Decizia civilă nr. 1389/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1389/R/2011
Ședința publică din data de 13 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: G. L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL C. M. și P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 3664 din 1 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. „. H. T. și Ș. CU C. I-V. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 aprilie
2011, prin fax, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantului intimat, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural,
Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâții recurenți.
Instanța, având în vedere că prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. S. S. din Î. S. H. T., în calitate de reprezentant al reclamanților membri de sindicat menționați în anexa la cerere, a chemat în judecată pe pârâții Ș. cu clasele I-V. M., I. Ș. al J. C., C. Local M. și P. C. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la calculul si plata diferențelor de drepturi salariale rezultând din neaplicarea prevederilor L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile L. nr. 2., începând cu data de 1 octombrie 2008 si pana la zi, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății.
În motivarea cererii s-a arătat că O. nr. 1. a reglementat creșteri salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, ordonanță ce a suferit modificări, potrivit L. nr. 2., principala modificare constituind-o majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personaluldidactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2009 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare .
Deși L. nr. 2. prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008 pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, potrivit prevederilor acestei legi. În ciuda faptului că prin D. nr. 1093/(...) Curtea C. a constatat ca fiind constituțională legea de aprobare a O. nr.
1., ulterior promulgării acestei legi, G., încălcând principiul separației puterilor în stat, a emis O. nr. 1., care prin dispozițiile sale limitează efectele creșterilor salariale dispuse de P. prin L. nr.2..
Mai mult decât atât, prin O. nr. 1., G. R., încălcând dispozițiile constituționale, face inaplicabilă L. nr. 2..
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c C. muncii, ale art.67 din L. nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, art.28 din L. nr. 54/2003, legea sindicatelor, ale art. unic din L. nr. 2. și ale O. nr.1..
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul I. Ș. J. C. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând, in esența, că între reclamanți si acest pârât nu au existat raporturi juridice substanțiale, inspectoratele școlare neavând atribuții de calculare si plata a drepturilor salariale ale personalului didactic. Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 167 alin 1 din L. nr. 84/1995 republicată, unitățile de învățământ preuniversitar funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate ale unităților administrativ-teritoriale in a căror raza își desfășoară activitatea.
Deși legal citata, pârâta Ș. cu clasele I-V. M. nu a delegat in instanță reprezentant legal si nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3664/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate depârâtul I. Ș. J. C. și în consecință, s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a admis acțiunea formulată de S. S. D. Î. S. H. T., în calitate de reprezentant al reclamanților membri de sindicat K. K., Lup K., S. I. J., K. E., C. T., G. I., C. M. D., F. P., S. A. M., D. I., P. M. E., V. E., I. M., B. A. M., K. Ana T., P. E., S. T., S. E., T. A., M. M., B. A. Ana, P. E., M. E., P. M., D. A. H., M. H., F. A., B. A., E. T., P. C., O. A. C., C. I., D. E., O. E. O., T. T., M. I. Ana Și P. C. B., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. M., C. Local M. și P. comunei M.
Au fost obligați pârâții Ș. cu clasele I-V. M., C. Local M. și P. comunei
M. la plata drepturilor salariale neacordate rezultate din neaplicarea L. nr.
2., începând cu data de (...) și până la (...) și anume: pentru reclamanta K. K.
20449 lei, Lup K. 23396 lei, S. I. J. 23392 lei, K. Erica 66472 lei, C.i T.
35663 lei, G. I. 35691 lei, C. M. D. 43558 lei, F. P. 30742 lei, S. A. M. 26903 lei, D. I. 26845 lei, P. M. Erika 5206 lei, V. E. 44384 lei, I. M. 29150 lei, B. A. M. 38590 lei, Kolozsi Ana T. 36059 lei, P. E. 36071 lei, S. T. 15784 lei, S. E.
38156 lei, T. A. 31571 lei, M. M. 30146 lei, B. A. Ana 30405 Lei, P. E. 25374 lei, M. E. 26254 lei, P. M. 24714 lei, D. A. H. 33388 lei, M. H. 34347 lei, F. A.
