Decizia civilă nr. 2565/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2565/R/2011
Ședința publică din data de 6 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. SA prin D. R. D. ȘI P. C. împotriva sentinței civile nr. 1357 din 15 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. H.-S., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 iunie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1357 din 15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantul M. H. S. în contradictoriu cu pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. prin D. R. DE D. ȘI P. C..
Pârâta a fost obligată la plata sumelor de 240 lei brut reprezentând primă de drum, de 150 lei brut reprezentând prima pentru rovinietă și suma de 2066 lei brut reprezentând premiul anual aferente anului 2010.
S-a respins cererea privind plata daunelor pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că reclamantul în calitate de salariat al pârâtei în cadrul Direcției Regionale D. și P. C. are dreptul conform prevederilor art. 112 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivel de C. SA în afara salariului de bază și a sporurilor cuvenite conform contractului individual de muncă, la o primă de 240 lei brut acordată de Z. D., la o primă de 150 lei brut reprezentând prima pentru rovinietă și la un premiu anual acordat în trei tranșe care va fi determinat ca medie lunară a salariului brut realizat.
Prima de Z. D. trebuia să fie acordată la data de (...), prima pentru rovinietă trebuia acordată la data de 30 noiembrie, iar premiul anual trebuia acordat în trei tranșe, respectiv la (...) pentru perioada ianuarie - iunie, luna decembrie 2010 pentru perioada iulie - noiembrie și decembrie 2010.
Pârâta din motivele arătate în întâmpinare nu a respectat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de companie aplicabil în anul 2010, motiv pentru care cererea reclamantului este fondată.
Față de motivele indicate în întâmpinare, capătul 4 de cerere este nefondat și a fost respins, întrucât daunele interese se acordă doar în cazuri justificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. prin D. R. DE D. ȘI P. C. solicitând desființarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că a recunoscut debitele pe care le datorează pârâtului, însă datorită situației financiare conducerea companiei a decis prin D. nr.482/(...) și 57400/(...) suspendarea acordării bonusurilor solicitate de către salariat. Bonusurile solicitate sunt recunoscute, însă acordarea acestora se va realiza în funcție de alocările bugetare.
S-au invocat prevederile art. 94 alin.2 din C. colectiv de muncă, dispune ca salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte drepturi salariale acordate conform contractului colectiv de muncă, salarii ce au fost acordate salariatei la scadență și ale art.99 alin.2 din CCM, care reglementează plata drepturilor salariale datorate până la data decesului salariatului, iar art. 102 dispune care sunt daunele interese la care este obligată C. în cazul întârzierii nejustificate a plății salariului sau neplata acestuia.
Salariul, drepturile salariale și premiile și primele sunt reglementate distinct, ceea ce însemna că au un temei și o natură juridică diferită. Toate aceste drepturi fac parte din drepturile bănești cuvenite salariaților, însă drepturile salariale nu sunt definite în CCM în vigoare.
Curtea Constituțională a statuat că drepturile salariale suplimentare, nu reprezintă drepturi fundamentale, iar acordarea lor într-o anumită perioadă de timp poate fi stabilită de către legiuitor pentru personalul bugetar ori de către angajator pentru personalul contractual.
S-a mai arătat că reclamantul a semnat actele adiționale în care au fost consemnate toate elementele privind drepturile salariale (salariul de încadrare și alte sporuri).
Reclamantul M. H. S. prin întâmpinare (f.8-9) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Prin dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii s-a prevăzut că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă.
Astfel, cum corect a reținut și prima instanță, prin C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, s-a prevăzut acordarea unei prime de Z. D., unei prima pentru rovinietă și a unui premiul anual în favoarea salariaților C..
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. a din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din C. muncii „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";, iar conform alin.
2 „neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta";, principiul forței obligatorii al contractului colectiv fiind prevăzut și de dispozițiile art. 30 din
Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că, un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamantul este îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de art. 112 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind angajat a respectivei unități.
În ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la faptul că sumele pretinse nu au fost acordate datorită situației financiare, nu poate justifica apărarea acesteia și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantului, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată prin clauzele contractuale de atingerea anumitor performanțe financiare al societății.
D. cuprinsul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, reiese că pe parcursul executării contractului colectiv de muncă, clauzele lui pot fi modificate doar când părțile semnatare convin acest lucru, or față de aceste prevederi se constată că măsura suspendării adoptată în mod unilateral de către pârâtă, prin dispozițiile invocate în cererea de recurs, nu poate produce efecte juridice în privința executării clauzelor contractuale.
De asemenea, nici invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 94 alin. 2, art. 99 alin. 9 și art. 102 din C. colectiv de muncă nu sunt de natură să conducă la nelegalitatea soluției pronunțate de prima instanță, acestea cuprinzând doar prevederi cu caracter general la salarii și penalități de întârziere.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. prin D. R. DE D. ȘI P. C. împotriva sentinței civile nr. 1357 din 15 martie
2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iulie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.Sz.M./2 ex. (...)
Jud.fond. P. U.
GREFIER A. B.
| ← Decizia civilă nr. 1706/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2150/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
