ordinul nr. 50/1990 „Încadrarea în grupele
I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.";
Curtea reține astfel că la stabilirea procentului din timpul efectiv de lucru încadrat în grupele de muncă prezintă importanță și locul concret de muncă al fiecărui salariat, fiind evident, față de profesiile îndeplinite de către reclamantă, că aceasta nu și-a desfășurat activitatea în același loc de muncă cu personalul implicat direct în procesul de producție.
Acest aspect a fost avut în vedere de către conducerea unității și de către sindicat, la stabilirea procentului de 66,6 % din timpul efectiv de muncă încadrat în grupa I pentru perioada ulterioară anului 1990.
Aceeași concluzie se desprinde și din raportul de expertiză de care reclamanta a înțeles să se folosească în dovedirea acțiunii sale, în care se menționează, cu referire la salariatul ce a fost parte în acea cauză, că specificul și complexitatea sarcinilor de muncă pentru asigurarea funcționării neîntrerupte a echipamentelor și fluxului tehnologic a impus ca reclamantul din acea cauză să fie prezent permanent în secțiile de producție.
Ori, în cauza de față este evident că funcția îndeplinită de reclamantă nu implica atribuții care să impună prezența acesteia permanent în secțiile de producție.
Curtea apreciază că susținerile recurentei în sensul că în perioada (...)-
(...) a lucrat în condiții de muncă mult mai toxice decât în perioada 1990-
2000 nu prezintă relevanță sub aspectul procentului din timpul efectiv de muncă încadrat în grupa de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază recursul reclamantei ca fiind nefondat și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a
II a cod procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. R. împotriva sentinței civile nr. 6 din 10 ianuarie 2011 a T. S., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
A.ă în concediu de odihnă . A. în concediu de odihnă S emnează vicepreședinte instanță .Semnează vicepreședinte instanță
. GREFIER
. G. C.
. A.ă în concediu de odihnă
Semnează Prim grefier T. M.lena R ed.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 2565/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 279/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