18560 lei, B. A. 30396 lei, E. T. 19705 lei, P. C. 20452 lei, O. A. C. 25434 lei,
C. I. 24754 lei, D. E. 25915 lei, O. E. O. 7448 lei, T. T. 15838, M. I. Ana
18437 lei și P. C. B. 4754 lei, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul I. Ș. J. C., instanța a admis această excepție, reținând că, potrivit prevederilor art. 142 din L. nr. 84/1995 republicata cu modificări I. nu are atribuții care vizează salarizarea personalului didactic,astfel ca drepturile reclamate in litigiul dedus judecății nu pot fi realizate in contradictoriu cu acest parat.
Asupra fondului, T. a reținut ca prin D. nr. 8. iunie 2009, Curtea C. a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct.2 și 3din O. nr. 1., pentru modificarea și completarea O. nr. 1., privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Pentru a se pronunța astfel, în esență, Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr. 1., statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă art.1 alin.4, art. 61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Potrivit dispozițiilor O. nr.1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul
României prin L. nr.2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O. nr.1., așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către
Curtea Constituțională, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008. S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă art. 1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5.
Ulterior, G. emite O. nr.1. din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea O. nr. 1., prin art. I pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul L. nr. 2. de aprobare a O. nr.1..
Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct.2 și 3 din O. nr.1., invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O. nr.1..
Prin D. nr.989/(...) Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O. nr. 1., concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
S-a remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O. nr.4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr.1., prevederi constatate neconstituționale de către Curtea C..
Cum modificările aduse O. nr.1., prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din
O. nr.1. nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat în același timp că G., în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din L. nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr.
31/2009 și 4.) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., T. a considerat că în prezent O. nr. 1., privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr.2..
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința P.ui cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
În raport de prevederile art. 169 alin.1 și art. 157 alin.2 Codul muncii constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta Ș. cu clasele I-V. M., unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr.84/1995, în calitate de angajator a fost obligată către membrii de sindicat ai reclamantei la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr.
2..
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
S-a considerat că procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la C., T. reținând și practica
C.E.D.O. cu privire la noțiunea de bunuri.
S-a considerat astfel că membrii de sindicat, fiind beneficiarii dispozițiilor O. nr.1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale .
Mai mult decât atât, s-a considerat că în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul membrilor de sindicat cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate deart.1 din Protocolul adițional la C., întrucât însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților, încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de
P.
T. a constatat că demersurile legislative ale G.ui în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispoziții ale C.i Europene a Drepturilor Omului, iar în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția R., în virtutea principiului supremației C.i, s-a reținut că judecătorul național este obligat să aplice direct dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.31/2009 și 4. sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea C., în condițiile art.29 alin.1 din L. nr.47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, prin L. cadru nr.3., privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
În consecință, T. a admis acțiunea, obligând pârâta Ș. cu clasele I-V. M., C. Local M. și P. C. M. la plata drepturilor salariale neacordate rezultate din neaplicarea L. nr. 2., începând cu data de (...) și până la (...), conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. comunei M., în nume propriu și în calitate de reprezentant al C. Local al comunei M., solicitând, în temeiul dispozițiilor art.304 pct. 8, 7 si 9 si art. 3041
C.proc.civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate, in principal ca fiind îndreptata împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar ca fiind neîntemeiata, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
- În motivarea recursului s-a invocat în primul rând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., recurenții arătând că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare in judecata.
Arată recurenții că prin cererea formulată reclamanții au solicitat obligarea paraților la plata drepturilor salariale ce fac obiectul cauzei începând cu data de (...) si pana la zi, actualizate in funcție de coeficientul de inflație, la data efectiva a plații, astfel că instanța putea acorda reclamanților diferențele de drepturi salariale până cel mult la data pronunțării sentinței, însă prin hotărârea pronunțata in cauza instanța a dispus obligarea paraților la plata in favoarea reclamanților a diferențelor de drepturi salariale calculate in temeiul L. nr. 2., începând cu data de (...) si pana la data de (...) actualizate in funcție de coeficientul de inflație, la data efectiva a plații.
- Recurenții au mai invocat dispozițiile art. 304 pct.7 si 9 C.proc.civ., arătând că hotărârea instanței este nemotivata in fapt, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 C.proc.civ. Instanța de fond a admis acțiunea fara a motiva care este considerentul pentru care a apreciat ca in perioada (...)-(...) este aplicabila L. nr. 2., pentru a concluziona astfel ca acțiunea reclamanților este întemeiata. Mai exact, data fiind succesiunea legilor in timp (întrucât O. nr. 1. a suferit o multitudine de modificări), din motivarea instanței nu se poate trage concluzia ca s-a analizat acest aspect.
Totodată, prin hotărârea pronunțata instanța a dispus obligarea paraților la plata in favoarea reclamanților a unor sume precis determinate pentru fiecare dintre aceștia, indicate in dispozitivul sentinței
D. motivarea hotărârii nu reiese modalitatea de calcul a sumelor acordate sau ca instanța ar fi verificat calculele făcute de către reclamanți.
Pe de alta parte, astfel cum este consemnat in practicaua sentinței atacate, la data de (...) reclamanții au depus la dosar, prin registratura instanței, tabelele cu diferențele salariale cuvenite (in optica reclamanților) pe L. nr. 2., precum si note scrise cu privire la speța dedusa judecații.
Instanța a soluționat cauza la data de (...), fără a dispune comunicarea către P. comunei M. si C. Local al com. M. a înscrisurilor depuse de către reclamanți. D. acest motiv, recurenții au fost in imposibilitate sa se pronunțe cu privire la cuantumul sumelor solicitate. Oricum, din înscrisurile comunicate in fond, nu puteau verifica corectitudinea sumelor calculate de către reclamanți, chiar daca ar admite ca aceștia ar fi îndreptățiți sa beneficieze de dispozițiile L. nr. 2.. Verificarea corectitudinii sumelor acordate reclamanților nu a fost făcuta nici de către instanța de judecata, instanța plecând de la premisa eronata, ca datele furnizate de către reclamanți sunt corecte.
- Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ. recurenții mai arată că hotărârea instanței este data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, susținând că instanța de fond era datoare sa analizeze succesiunea legilor in timp, dat fiind faptul ca O. nr. 1. aprobata cu modificări de L. nr. 2. a suferit mai multe modificări, pentru a stabili daca reclamanții sunt sau nu îndreptățiți sa beneficieze de prevederile L. nr. 2..
Aplicarea așa cum solicită reclamanții a prevederilor L. nr. 2. pentru aprobarea O.G nr. 1. pe perioada începând cu 1 octombrie 2008 nu poate fi analizata decât prin prisma modificărilor legislative intervenite potrivit actelor normative enunțate.
În conformitate cu principiul neretroactivității legii, instanța este ținuta sa dea aplicare pentru perioada indicata de către reclamanți doar dispozițiilor legale in vigoare la data respectivă.
Arată recurenții că O. nr. 1. si-a produs efectele vizând perioada reglementata 1 octombrie 2008 - 2 decembrie 2008 (data publicării în
Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221/(...) a Curții Constituționale), prevederile art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. si-au produs efectele vizând perioada 1 octombrie 2008 - 6 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 842/(...) a Curții Constituționale), iar prevederile art. 2 si art. 3 din O. nr. 1/2009 aprobata cu modificări prin L. nr. 1. vizând perioada 1 ianuarie 2009 - 31 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 989/(...) a Curții Constituționale)
Mai menționează aplicabilitatea în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar în referire la creșterile salariate ce se vor acorda personalului din învățământ a prevederilor art. 2 si 3 din O. nr. 31/2009 aprobata prin L. nr. 2. vizând perioada 1 aprilie -30 aprilie 2009 si ale O. nr.
4. aprobata prin L. nr. 3. vizând perioada 1 mai -31 decembrie 2009.
Ulterior, prin L. - C. nr. 3., a fost prevăzuta abrogarea la data intrarii în vigoare a legii, a prevederilor OG nr. 1. aprobata cu modificări prin L. nr.
2., cu modificările si completările ulterioare.
Recurenții au mai invocat D. nr. 838/(...) a Curții Constituționale, sublinind că misiunea Instanței este aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. 1 din Constituție, adică de a soluționa litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective, aplicând legea in vigoare.
- Prin recursul formulat recurenții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Local al comunei M. si a P. com. M. apreciind că în cauză calitate procesuală pasiva ar justifica doar directorul instituției de învățământ la care reclamanții sunt angajați, in calitate de ordonator terțiarde credite, conform dispozițiilor art.39 alin.3 din H.G. nr. 2192/2004, raportat la disp.art.22 lit. a din L. nr. 500/2002.
Între reclamanți, angajații unității de învățământ si C. Local al com.
M. ori P. com. M. nu exista raporturi juridice directe, nici de munca, nici de alta natura.
Conform art. 167 al L. nr. 84/1995 R, astfel cum a fost modificata prin
L. nr. 3. si N. metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin H., plata salariilor si a celorlalte drepturi bănești ale salariaților din învățământ reprezintă o componenta a finanțării unităților școlare, iar aceasta finanțare se realizează de la bugetul local după virarea sumelor aferente drepturilor salariale de către D. C. D. si repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite. U. de învățământ este o instituție de stat cu personalitate juridica care are obligația de a întocmi bugetul propriu, pe care îl înaintează ordonatorilor principali de credite, respectiv reprezentanții autorității administrativ teritoriale, la începutul anului bugetar, care la rândul lor îl înaintează administrației finanțelor publice.
Pentru perioada 2008-2010 P. com. M., in calitate de ordonator secundar de credite fata de directorul unității de învățământ, a alocat suma de bani prevăzuta in bugetul local pentru cheltuielile de personal (salariile cadrelor didactice) pentru perioada respectiva, potrivit solicitării si notei de fundamentare emisa de către directorul unității de învățământ.
In situația in care prezentul recurs va fi respins si cererea de chemare in judecata va fi admisa in mod irevocabil, hotărârea nu ar putea fi pusa in executare, in lipsa împrocesuării M.ui F. P. prin reprezentantul in teritoriu - D. G. a F. P. C., întrucât C. Local al com. M., respectiv P. com. M. nu ar putea aloca sumele de bani necesare plații diferențelor salariate, având in vedere ca nu sunt alocate din bugetul de stat.
C. Local al com. M. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale din bugetul local decât după ce aceste sume au fost virate de către D. C. și ulterior aprobate în bugetul local.
Recurenții invocă lipsa începerii procedurii pe cale administrativa in baza căreia sa se atragă răspunderea C. Local al C. M. si respectiv, a P., nefiind dovedit în cauză refuzul nejustificat din partea paraților.
In lipsa împrocesuării ordonatorilor principali si terțiar de credite, chiar daca reclamanții ar obține o hotărâre favorabila, aceasta nu poate fi pusa in executare, întrucât bugetele anuale aferente anilor 2008,2009 si
2010 au fost deja aprobate, iar potrivit disp.art.49 din L. nr. 273/2006, unul dintre principiile execuției bugetare este următorul acela că cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virari de credite bugetare.
- Au mai susținut recurenții că față de prevederile art.5 alin.6 și 7 din
L. nr. 11/2010, apreciază ca instanța de fond a admis in mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a I.ui Ș. al jud. C., întrucât acesta acorda asistenta tehnica in decizia directorului DGFP pentru repartizarea sumelor defalcate din TVA în bugetele locale pentru cheltuieli de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat
Aceste prevederi legale urmează a fi privite in coroborare cu dispozițiile art. 4, art. 14, art. 16, art. 21, art. 22, 29, 48, 52 din L. nr. 500/2002.
U. de învățământ, pentru care directorul sau elaborează proiectul de buget se afla, potrivit dispozițiilor art. 143, in subordinea I.ui Ș. J., astfel ca aceasta instituție justifica în cauză calitate procesuala pasiva.
Susțin recurenții că obligațiile organelor administrației publice locale de plata a drepturilor salariate ale cadrelor didactice se raportează la D. G. a F . P. C., I. Ș. J. C. si la unitățile școlare, deci natura lor este administrativa si nu de dreptul muncii.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul S. S. din Î. T., a solicitatrespingerea recursului promovat de către C. Local al C. M. si P. L. M., ca fiind nefondat si, pe cale de consecința menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinica si legala.
Cu privire la primul motiv de recurs intimatul arată că prin cererea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr.
2., începând cu 1 octombrie 2008 și până la pronunțarea sentinței, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Arată intimatul că majoritatea instanțelor de judecată din țară au acordat aceste drepturi, pentru perioada (...) -(...), astfel că apreciază că este o eroare materială data până la care au fost acordate drepturile solicitate.
Intimatul apreciază ca fiind nefondat și motivul de recurs privind calitatea procesuală pasivă a recurenților arătând că în atribuțiile C. Local intră asigurarea finanțării unităților de învățământ preuniversitar, potrivit competențelor stabilite de lege, iar nu calcularea sau recalcularea drepturilor salariale ale membrilor de sindicat.
Precizează intimatul că nu a susținut niciodată că această instituție are prerogative legale de a calcula sau recalcula salariile personalului didactic din învățământ. În schimb, recurentul are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ preuniversitar. Ori plata salariilor pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din prevederile art. XIII din OUG nr. 32/2001.
În condițiile în care reclamanții au solicitat și plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din aplicarea corectă a legii și sumele efectiv plătite, este evident faptul că se pune problema unei suplimentări a bugetului unității de învățământ în cauză, iar aprobarea bugetului este de competența C. L.
Intimatul a mai invocat prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată și prevederile L. nr. 3. și H.G. nr. 2192/2004,
În plus, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) lit. d) din L. nr.
215/2001 consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
Este adevărat că nu consiliul local are atribuția de a calcula salariile personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ. R. nu puteau solicita și nici nu au solicitat recurentului consiliul local să efectueze calculele respective, fapt pe care acesta îl poate confirma.
Totodată, consiliul local nu este nici angajatorul personalului didactic
și didactic auxiliar, neexistând raporturi de muncă între acesta și membrii de sindicat. Î., prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat nu numai calcularea și plata corespunzătoare pentru viitor a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ, dar și plata retroactivă a diferențelor salariale cuvenite. În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciază că si consiliul local are calitate procesuală pasivă în cauză.
Având în vedere obiectul cererii introductive de instanță, apreciază că sentința trebuie să fie opozabilă și consiliului local și P., consiliul local având calitate procesuală pasivă în cauza datorită atribuțiilor sale clare reglementate de legiuitor în ceea ce privește finanțarea unităților deînvățământ preuniversitar, astfel încât să fie obligat să facă toate demersurile necesare în vederea asigurării plăților sumelor rezultate în urma calculelor efectuate la nivelul unităților de învățământ.
În ceea ce privește P., în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (4) lit. a) raportat la art. 63 alin. (1) lit. c) din L. nr. 215/2001, republicată, și art. 20 alin. (1) din L. nr. 500/2002 îndeplinește funcția de ordonator de credite, calitate în care a fost chemat în judecată și trebuie să răspundă de asemenea solidar cu ceilalți pârâți pentru plata drepturilor membrilor de sindicat reclamanți.
A mai menționat intimatul că, în ceea ce privește fondul cauzei, recurenții practic nu contestă temeinicia pretențiilor reclamanților și admiterea acțiunii, întreaga motivare a recursului privind fondul cauzei vizând, practic, tot problema obligației recurenților de a pune sau nu în executare sentința pronunțată de Tribunalul Cluj.
Examinând cauza prin prisma motivelor invoate și a dispozițiilor legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat obligarea pârâților Ș. cu clasele I-V. M., C. Local M., P. C. M. și I. Ș. al J. C. la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultând din neaplicarea prevederilor L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile L. nr. 2., începând cu data de 1 octombrie 2008 si pana la zi, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății.
Prin sentința atacată instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții Ș. cu clasele I-V. M., C. Local M. și P. comunei M. „la plata drepturilor salariale neacordate rezultate din neaplicarea L. nr. 2., începând cu data de (...) și până la (...)";.
Se constată astfel că susținerile recurenților în sensul că prin sentința atacată instanța de fond ar fi acordat drepturi până la data de (...) sunt nefondate.
În ce privește calitatea procesuală a pârâtului I. Ș. al J. C. Curtea reține că în mod legal a stabilit instanța de fond că acest pârât nu are calitate procesuală în cauză, având în vedere că printre atribuțiile prevăzute de art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate se asigură din surse bugetare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, potrivit cărora: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că: „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară";. Cheltuielile cu personalul sunt incluse în finanțarea de bază, așa cum prevede alin (5), iar potrivit alin (3) „finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
Or, inspectoratul școlar județean nu are stabilit prin lege un rol principal în lanțul administrativ ce asigură această finanțare, sumele fiindvirate direct din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unităților de învățământ, fără a trece prin bugetul inspectoratului școlar.
Sub aspectul celorlalte motive de recurs Curtea reține că în ședința publică din data de (...) reprezentantul reclamantului a depus la dosar trei tabele privind situația drepturilor salariale ale reclamanților, prin raportare la prevederile L. nr. 2., întocmite de Ș. cu clasele I-V. M.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata către fiecare reclamant a unor sume preluate dintr-unul din tabelele depuse la dosar(respectiv din tabelul depus la fila 89 dosar fond), fără ca înscrisurile respective să fi fost comunicate și pârâților recurenți, care nu aveau cunoștință de ele, pentru ca aceștia să aibă posibilitatea să formuleze apărări în legătură cu pretențiile reclamanților. P. în acest mod, prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, care presupune ca toate elementele procesului să fie supuse dezbaterii părților, pentru ca fiecare dintre acestea să fie în măsură să se pronunțe cu privire la fiecare element de care depinde soluționarea cauzei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului principiul contradictorialității reprezintă „una dintre principalele garanții ale unei proceduri judiciare"; (Hotărârea din (...), cauza Kamasinski c. Austriei) și implică posibilitatea pentru părți de a lua la cunoștință și de a discuta toate piesele și observațiile prezentate instanței, de natură a influența soluția ce se va pronunța (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din (...), cauza Morel c. Franței).
Nerespectarea principiului contradictorialității atrage și nerespectarea principiului dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și este sancționată cu nulitatea hotărârii.
Totodată, Curtea constată că prima instanță a acordat sumele dintr- unul din tabelele depuse de reclamanți, fără ca aceștia să fi solicitat prin cererea introductivă sau prin precizări ulterioare obligarea pârâților la plata unor sume determinate și cu atât mai puțin a sumelor acordate de instanța de fond.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a arătat motivele pe baza cărora și-a format convingerea că sumele respective reprezintă cuantumul diferențelor salariale la care ar fi îndreptățiți reclamanții.
Pe de altă parte, Curtea constată că prin sentința atacată instanța de fond nu a arătat care sunt considerentele pentru care a apreciat că pârâții recurenți C. Local și P. comunei M. se impune a fi obligați la plata diferențelor salariale neacordate rezultate din neaplicarea L. nr. 2. către cadrele didactice reprezentate în cauză de S.
Raportat la aspectele menționate, Curtea apreciază că hotărârea nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ, ceea ce practic echivalează cu necercetarea fondului.
Prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ. au fost edictate atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să fie inspirată justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a realiza controlul judiciar. O. instanțelor de a-și motiva în mod corespunzător deciziile reprezintă și una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că absența motivării poate impieta asupra dreptuluimenționat anterior mai ales în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin. 3 teza a 2-a și alin. 5 Cod proc. civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâții C. Local M. și P. comunei M. și va casa în parte sentința recurată, numai în ceea ce privește judecarea acțiunii în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. M., C. Local M. și P. comunei M. urmând a trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
Va menține sentința cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. C.
În rejudecare instanța va lămuri aspectele legate de calitatea procesuală pasivă a pârâților C. Local M. și P. comunei M. prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și la atribuțiile stabilite prin lege în sarcina acestor instituții cu privire la asigurarea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, va comunica pârâților înscrisurile depuse de reclamant
și va solicita reclamantului să precizeze dacă înțelege să solicite obligarea pârâților la plata sumelor evidențiate în tabelele depuse, iar în caz afirmativ, la plata căror sume, urmând ca în raport de aceste precizări să aprecieze dacă se impune administrarea altor probe pentru verificarea modului de calcul al sumelor pretinse, urmând totodată a analiza și celelalte aspecte ce țin de fondul cauzei invocate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul P. C. M. și C. LOCAL AL C. M. împotriva sentinței civile nr. 3664 din 1 noiembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. M., P. comunei M., C. Local al comunei M.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI G . L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: M.F.B./A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 1399/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4920/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
